miercuri, aprilie 17, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăȘtiri InterneAsociațiile de mediu, sub atac. Goliați ai imobiliarilor și investitorilor atacă orice...

Asociațiile de mediu, sub atac. Goliați ai imobiliarilor și investitorilor atacă orice David care le stă în cale! 

După decizia în primă instanță de dizolvare a asociației Salvați Bucureștiul din cauza cheltuielilor de judecată neplătite către Auchan, datorii cumpărate de un mare investitor imobiliar One, a ieșit la iveală foarte clar că acest caz nu este singular. Mai multe asociații fie au fost deja desființate (Miliția Spirituală, SOS Orașe), fie sunt sub atacul firmelor private de imobiliari și ”investitori” de orice fel (Agent Green).

Justiția de mediu a ajuns la faza Jihad

Taberele sunt foarte clar împărțite între Goliați instituții și investitori (cu o putere abuzivă incontestabilă: bani, autoritate, poziții de decizie), pe de o parte, și niște Davizi, asociații de mediu și cetățeni pe cealaltă parte (cu o forță interioară încăpățânată de a rezista aglutinării în sfera de corupție a Goliaților, dar resurse limitate de timp, bani, motivație). 

De cele mai multe ori, de fapt, în toate cazurile făcute publice până acum, la baza conflictelor dintre asociații și investitori stau acte emise abuziv și cu încălcarea legilor de mediu (de cele mai multe ori) de instituții publice, de către autorități. Pe care asociațiile le atacă în instanță. 

Conform legii și dreptului la apărare, beneficiarii actelor au dreptul să intervină și fac parte din litigiu. 

Tot de cele mai multe ori, instanțele românești nu sunt corecte, și asta a devenit, din păcate, o evidență sprijinită de legi date de autoritățile legislative în favoarea celor care nu mai vor nici un act verificat pentru legalitate. Vezi legea prescriptiei, vezi tergiversările și lipsa de motivare a unor sentințe, vezi decizii absurde ca cea de închidere a dosarului Agent Green în care agresorii dovediți ai activistului Gabi Păun scapă nepedepsiți în ciuda dovezilor, legii, în ciuda evidențelor. 

În cele mai multe dintre aceste litigii, însă, beneficiarii preiau leadershipul acestor acțiuni, iar autoritățile devin anexe apărătoare ale celor în favoarea cărora au emis avize și acte cu încălcarea legilor. 

De ce? Au bani, au avocați, au influență. Și mai ales au tupeul de a pretinde ca nimeni să nu verifice legalitatea proiectelor lor.  

Cum e posibil ca instituțiile statului, cele investite de lege, și în esență de noi, cu responsabilitatea de a apăra în primul rând interesul public și mediul și calitatea vieții cetățenilor de rând să se transforme în apărătorii intereselor private și financiare ale unor firme? Doar România știe… 

De exemplu, o firmă, Clean Tech, deversează apă provenită din procesele lor tehnologice direct în Ialomița, care e și arie protejată, iar în acte APM le-a dat autorizație de mediu fără evaluare de mediu, pentru că ar avea, teoretic, stație de epurare. 

APM și DSP susțin, chiar și după sesizări cu probe contrarii, că apa deversată este atât de curată că ar fi bună de băut… 

O asociație de mediu, AER Muntenia Sud, verifică felul în care arată și ajung aceste ape deversate în râu și atacă în instanță avizul de mediu dat problematic, încercând să împiedice poluarea continuă a apei și mediului. 

Fotografii preluate din live-ul la fața locului realizat de un membru al asociației, Cosmin Lazăr: https://www.facebook.com/cosmin.lazar.509994/videos/196474580217537

”Membrii fondatori ai AER Muntenia Sud luptă de mai bine de 5 ani pentru a determina autoritățile locale și județene să adopte măsuri coercitive care să oblige Clean Tech Internațional SRL Ciulnița să respecte legislația privind mediul înconjurător.

Presa locală publică de mai bine de 10 ani articole în care atrage atenția asupra poluării mediului ca urmare a activității Clean Tech Internațional SRL Ciulnița.

Conform informațiilor publice, firma a obținut în anul 2010 Autorizația Integrată de Mediu și este o firmă care, din anul 2011, produce făinuri proteice utilizând ca materie primă carcase de animale și deșeuri de origine animală, care nu sunt destinate consumului uman.

În 2013, într-un Raport trimis de către Prefectura Ialomița către Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, Clean Tech Internațional SRL Ciulnița figura în topul primilor 12 poluatori ai județului. În anul 2014, cu largul concurs al Agenției pentru Protecția Mediului Ialomița, Clean Tech Ciulnița obține o Autorizație Integrată de Mediu valabilă pentru o perioadă de 10 ani, respectiv până în 2024.

Din 2014 până în 2019, firma și autoritățile se confruntă cu sute de sesizări privind poluarea mediului. În perioada 2019 – 2022, valoarea amenzilor aplicate firmei Clean Tech Ciulnița de către Garda de Mediu Ialomița depășește 500.000 de lei.

În 2023, după 10 ani de promisiuni, Clean Tech Înternațional SRL Ciulnița extinde liniile de producție existente în cadrul unei investiții anunțate public de 10 milioane de euro. În aceste condiții, începând cu primăvara anului 2024, când se estimează că liniile de producție vor funcționa la întreaga capacitate, impactul poluării asupra mediului va crește exponențial.”

Din comunicatul de presă al Asociației AER Muntenia SUD https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0mTWrr6yK9p38xUSnEeRfESeJKndTFSxA8K1FXDUDwRoTFRZZ6ySYGpWEE3yWmp7Rl&id=100089988040974

Ca răspuns în instanță la cererile de reglementare ale asociației, firma poluatoare cere despăgubiri de 20 milioane de euro (!!!) dacă avizul de mediu le este suspendat. Și încă 20 milioane de euro (!!!!) dacă asociația pierde procesul în care cere și anularea avizului. Și cere sechestru provizoriu pe bunurile membrilor asociației. 

Halucinant, o încercare clară de intimidare, cu un abuz de drept colosal și evident, dar acestea sunt faptele brute din realitatea luptei pentru mediu în România. 

Simpla citire a pretențiilor firmei ridică întrebarea „în ce țară trăim?”… 

Apoi te copleșesc gândurile că instituțiile românești sunt pur și simplu infiltrate de funcționari care nu mai apără interesul public, ci proprietatea privată și interesele unor firme mari, care devin astfel păpușarii din umbră ai legislației, ai normării sociale. 

Funcționarii ajung să emită acte în favoarea interesului privat, nu public. În detrimentul protejării mediului. Pentru ca mai apoi, o dată mutat pe tărăm legislativ, războiul să devină unul de răzbunare pe orice David care încearcă să conteste puterea unui Goliat. 

Nu mai există nici un reper legal care să nu fi fost negat, scuipat de tupeul și corupția din instituții. 

Dar care ar fi fost aceste repere care, într-o lume normală, ar fi trebuit să țină corabia pe linia de plutire? 

Dreptul la un mediu curat și nepoluat

Dreptul și responsabilitatea de a ne implica în protejarea mediului fie prin acțiuni directe, fie prin acțiuni rectificatoare 

Dreptul la participare la elaborarea și decizia în proiectele autorităților care ne afectează viața și mediul. 

Dreptul la sesizare și repararea prejudiciilor de mediu aduse de către un poluator, care poluator trebuie să plătească. 

Dreptul generațiilor viitoare de a primi de la noi un mediu curat sau măcar la fel de curat ca cel de care am beneficiat noi 

Accesul la justiție necondiționat de vreo discriminare. 

Spre exemplificare, câteva fragmente de legi, convenții: 

Din convenția de la Aarhus, un act internațional semnat de Națiunile Unite, adică de toate țările din lume, un fel de Comisie Lumească, nu doar Europeană, o convenție semnată încă din 1998, privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justitie în probleme de mediu. 

ARTICOLUL 1

Obiective

Pentru a contribui la protejarea drepturilor oricărei persoane din generatiile actuale si viitoare de a trai într-un mediu adecvat sănătății si bunăstării sale, fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, conform prevederilor prezentei conventii. 

Articolul 3

9. In sfera de aplicare a prevederilor relevante ale prezentei conventii publicul va avea acces la informații, va avea posibilitatea sa participe la luarea deciziilor si va avea acces la justitie in problemele de mediu, fără nici o discriminare bazată pe cetatenie, nationalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, fără discriminare bazată pe locul în care sunt înregistrate sau în care se afla centrul efectiv al activităților lor. 

Aceasta este convenția de bază care face ca mediul să fie una din prioritățile esențiale ale lumii, pe un loc prim în lista de discuții și colaborare internațională. 

Iată și un exemplu din legea românească a mediului 195/2005, care are la bază principii precum cel al precauţiei în luarea deciziei, al acţiunii preventive, al reţinerii poluanţilor la sursă, vestitul principiu „poluatorul plăteşte”, principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural, utilizarea durabilă a resurselor naturale, informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu, dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului. (art 3) 

Unde un întreg articol detaliază în clar dreptul oricărui om la mediu sănătos și echilibrat ecologic: 

Articolul 5

Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un „mediu sănătos şi echilibrat ecologic” garantând în acest scop:

a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare; 

b) asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului;

c) consultarea în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu;

e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Dacă le luăm pe rând să vedem care a mai rămas în picioare, în cazul asociațiilor acuzate că nu permit dezvoltarea cerută de marile firme poluatoare, ce rămâne?

Oare câte procese pe legea 544/2001 a accesului la informațiile de interes public sunt acum pe rol în spețe de mediu? Pot să vă spun că în cazul Făgetului, de exemplu, cauza de bază a conflictului, confuziei și abuzului este refuzul obstinant al autorităților (primăria Ciurila, CJ Cluj, APM Cluj, ANANP Cluj, OCPI, Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului chiar) de a oferi informații. Informații care țin de mediu și ar trebui să fie publice. Sunt ascunse pur și simplu în erori tehnice, în spatele protecției datelor cu caracter personal, invocate chiar și pentru instituții publice.  

Oare câte asociații sunt combătute în instanță cu excepțiile de lipsă calitate procesuală pentru că nu au interes privat (proprietate sau vreun prejudiciu direct) în spețe de genul firma x varsă apă murdară în râul arie protejată, deși avem dreptul să ne asociem ca să ne putem apăra mediul? Câte asociații sunt intimidate cu astfel de amenințări directe prin cererea de despăgubiri absurde de la membrii asociațiilor? 

Cazul AER Muntenia Sud e doar unul dintre multele probabil care se luptă local în provincialele moșii ale câte unui președinte de Consiliul Județean și unde totul e luat ”a la lejer” de autorități, la mica înțelegere, cu tupeul Goliaților care se cred stăpâni și nevăzuți de nimeni de la centru… din țară și din lume. 

Oare câte persoane fizice sunt împiedicate să participe la procesul de elaborare și de decizie în materie de mediu în colțurile mici de țară, prin obscurizarea comunicării perioadelor de consultare publică, prin ascunderea documentelor care ar trebui să fie publice, prin îngreunarea procedurilor, prin refuzul explicit de a oferi informații despre calendarul de activități sau despre procedura urmată în avizare. Prin simpla publicare a anunțurilor în ziare obscure, pe hârtie, ca să fie bifată obligația de a anunța, nu și buna credință și profesionalismul? Deși avem dreptul de a fi consultați și de participa la decizie chiar ca persoane fizice, și indiferent de domiciliu? Un abuz cât o țară, o încălcare flagrantă a tuturor principiilor unui stat de drept… eei, na, și ce? 

Oare câți oameni mai au curajul de a da în judecată instituții abuzive, dacă la simpla cererea de verificare a unor acte către autorități primesc răspunsuri din care răzbate corupția și părtinirea magnaților? Câți oameni mai rezistă la intimidările și amenințările cu despăgubirile uriașe cerute în instanțe? Câți oameni mai au încredere că instanțele românești nu sunt corupte sau coruptibile? 

Sau, și mai simplu, oare câtă lume știe cum arată site-ul APM, Național, din județul Cluj sau Ialomița sau altul? Și cât a costat să aibă un site impracticabil cu o interfață atât de neprietenoasă încât ar putea concura cu dosarele cu șină, dar și cu fostele arhive în fișete de metal… (nu am avut ghinionul de a lucra cu ele, dar le-am văzut încă în instituții încremenite în trecut). 

Extras de pe https://apmil.anpm.ro/

Oare câte asociații sunt acum în vizorul marilor firme și al deputaților cu scop să potolească o dată pentru totdeauna ONG-urile astea obraznice?

Dacă ne uităm cu onestitate și analizăm ce se întâmplă în România, ne dăm seama că instituțiile publice, care au, cf art 6, din L195/2005 legea mediului, obligația și responsabilitatea de a proteja mediul, au abdicat din această misiune. Aproape în totalitate. Puterile administrative, legislative și judecătorești s-au mânjit aproape complet cu mizeria corupției… 

Articolul 6

(1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.


APM, Garda de mediu, Ministerul Mediului, ANANP, Consilii Județene, Primării, Prefecturi dar chiar și instituțiile legislative și judecătorești abdică de la misiunea lor de bază care e aceea a protejării interesului public și a mediului, cel care întrupează toate drepturile de mai sus… 

Dacă ne uităm cu onestitate, vedem care sunt efectele corupției și înverșunării oamenilor din aceste instituții de a crede că e dreptul lor sau mai degrabă le stă în putere (ne amintim celebrul… ”pentru că pot”) să decidă și să aleagă cine are dreptate și mai mulți bani să îi sprijine și pe ei…, în sfidarea legii, în detrimentul și cu ignorarea participării oamenilor din societate, a asociațiilor de mediu la deciziile din proiectele care ne afectează mediul și viața. 

Și, la drept vorbind, mai sunt puține proiecte spre deloc care nu afectează mediul și viața. Cele urbanistice, astea care sunt acum în vogă pentru că au descoperit băieții deștepți trendul de făcut bani așa, sigur nu sunt din cele ”inocente”. 

Acestea afectează mediul major. Și lasă urme iremediabile. Deși APM, de exemplu, afirmă nonșalant în acte precum avizele de mediu pentru proiecte industriale, pentru PUG-uri, PUZ-uri care avizează intravilan și construcții de blocuri, malluri, parcuri industriale peste parcuri, pășuni, păduri și zone verzi…, că nu există nici un impact negativ, dimpotrivă… 

De cele mai multe ori, dreptatea pe care o aleg funcționarii care se cred mari și puternici are miros de bani și influențe. De cele mai multe ori, aceste proiecte sunt infiltrații corupte care măresc ghemul încâlcit de relații urât mirositoare din instituțiile românești. 

Să ne uităm cu onestitate și să vedem ce se întâmplă când rolurile diverse dintr-o societate sunt uniformizate în ”fac ce vreau eu pe proprietatea mea sau pe cea publică”. Sau sunt inversate cu lumea interlopă. Când administrația devine o anexă interlopă din cauza corupției. 

Rolurile de gardian devin roluri de atacatori, rolurile de normatori devin roluri de sabotori, rolurile de justițiari devin roluri de facilitatori ai infractorilor, rolurile de formatori de opinie devin roluri de manipulatori și tot așa.

Ordinea inversată nu doar a valorilor (răul devine norma, distrugerea devine dezvoltare, murdarul devine curat ”ca apa de băut” pe hârtie, dispariția devine noua viață, murdărirea devine protecție) face ca rolurile noastre, ale oamenilor, să fie pervertite. 

Din simpli cetățeni ajungem ușor niște contravenienți și oi negre, dacă ne permitem să vorbim sau să luptăm pentru mediu. 

Din simplu funcționar, se ajunge ușor la minotaur, paznic de birocrație labirintică, de tunel întunecat și tenebros din care nici copiii de minotaur nu mai pot ieși… 

Din șef de instituție publică, se ajunge ușor în dictator cu manifestări de moșier mafiot care nu mai vede nimic altceva decât bani (numiți ”dezvoltare”) în fața ochilor. 

Bucuria de a avea încă natură se inversează cu teama că pentru copiii noștri nu va mai rămâne nimic de văzut și bucurat. Că în 10 ani, copiii noștri nu vor mai ști cum arătă pădurea, ci doar niște grupuri răzlețe de copaci… 

Liniștea și aerul curat se inversează cu normalitatea zgomotului și a fumului înecăcios de poluare. 

Dar cel mai ușor se inversează speranța cu neputința. 

Și asta e cel mai grav. 

Pentru că nici o educație și nici o lege nu pot avea efecte pozitive dacă speranța oamenilor este anihilată. Dacă ei se cred neputincioși în a respecta, aplica, cere să fie aplicată legea. 

De ce cred că a conștientiza aceste inversări și magnitudinea lor ne poate ajuta măcar, dacă nu salva? 

Pentru că această conștientizare e antidotul la neputință. 

Când nu mai e posibilă speranța fățișă, eu cred că să te agăți de reperul adevărului și să refuzi pactul cu ghemul corupției e serul care se poate infiltra în rețeaua aia greu de înțeles a corupției românești. 

Da, e greu să refuzi tentația drogului dulce al banilor. Da, e greu să nu cazi în justificări raționaliste absurde de genul ”avem nevoie de dezvoltare, o să fie bine, trebuie să negociem unde și ce rămâne din zonele verzi”, 

Dar ce ne-a arătat solidaritatea în salvarea Asociației Salvați Bucureștiul, prin donații mici pentru o sumă mare care să închidă gura hrăpăreață a Goliatului și a-l sufoca cu propria ură? 

Că suntem încă treji, că nu suntem sărăci, nici orbi, nici neputincioși, nici proști ușor de manipulat cu lozinci. Nici mincinoși și nici corupți toți. Și asta e deja foarte mult. 

Voiam doar să vă spun că legea și adevărul sunt de partea lui David, chiar și în colțuri uitate de țară. 

Comunitatea adevărată e formată din mici instanțe de David care sunt conștiente de mărimea și puterea Goliaților. Care acționează cu mintea ancorată pe adevăr. În orice colț de țară, chiar și în Ialomița.

Și că fiecare David are nevoie de fiecare om din comunitatea din jurul lui să ridice câte o voce, atunci când ”liniștea” devine apăsătoare.

P.s. Pun și acest clip care nu e o reclamă, ci doar un suport vizual pentru cum se poate duce lupta pentru mediu în comunități.

ALINA CHIRIAC
ALINA CHIRIAC
Sunt un om simplu, implicat civic, care iubește natura. Să plantez copaci, să protejez pădurea, pășunea, apele, biodiversitatea, verdele pe care îl mai avem, mi se pare forma prin care pot să las picătura mea de contribuție pentru generațiile următoare. Și forma de respect pentru privilegiul pe care îl avem de a fi pe planeta asta.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare