Ei susțin că „nu se spune nimic despre reușitele profesorilor” și canalele mass-media ,”doar își bat joc” de cadrele didactice. Eu cred că dacă nu ar exista presa (un pilon de bază al democrației) sistemul de învățământ ar avea și mai multe probleme decât în prezent.
De multe ori, problemele se rezolvă doar pentru că sunt mediatizate, deși în ultimul timp vedem că nici măcar așa. Mediatizarea unor atitudini sau evenimente inadmisibile este acum pur și simplu ignorată și sfidată, lucru care ar trebui, de fapt, să ne îngrijoreze.
Nu e deloc corect să afirmăm că presa nu scrie „de bine” despre cadrele didactice și cei (în număr destul de mare) care fac astfel de comentarii dau dovadă de superficialitate. Fac revista presei zilnic și citesc materiale despre profesori excepționali, despre profesori de 10 care nu au prins loc de muncă, despre profesori români premiați în țară și străinătate.
Zilnic apar interviuri extraordinar de valoroase cu adevărate personalități de la catedră, cu multe exemple de bune practici, din care oricine se poate inspira, dacă are preocuparea continuă de a evolua.
Dar știți ce? Astfel de articole sunt mai puțin accesate și citite decât cele cu subiecte negative senzaționale sau dramatice. Aceste materiale nu iau distribuiri și reacții, nici măcar de la cei care lucrează în același domeniu, dar care reproșează ulterior presei că nu acordă destulă atenție evenimentelor pozitive.
Zilnic citesc articole în presă despre reușitele elevilor la olimpiade și concursuri, multe fără reacții în social media. De ce pe acestea nu le „vede” aproape nimeni? Nu cumva depinde și de noi, ce alegem să „observăm” din tot tabloul? La ce dăm atenție va crește!
În final, menționez și două lucruri cu care nu sunt de acord și care mă revoltă pentru că sunt de asemenea foarte des întâlnite:
1. De ce ne deranjează că scrie presa și despre situațiile problematice din școli și din sistemul de învățământ, dacă acesta e adevărul? De ce ne supără adevărul și în loc să ne străduim să evităm sau să rezolvăm problemele, dăm vina pe presă?
2. De ce multe cadre didactice sar în apărarea unor infractori despre care scrie presa, doar pentru că sunt profesori? Dacă o educatoare bate un copil la grădiniță și apare un articol despre aceste abuzuri, apar imediat două educatoare din orașe diferite să comenteze: „poate a făcut și copilul ceva, sunt foarte obraznici!” sau „presa denigrează profesorii”.
Acești oameni, prin atitudinea lor, arată, de fapt, că susțin mușamalizarea. Încurajează răul, în loc să nu se identifice și să nu solidarizeze cu cei care fac meseria de profesor de râs.
Dacă nu ar fi fost presa poate că habar nu am fi avut de cazuri precum Titulescu și altele, foarte grave.
Pentru cei care sunt atât de deranjați de canalele de presă care publică știri din domeniul educației am o întrebare: oare aceasta e soluția pentru rezolvarea problemelor? Să ne prefacem că sistemul de educație este perfect?
Îi provoc pe toți cei care gândesc așa, să analizeze lucrurile la 360 de grade!