Echipa de ecologi ai ONG-ului Crispus Sibiu a finalizat zilele acestea numărătoarea de șacali din Delta Dunării, în urma a trei acțiuni de monitoring bioacustic în sisteme ecologice din deltă (Anubis 2023, Azimut 2023 și Orizont 2023).
Ovidiu Banea, responsabilul Secției de Ecologie a ONG-ului Crispus Sibiu, a aflat despre prezența șacalilor aurii în Delta Dunării încă de prin anii 2000.
De atunci a început o adevărată luptă a lui pentru înțelegerea speciei și pentru respectarea regulilor în privința gestionării eficiente și civilizate a situației. În anul 2009 a adus în România tehnologia și știința necesare pentru punerea în aplicare a monitorizării bio-acustice a șacalilor aurii, grației relației pe care are cu Giorgos Giannatos, om de știință care a descoperit tehnica studiind coioții în Statele Unite ale Americii.
Ovidiu Banea ne-a explicat, în cadrul unui interviu exclusiv ce înseamnă monitorizarea bio-acustică și de ce este ea extrem de importantă în procesul de gestionare a populațiilor de șacali aurii.
„Până în anul 2009 n-am știut ce înseamnă monitorizarea bio-acustică, mergeam în Deltă când erau inundațiile foarte mari, pe timpul verii, cu dorința de a găsi vizuini pe movilele care rămâneau deasupra apei. Și fotografiam vizuinele sau urmele de șacal auriu sau hilac. Până când am găsit pe Internet tehnica de monitorizare bio-acustică. Această tehnică a fost introdusă în Europa de Giorgos Giannatos, un bun prieten al nostru din Grecia, care studiase tehnica în cadrul unui master de ecologie aplicată în SUA, cu coioții. Și s-a gândit el să reproducă sunetul de șacal cu un dispozitiv electronic de cinci ori. Nu știm încă și nici nu vrea să ne spună de ce de cinci ori, dar în ultimii ani, de când fac și monitorizare cu vocalizarea spontană a șacalului auriu, am observat că, cam la cinci minute, când ei ies la masă, se strigă.
Șacalul e o specie foarte teritorială. Grupul social este format dintr-o pereche alfa, un mascul și o femelă și fac până la 3 pui. Uneori și mai mult. Și atunci grupul ăsta teritorial, care nu e nicidecum haită, se formează din perechea alfa și trei căței, deci vorbim de 5 șacali care ocupă un teritoriu. La marginea teritoriului lor există alte grupuri de șacali. Or, dacă eu, cu stația mea de chemare, simulez vocea unui șacal, e ca și cum eu aș striga pentru grupul meu și, imediat, în jurul meu, celalalte grupuri de șacali îmi spun: “Suntem și noi aici! Nu veni! Rămâi acolo, la tine!„
Noi, din 2012, spunem că răspunsul poate veni de aproape, de la medie distanță sau de departe. Atunci, dacă mai multe grupuri răspund din aceeași direcție, putem să le plasăm pe hartă. Maximul pe care noi l-am auzit a fost de șapte grupuri teritoriale. Și atunci avem o densitate de 7 grupuri pe o arie de cerc cu raza de un kilometru sau doi, depinde cum… Deci noi putem afla densitatea instantaneu. Dacă nu-l auzim, nu înseamnă că nu e acolo și atunci completăm această metodă cu identificarea prin capcane video, este o tehnică bi-modală, se pun camere într-un teritoriu și asta ne ajută să aflăm mai bine densitatea. Asta e ce am adus noi, cei de la CRISPUS în România în anul 2009, când am măsurat densitatea cu tehnica aceasta în Delta Dunării, ca mai apoi să lucrăm direct cu vânătorii la Ghimpați și la Călărași, două județe unde erau mari probleme.”
Ei bine, în perioada ianuarie-martie 2023, Secția de Ecologie a ONG Crispus Sibiu a organizat trei acțiuni de monitorizare în sisteme ecologice specifice șacalului auriu din Rezervația Biosferei Delta Dunării (R.B.D.D.).
La acțiune au participat mai mulți specialiști, precum ecologul Cosmin A. Târu (A.C.D.B. Vrancea, România), ecolog-biologul Giorgos Giannatos (Biosfaira NGO Atena, Grecia), ecologul Ilya Acosta Pankov (Muzeul de Istorie Naturală Sofia, Bulgaria), Lucian Parfon și Ovidiu Banea (membri Corpul de Control Ecologic Crispus Sibiu, România).
Astfel, s-a putut calcula densitatea relativă de șacali prin metoda de stimulare bioacustică pe o suprafață de 43.433 hectare (434,33 km2), ceea ce reprezintă 9,57% din suprafața totală a sitului Natura 2000, ROSCI 0065 Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoe (453645,5 hectare/4536,45 km2).
În acest studiu au fost incluse 10 arii reprezentative pentru sistemul deltaic, unde s-au instalat un număr de 72 de stații.
Potrivit unui comunicat de presă al Crispus Sibiu, în cadrul studiului s-au identificat 80 de grupuri de șacali (240-400 de indivizi) cu o densitate relativă de 1,84 grupuri teritoriale / 10 km2. Prin extrapolare, s-au calculat un număr de 836 de grupuri teritoriale pe toată suprafața R.B.D.D., ceea ce reprezintă un număr estimat de 2508 – 4180 șacali. Densitatea relativă corespunzătoare fiecărei zone de studiu a fost: A1 Lupilor, 1,44 grupuri teritoriale / 10 km2, A2 Crișan, 2,3 grupuri teritoriale / 10 km2, A3 Sulimanca, 2,65 grupuri teritoriale / 10 km2, A4 Chilia, 1,41 grupuri teritoriale / 10 km2, A5 Murighiol, 3,2 grupuri teritoriale / 10 km2, A7 Partizani, 0,78 grupuri teritoriale / 10 km2, A8 Ceatalchioi, 2,45 grupuri teritoriale / 10 km2, A11 Sfiștofca, 2,02 grupuri teritoriale / 10 km2 și A12 Sărături, 1,57 grupuri teritoriale / 10 km2. Suprafețele inundate și ale lacurilor nu au fost încă excluse din calculele de densitate.
Au mai fost instalate 5 stații între Canal Caraorman – Lac Potcoava de Sud, A5 Litcov și 10 stații în Parcul Național Munții Măcinului (A9 Luncăvița și A10 Greci), stații care nu au fost încă monitorizate.
Acțiunile au fost autorizate cu permis de cercetare de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Administrația Parcului Național Munții Măcinului.
