Anul acesta, el a curatoriat la Iași expoziția de modă pe care a numit-o Sezonul Zero, care propune o reîntoarcere la momentele care au definit atât moda anilor 90, pentru a înțelege ce se întâmplă astăzi: apetitul exacerbat pentru experiment și culori, influențele mai mult sau mai puțin sesizabile din alte culturi și de la alți designeri, idealuri de frumusețe reciclate cu succes în prezent.
Am discutat cu stilistul Ovidiu Buta nu doar despre experiența de la Iași. Ci și despre modă, stil și consumerism. Încercând să aflăm de la el în ce fel trebuie să ne înțelegem pe noi înșine pentru a ne putea defini estetic felul de a fi, prin tot ce înseamnă asta: vestimentație, gestică, atitudine sau mod de a privi lucrurile.
Sunteți un om care a călătorit mult și care are contacte dese cu designeri, stiliști, creatori de modă din alte țări. Cum e percepută creația de modă din România în afara țării noastre? Avem designeri care reușesc să impresioneze la nivel internațional sau doar se copiază trenduri din afară?
Noi suntem ca ceilalți și ceilalți sunt ca noi. Există designeri buni și designeri mediocri și la Paris, și la București. Ideea e foarte simplă: moda este cel mai al naibii barometru pe care poți să-l ai la îndemână ca să înțelegi cum este societatea în care trăiești. Pentru că asta face moda: îți arată ce își dorește societatea de la ea însăși. Ea reflectă felul nostru de a fi. În altă ordine de idei, avem designeri cu care ne putem mândri și care deja au o carieră internațională și avem designeri care au înțeles că pot să facă o business bun fără să facă un efort creativ foarte mare.
Pornind de la ideea că moda e un mod de exprimare individual care spune ceva despre colectivitate, despre stilul românilor ați avea vreun comentariu de făcut?
Toată lumea, când pune întrebarea asta, se așteaptă să spun ceva negativ. Eu, personal, cred că stilul românilor este un stil extraordinar de clar și de unic. E posibil ca noi să vedem extremele, poate chiar stridentul, dar e stilul nostru. Ca să înțelegi care e stilul nostru, trebuie să întrebi un străin. Și observ că pentru ei, stilul nostru e o chestie specială și nederanjantă. Noi nu suntem Suedia, nu suntem Franța, noi suntem România și chestia asta se reflectă și în stilul nostru.
Cu stilul te naști sau se învață?
Poți să-l mimezi. Asta e o întrebare foarte mare, pentru că înainte să vorbim despre asta, trebuie să înțelegem ce e stilul. Moda e ceea ce ți se oferă, stilul e ceea ce faci cu ce ți se oferă. Automat, stilul vine din tine și reflecă ce ești tu cu adevărat. Dar stilul poate fi mimat. Sunt oameni care mimează stilul, pentru că, de exemplu, intră în altă zonă profesională și mimează un alt fel de a fi. Dar chestia asta nu se poate întâmpla pe termen lung. Noi credem toți că stilul e ceva pozitiv. Nu. Unii avem un stil mai bun, alții un stil mai prost. Dar care ne reflectă pe noi. Stilul nu e doar despre ce îmbraci, ci despre felul în care vorbești, mănânci, stai, privești. E un cumul care ne descrie.
În ce cheie interpretează Ovidiu Buta consumerismul, care este acum o problemă uriașă a lumii în care trăim?
Consumerismul, în general, bandajează alte lipsuri. Nu recunoaștem asta, nu? Și atunci îl practicăm și eu, și tu, și ceilalți. Pentru că suplinim alte lucruri sau pentru că a devenit o obișnuință, din păcate. Consumerismul nu e o chestie ciudată. Noi am început să consumăm la ani distanță de ceilalți, noi am început să consumăm după Revoluție. Am descoperit plăcerea de a cumpăra mâncare. Când consumerismul românesc era pe val, a intervenit recesiunea, care ne-a calmat iar. În mod firesc, după o pauză, te răzbuni și începi iar să consume. A venit pandemia, alt blocaj, după care a venit revenge shopping-ul. Cumva, noi reacționăm în mod firesc la niște lucruri care se întâmplă în jurul nostru.
