Sper că mă auzi bine, micule Titulescu, că mai sunt bruiaje pe linie. Din 2002, de când ai fost ales lider la tineretul mai-marilor de au avut congres azi și până acum au fost multe. Dar le știi, că aceste multe au avut și numele tău pe ele. Sau na, din 2004, de când erai și ministru și portavocea lui Năstase, la fel de multe, ba chiar niște alegeri pe care le-ai pierdut. Ba chiar și Colectiv.
Știi, când vine vorba de politică, oamenii n-ar trebui nici să ierte, nici să uite. Dar uite că oamenii sunt uituci, deși încă mai au brichete cu numele tău pe ele. Bine că avem internet, să ne amintim, și TikTok, să ne convingem. Nu avem încă platforme pentru iertare, dar nici să merg la psiholog și să plătesc pentru tine nu vreau.
În fine, revenind la ce-ți spuneam, să nu te țin mult. Încercam să mă lămuresc… că 2002 nu înseamnă trecut. E de-aici, de-aproape. Și cum te-ai gândit, că românii nu vor un candidat din USL. Nu, stai, că aici bifezi și tu. Că românii nu vor om din sistem. Huh, mergea, dacă nu mi-aș fi amintit că, tot prin prezent, spuneai că „profesorul Adrian Năstase”, atunci vicepreședintele Camerei Deputaților, ți-a propus să-i fii asistent la facultate, iar apoi te-a acceptat la doctorat, iar în 2001, după ce ai devenit doctor în Drept Penal Internațional, te-a întrebat dacă te interesează postul de șef al Corpului de Control. Cum spuneai, într-un interviu din prezent (2004)? „Când m-a prezentat cabinetului, a fost stupoare. Doar Octav Cozmâncă a întrebat câți ani am și i-am răspuns că am 29 ani”.
Oamenii vor „o schimbare radicală”, așa spui. Înțeleg perfect… că toți promiteți schimbare. Partea bună e că ne-am convins cu schimbarea ta. De cam douăzeci și ceva de ani ne tot convingem.
Să nu mă înțelegi greșit, nu-l susțin nici pe celălalt candidat al trecutului. Nu te speria… doar că nici nu susțin ipocrizia asta pe față. Știi vorba aia… „măcar minte-mă frumos”.
Închide tu. Eu am obosit.
