Îmi amintesc baia de mulțime de atunci și bucuria din ochii peneliștilor care își dădeau mâna cu pesediștii pe o scenă, parcă fericiți că au obținut cu toții o victorie importantă. Și publicul, format din oameni amărâți și flămânzi, era în delir. Eram aproape un copil atunci și știam politică doar din cărțile de ideologie politică, așa că nu prea înțelegeam de ce era lumea aia atât de bucuroasă că PNL și PSD s-au unit sub sigla USL.
Nu știam atunci că politica nu e nici experiment teoretic, nici mănăstire. Ci un loc în care oameni cu interese comune se întâlnesc și pun țara la cale. La propriu. Și atunci, la momentul acela, Dragnea și Ponta de la PSD și Antonescu de la PNL au înțeles că se poate fura mult mai eficient împreună. Că absența vocilor critice când se iau decizii împotriva interesului public e de-a dreptul esențială întru îndeplinirea interesului personal și de partid.
USL a devenit astfel o uriașă mașinărie de furat. Bani, voturi, conștiințe. Au fost atunci niște ani grei pentru populație, iar cei care ovaționaseră unificarea stângii cu dreapta începeau să simtă tot mai pregnant durerea de foame. Sigur, liderii de pe scenă au mai dus-o bine o perioadă. Apoi Dragnea a intrat în închisoare, Ponta s-a dat la fund, iar Antonescu s-a retras din lumina reflectoarelor, pentru a citi pe banii soției. Și părea că USL a murit.
Ei bine, adevărul e că impresia asta a fost total greșită de la bun început. USL n-a murit nicio secundă, de fapt, în filialele partidelor politice implicate în construirea acestui monstru politic. Liberalii și social-democrații au făcut întotdeauna cele mai bune alianțe prin spatele scenei și cele mai bune afaceri.
Practic, dacă e să ne uităm la cei mai prosperi afaceriști din România astăzi, acolo efectiv găsim numai oameni care au avut sau au legături puternice în cele două partide care au vrut de la bun început să elimine competiția pentru furat din banul public. Cele mai bune afaceri pe care liberalii le au, prin familiile lor, desigur, sunt cu administrații social democrate. Și cele mai bune conexiuni cu mediul privat le au social-democrații prin liberali. Mese mai îmbelșugate și petreceri mai vesele decât cele la care sunt așezați social democrați și liberali nici nu există.
Iar zilele astea apar și fotografii care probează continuitatea uselistă. Fotografii făcute la Ambasada SUA, unde hoții de cursă lungă (pardon, politicienii de cursă lungă!) au fost invitați și, de mândrie că s-au reunit, și-au făcut și poze. Asumate. Să vadă toată lumea cum partea “tradiționalistă” a peneleului s-a întors acasă, în sânul pesedist.
Și demersul a dat roade. Acum știm cu toții că PSD-ul e, de fapt, un pic mai mare decât credeam. Pentru că PNL-ul din el a ieșit la lumină și și-a asumat poziția de breloc la buzunarul puterii. Sigur, mai e puțin PNL și pe lângă cel fotografiat alături de Grindeanu la Ambasada SUA, dar nu știm exact dacă acel PNL chiar vrea să se desprindă real de povestea uselistă sau e doar laș și joacă la două capete. Căci și tăcerea e o formă de complicitate.
Ce știm astăzi e că USL n-a murit niciodată. Și îmi amintesc perioada nașterii sale, când niște oameni amărâți și flămânzi din Teleorman ovaționau pe marginea unei scene pe care urcau niște hoți și promiteau că împreună le va fi mai bine. Lor. În timp ce mulțimea credea că e despre ea. Așa cum crede și astăzi. Și greșește exact la fel de mult ca și atunci. Pentru că, în realitate, doar măștile s-au schimbat. Scena e aceeași. La fel și farsa…
