În anii războiului din Ucraina, sistemul propagandei rusești s-a transformat într-un ecosistem flexibil, în care canalele Telegram, bloggerii militari, presa regională, televiziunile și instituțiile statului pot juca roluri diferite în momente diferite ale unei crize, dincolo de o mașinărie centralizată în care Kremlinul stabilește mesajul, televiziunile îl transmit, iar celelalte canale îl reproduc. Un raport recent de aproape 200 de pagini publicat de NATO Strategic Communications Centre of Excellence (NATO StratCom COE) descrie mecanismul prin care acest ecosistem absoarbe evenimentele neprevăzute, testează diferite explicații și, în cele din urmă, construiește o narațiune suficient de coerentă pentru publicul intern.
Una dintre concluziile importante ale cercetării este că reziliența propagandei ruse nu mai depinde atât de mult de capacitatea Kremlinului de a convinge populația că fiecare afirmație este adevărată, ci, mai degrabă, de existența unui sistem capabil să transforme incertitudinea într-o aparență de coerență strategică. Cu alte cuvinte, atunci când se produce un eveniment pe care autoritățile nu îl pot controla, precum un atac terorist, un eșec militar sau o altă criză, propaganda nu trebuie să aibă imediat explicația perfectă. Sistemul își poate permite o perioadă de confuzie, poate testa diferite interpretări, le poate elimina pe cele care nu funcționează și poate amplifica ulterior variantele utile.
Cercetătorii descriu această succesiune printr-un model simplu: Crisis – Control – Crusade sau Criză – Control – Cruciadă.
Primele 18 ore: momentul în care sistemul este vulnerabil
Prima etapă apare imediat după producerea unui eveniment major și durează, potrivit modelului identificat de cercetători, aproximativ 18 ore. Este perioada de criză.
În acest interval apar dezorganizarea informațională, întârzieri în recunoașterea oficială a situației și mai multe explicații concurente, iar actorii semi-oficiali și canalele digitale pot ocupa temporar spațiul lăsat liber de instituțiile statului. Tocmai această aparentă dezordine este importantă pentru înțelegerea sistemului.
Cercetările anterioare descriau propaganda Kremlinului drept un mecanism vertical: mesajele erau stabilite central și apoi coborau, într-o formă relativ sincronizată, către televiziuni și celelalte canale. Noul raport identifică însă o transformare: în prima fază a unei crize, Telegram, bloggerii militari și alte componente ale ecosistemului informațional pot produce propriile explicații, uneori concurente.
Raportul descrie mecanismul prin formula DTCA: Delay – Test – Consolidate – Amplify, adică Întârziere – Testare – Consolidare – Amplificare.
Mai întâi există o întârziere, apoi sunt testate diferite interpretări, unele dintre acestea sunt consolidate, iar, în cele din urmă, narațiunea care devine utilă sistemului este amplificată. Din această perspectivă, contradicțiile inițiale pot face parte din modul în care sistemul gestionează o situație pe care nu a anticipat-o. În același timp, cercetătorii consideră că tocmai aici se află una dintre vulnerabilitățile sale importante: primele 18 ore ale unei crize reprezintă intervalul în care narațiunea este cel mai puțin stabilă.
Între 18 și 72 de ore: preluarea controlului
Urmează etapa de Control. Între aproximativ 18 și 72 de ore după declanșarea crizei, mesajele încep să se consolideze între platforme, iar evenimentul primește o interpretare emoțională mai clară.
Diferitele componente ale ecosistemului nu îndeplinesc însă aceeași funcție. Site-urile controlate de stat oferă autoritatea instituțională și stabilesc baza poziției oficiale, televiziunea transformă explicația într-un mesaj emoțional și moral, Telegram oferă viteza, permite testarea narațiunilor, segmentarea publicurilor și amplificarea rapidă a mesajelor.
Mai mult, cercetătorii constată că mesajul oficial poate deveni uneori reactiv, nu directiv: în loc ca statul să inventeze de la zero o explicație și apoi să o impună tuturor celorlalți, instituțiile oficiale pot selecta, valida sau legitima interpretări care circulă deja în ecosistemul informațional.
După 72 de ore, criza poate deveni „cruciadă”
Ultima etapă este denumită de cercetători Crusade – Cruciadă. După aproximativ 72 de ore, evenimentul punctual poate fi desprins de circumstanțele sale imediate și integrat într-o poveste mult mai mare: confruntarea dintre Rusia și adversarii săi devine una morală sau chiar civilizațională. Astfel, o criză particulară poate ajunge să confirme cadrele narative pe care propaganda rusă le utilizează de ani întregi.
Cercetările NATO StratCom anterioare identificaseră deja trei dintre aceste cadre: Rusia prezentată ca un stat asediat, Occidentul descris drept ostil și ipocrit și puterea statului rus prezentată ca legitimă moral. Acestea nu funcționează ca explicații pentru un singur eveniment, ci le putem descrie drept structuri în care pot fi introduse evenimente foarte diferite.
De ce vorbește Kremlinul despre pace
Raportul analizează separat și discursul rusesc despre negocieri și pace din perioada 2024-2025. Concluzia cercetătorilor este că această retorică trebuie interpretată cu precauție: discursul despre pace funcționează în primul rând ca instrument pentru gestionarea legitimității și nu neapărat ca semnal al disponibilității reale pentru negocieri.
În această arhitectură au fost integrate și evenimentele politice din afara Rusiei. Raportul indică explicit traiectoria electorală a lui Donald Trump drept o „accelerare narativă” utilizată selectiv pentru consolidarea percepției că Occidentul este obosit, divizat și instabil.
Propaganda încearcă tot mai puțin să convingă
Poate cea mai importantă schimbare identificată este faptul că sistemul pare să se deplaseze de la persuasiune către gestionarea emoțiilor.
Mai important decât ca populația să creadă fiecare afirmație concretă transmisă de propagandă este ca ea să rămână într-o anumită stare emoțională: frică, resentiment, resemnare sau sentiment de superioritate morală. Într-un asemenea sistem, verificarea unei afirmații individuale poate avea un efect limitat și, chiar dacă o informație este demonstrată ca fiind falsă, cadrul emoțional și interpretativ în care aceasta a fost introdusă poate supraviețui.
Raportul descrie această transformare drept o intensificare a unor tendințe identificate în cercetările precedente: saturația emoțională și relativismul moral devin mecanisme de stabilizare a sistemului.
O mașinărie mai puțin disciplinată, dar mai greu de destabilizat
Aceasta este a patra cercetare NATO StratCom COE dintr-o serie începută în 2022 privind funcționarea propagandei interne ruse. Privite împreună, studiile descriu o evoluție importantă: sistemul mai vechi era mai vertical și mai disciplinat, iar cel actual este mai fragmentat și permite o autonomie mai mare canalelor Telegram, bloggerilor militari, presei regionale și altor actori semi-oficiali.
Aparent, aceasta ar putea reprezenta o pierdere de control pentru Kremlin, dar aceeași fragmentare îi oferă sistemului și capacitatea de a experimenta.
Mai multe explicații pot circula simultan, responsabilitatea poate fi deplasată, narațiunile pot fi testate înainte ca autoritățile să se fixeze asupra uneia dintre ele, iar mesajele care funcționează pot fi ulterior validate și amplificate. De aceea, concluzia cercetării este că propaganda rusă a ajuns într-o fază matură.
Există însă și o vulnerabilitate. Dacă modelul identificat de cercetători este reproductibil, atunci și momentele sale de slăbiciune devin într-o anumită măsură previzibile. În primele ore după o criză, înainte ca explicațiile să fie testate și înainte ca televiziunile, instituțiile și ecosistemul Telegram să se alinieze în jurul unei interpretări dominante, sistemul este mai expus.
Din acest motiv, raportul propune o schimbare de perspectivă asupra contracarării propagandei: mai puțin accent pe demontarea târzie a unei informații false și mai mult pe detectarea și intervenția înainte ca narațiunea să se stabilizeze.
NATO StratCom COE este o organizație militară internațională multinațională, acreditată de NATO, însă nu face parte din Structura de Comandă a NATO și nu este subordonată unei alte entități NATO.
