Cum se construiește mitologia politică prin AI: cazul imaginilor virale cu Călin Georgescu 

Material realizat în colaborare cu Georgiana Costea.

Georgescu apare îmbrăcat în uniformă militară, pe un cal alb, în mijlocul unei mulțimi. În alte imagini stă lângă Donald Trump, conduce proteste, apare în biserici, în tranșee sau în ipostaze aproape mesianice. Multe dintre aceste imagini distribuite masiv pe Facebook și TikTok nu au existat niciodată în realitate. Sunt rezultatul unei mișcări care, cu ajutorul GenAI, vrea să aprofundeze cât mai puternic fractura socială din România. Problema este că, pentru o parte a publicului, diferența sau originea materialelor nu mai contează.

Cele mai multe dintre imaginile sunt evident false. Uneori umbrele sunt greșite, mâinile deformate, fundalurile artificiale, iar expresiile faciale par generate mecanic. În alte cazuri, textul din imagini este imposibil de citit sau apar incoerențe vizuale specifice modelelor AI. Și totuși, multe dintre aceste postări strâng zeci de mii de aprecieri și distribuiri, întrucât scopul lor nu este să convingă prin realism fotografic, ci să producă emoție, apartenență și validare identitară. Practic, imaginile trebuie doar să pară suficient de reale pentru a confirma ceea ce publicul vrea deja să creadă.

Este important de înțeles că acest fenomen nu este unul nou. Asemenea artei iconografice, dorința de validare și de identificare cu diferite evenimente imaginare este întâlnită atât în pictura bisericească, cât și în alte forme de manifestare vizuală din zona religiei. Interesant este modul în care se face transferul de identitate și „credința” de la divinitatea religioasă la o persoană oarecare. Dacă până mai ieri, acest fapt ar fi fost considerat de clerici ca fiind blasfemiator, astăzi asistăm la evenimentele politico-sociale a „trimisului lui Dumnezeu”. Un fel de Iisus 2.0 digital. 

Aceeași propagandă, altă formă

Tipologia imaginilor generate cu AI în jurul lui Călin Georgescu urmează modele clasice de propagandă politică și mitologie a liderului. Și chiar dacă numeroși analiști politici au preconizat dispariția sa din aria de interes în timpul anului 2025, observăm că, de fapt, poziția lui este inrosita cu fiecare apariție, iar procesul de dizolvare este inexistent. Este cert că masa de adepți și-a schimbat dimensiunea și forma, dar totodată, aceasta este mai mult decât fidelă și prezentă oriunde pășește liderul grupului. 

Din nefericire, atât statul, prin lipsă de comunicare, cât și mare parte din aparatul media, prin setea de senzațional și cifre, nu fac decât să contribuie constant la această evoluție ideologică. Paradoxul vine din punctul în care această masă are drept valoare comună „furtul votului” și „cenzura”, făcând apel la comunism, dar care dezvoltă un „cult al personalității” pe care și Ceaușescu ar fi fost invidios.

Având la bază această rețetă, rămâne să fim surprinși de fiecare nou ingredient, așteptând să vedem până unde va merge. Între timp, îl surprindem pe Călin Georgescu în diverse ipostaze, precum:

Lider providențial: În numeroase imagini, Georgescu este prezentat drept un conducător aproape predestinat, aflat deasupra conflictelor politice obișnuite. Este tipologia liderului „ales”, prezentă istoric în propaganda autoritară și populistă. Această imagine se conectează direct la modul în care Georgescu s-a poziționat încă din 2024, respectiv ca figură anti-sistem, diferită de clasa politică tradițională.

Salvator militar: O altă categorie îl prezintă în uniformă militară sau în contexte de război. Paradoxal, mesajul nu este unul militarist, ci exact opusul, respectiv imaginea liderului puternic care „nu ne bagă în război”. În această logică vizuală, liderul apare simultan ca om al păcii și comandant capabil să protejeze națiunea.

Om simplu, apropiat de popor: Există și imagini în care Georgescu apare în sate, lângă oameni obișnuiți, în biserici sau în contexte rurale. Mesajul transmis este cel al politicianului „nemânjit”, apropiat de oameni și diferit de elita politică.

Figură religioasă: Dimensiunea religioasă este extrem de prezentă. Aparițiile asociate cu Biserica sau imaginile în care este surprins în contexte spirituale construiesc ideea unui lider validat moral și religios.

Lider global: În alte imagini apare alături de Donald Trump sau de lideri internaționali. Chiar dacă publicul știe că fotografia este falsă, imaginea produce o asociere simbolică: Georgescu devine perceput ca lider de nivel internațional.

Victimă a sistemului: După anularea alegerilor din 2024 și respingerea candidaturii sale în 2025, o parte importantă a imaginilor îl prezintă drept victimă a unui sistem corupt sau represiv. Această narativă este una dintre cele mai puternice emoțional, pentru că transformă susținerea politică într-o formă de solidaritate împotriva unei nedreptăți percepute.

Facebook și TikTok: un mediu de propagare

Chiar dacă distribuirea nu este uniformă, Facebook rămâne principalul canal de propagare. Acolo există grupuri dedicate susținătorilor, pagini pseudo-patriotice și ecosisteme întregi construite în jurul distribuirii acestui tip de conținut. Adesea în conexiune cu pagini cu conținut religios, postările de acest tip își găsesc rapid locul în feed. Amplificate de miile de comentarii și reacții, aceste postări devin adesea cârlige pentru noi adepți ai ideologiei. Totodată, prin repostarea informației, aceasta își pierde originea și, astfel, luarea unor măsuri este aproape imposibilă.

TikTok joacă un rol important, însă platforma este dominată mai ales de video. Conținutul generat cu ajutorul AI circulă mai puțin decât pe Facebook, dar aici observăm și o implicare din partea distribuitorului. 

Dacă pe Facebook mesajul este transmis și preluat de zeci de conturi, fără a se crea o relație între cel ce transmite mesajul și cel ce-l receptează. Însă, pe TikTok, procesul stă puțin diferit. Aici, adesea, mesajul este însoțit și de o persoană reala, de chipul sau de vocea sa, de o amprentă a unei existențe în spatele ecranului. Acest lucru este și mai puternic decât orice ar putea genera vreodată AI. Prin acest proces de identificare și transfer de identitate, masa de susținători capătă conturul unei micro-societăți în care fiecare adept își are rolul bine definit. Dacă ar fi să urmărim mai multe materiale din diferite împrejurări în care susținătorii lui Călin Georgescu au fost prezenți în spațiul public și să comparăm cu prezența lor din mediul online, putem observa nivelurile de putere din interiorul grupului și putem identifica „liderii”, „avocații”, „intelectualii”, „agitatorii”.

Amplificare din amuzament, ironie sau credința

După cum explicam și în materiale anterioare, algoritmul pe care se bazează rețelele sociale nu poate identifica ironia sau credința. Pe foarte scurt, el știe un singur lucru: dacă lumea reacționează, înseamnă că e de interes și trebuie să ajungă și la mai mulți. Având în vedere acest considerent, ar trebui sa înțelegem că distribuirea elementelor media despre care discutăm în acest material, chiar dacă pare un gest ironic prin care judecăm credința altora, nu face altceva decât să încurajeze algoritmul și masa să se dezvolte și să cuprindă noi forme și dimensiuni. 

Este o linie greu de trasat între a distribui un material pentru a atrage atenția publică și pentru a încerca să educi. Nefiind un aspect ce se manifesta doar în România, această „enigmă” este întâlnită în rândul multor jurnaliști și oameni de media din diferite colțuri ale lumii. 

Cu toate acestea, există, în general, trei categorii principale de distribuitori. Aceștia, după cum spuneam anterior, se împart între:

Susținătorii autentici: Aceștia folosesc imaginile ca formă de exprimare identitară și politică. Distribuirea devine un semnal de apartenență la comunitate.

Conturile care urmăresc engagement: Multe pagini distribuie astfel de imagini doar pentru reacții, comentarii și viralizare. AI-ul politic produce engagement ieftin și rapid.

Cei care ironizează fenomenul: Există și utilizatori care redistribuie imaginile în scop ironic sau critic. Problema este că, în logica algoritmilor, orice distribuire amplifică vizibilitatea conținutului.

Chiar dacă, la prima vedere, multe dintre imagini par simple meme-uri sau forme de cultură internet, însă el funcționează într-un ecosistem mai mare de propagandă emoțională. Nu este nevoie ca oamenii să creadă literalmente că Georgescu călărește un armăsar alb sau că a avut o întâlnire secretă cu Trump. Important este efectul emoțional acumulat. Imaginile construiesc o atmosferă simbolică. Repetate constant, ele creează impresia unui lider istoric, providențial și inevitabil.

De ce funcționează

Mecanismele psihologice sunt multiple. Oamenii tind să accepte mai ușor informațiile care confirmă ceea ce simt deja, iar AI-ul devine o unealtă perfectă pentru consolidarea convingerilor existente. Totodată, creierul uman este construit să acorde încredere imaginilor. Zeci de ani, fotografia a fost percepută ca dovadă a realității – dacă există o poză, atunci „s-a întâmplat”. AI-ul exploatează exact această vulnerabilitate psihologică.

Mai mult, pe rețelele sociale, imaginile sunt consumate în câteva secunde. Utilizatorii nu verifică detalii tehnice, metadate sau incoerențe vizuale.

Și politizarea politică joacă un rol important. Într-un climat deja tensionat, imaginile nu mai sunt evaluate obiectiv, ci emoțional și tribal.

Fenomenul are efecte directe asupra percepției aparatului de stat și asupra încrederii publice. Dacă orice imagine poate fi fabricată, atunci orice politician poate fi mitologizat, orice instituție poate fi demonizată și orice eveniment poate fi reinterpretat vizual.

În acest context, AI-ul devine mai periculos decât propaganda clasică. Propaganda tradițională necesita timp, infrastructură și control mediatic. AI-ul permite producerea instantanee a unor realități alternative distribuite masiv de utilizatori obișnuiți.