Proiectul prevede explicit ca Parlamentul să decidă „unirea României cu Republica Moldova” și să abiliteze Guvernul să înceapă imediat negocieri cu autoritățile de la Chișinău pentru realizarea acesteia. Inițiatorii invocă Actul Final de la Helsinki și posibilitatea modificării frontierelor prin mijloace pașnice și diplomatice.
Inițiativa a primit mai multe avize negative pe parcursul procedurii parlamentare. Consiliul Economic și Social a emis un aviz negativ pe 12 martie, iar Consiliul Legislativ a avizat negativ proiectul pe 19 martie. Guvernul a transmis, la rândul său, un punct de vedere negativ pe 24 iunie.
Expunerea de motive, construită din rezoluții istorice și citate
Expunerea de motive care însoțește proiectul are 31 de pagini și este construită în bună parte din reproducerea unor documente istorice și din citate. Inițiatorii pornesc de la ideea că proiectul ar deschide „calea negocierii pentru aducerea la trupul patriei mamă a unor teritorii smulse samavolnic de bolșevici” și susțin că, în actualul context geopolitic, „România trebuie să își joace cartea inteligent, cu mult curaj și aplomb, alături de marile puteri”.
O parte consistentă a documentului este dedicată Rezoluției 148 din 1991 a Senatului Statelor Unite, din care inițiatorii reproduc mai multe pagini. Este citată inclusiv formularea potrivit căreia SUA ar trebui să sprijine „eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod pașnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova și cu Bucovina de Nord”.
Urmează un text atribuit lui Marius Diaconescu, preluat din ziarul Adevărul, în care acesta afirma că rezoluția americană ar avea „o importanță crucială pentru recunoașterea internațională a dreptului României și Moldovei de a se reuni” și că documentul ar demonstra existența, în 1991, a „unui orizont de așteptare și recunoaștere a Reunirii Moldovei cu România”.
Documentul reproduce și Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991 privind referendumul pentru independența Ucrainei. După cele câteva pagini de citat, inițiatorii concluzionează: „Aceste 2 Rezoluții nu au fost anulate niciodată! Mai mult, ACUM ESTE MOMENTUL!”
Într-un alt pasaj reprodus în document, Hitler și Stalin sunt descriși drept „două creaturi diavolești cu chip de om”, iar textul afirmă despre „instinctul războinic, agresiv, revanșard, prădalnic” al unor popoare că ar putea fi considerat „înrădăcinat genetic în spiritul lor”.
