Emilian Mihailov, director al Centrului de Cercetare Etică Aplicată, propune o perspectivă diferită asupra fenomenului de susținere a lui Călin Georgescu. El consideră că tendința de a-l „diaboliza” pe acesta poate împiedica înțelegerea mecanismelor care stau în spatele susținerii sale și face o distincție între primul val electoral și manifestările actuale.
În opinia sa, dacă primul val a fost alimentat în special de imaginea unei figuri noi, percepute ca fiind „din afara sistemului”, susținerea actuală are mai degrabă caracteristicile unei comunități închise, în care membrii își confirmă reciproc propriile convingeri.
„Eu observ o tendință de a-l diaboliza pe Călin Georgescu. Sigur, e un tip antipatic, sigur că are foarte multe păcate, dar dacă ne interesează să explicăm ceea ce dumneavoastră numiți isterie, trebuie să începem prin a înțelege că pericolul ăsta nu e chiar atât de mare.
Și încep prin a vorbi despre susținerea față de Călin Georgescu, care a avut două etape: prima, aceea în care a obținut foarte multe voturi, și alta, diferită, pe care o vedeți acum. Înțeleg că pe dumneavoastră vă interesează ce este cu această susținere pe care o vedem astăzi.
Primul val de susținere a ținut de faptul că era o figură nouă, interpretată ca fiind din afara sistemului, perceput ca un independent, cu un discurs relativ civilizat, avea mult conținut religios, lucru foarte important, și asta îi dădea o pojghiță de neutralitate politică.
A trecut valul acela și ce vedem acum e un tip de susținere similară cu aceea din gândirea de tip cult. S-a format un cult în jurul personajului, care este marcat, de regulă, de formarea unor fani. Comunitățile de tip cult nu sunt deschise, sunt restrânse, sunt comunități care se retrag într-o bulă informațională, nu consumă foarte mult ce se întâmplă în afara comunității lor, nu au încredere foarte mare în ce se întâmplă în afara comunității lor.
Asemenea comportamente le găsiți și în comunitățile mici, închise, religioase, de tip amish. Ele nu își doresc să se conecteze foarte mult cu ce se întâmplă în afara lor. Deci ai o combinație de psihologie a fanilor ultrași din sport cu psihologia comunităților închise, religioase, de tip amish.
Aici TikTok-ul este foarte eficient în a crea bule informaționale. La fel cum într-o comunitate religioasă foarte închisă consumi numai un anumit tip de informație. Orice altă informație este discreditată. Bula informațională este esențială aici, mai ales în comunitățile de tip cult.”
Analogia cu grupurile ultras este folosită de Emilian Mihailov pentru a explica intensitatea reacțiilor observate în jurul lui Călin Georgescu. El susține însă că dimensiunea restrânsă a acestor comunități limitează, cel puțin în această etapă, amploarea fenomenului și explică de ce intensitatea fanatismului poate fi mai mare într-un grup mic decât într-o comunitate foarte numeroasă.
„Ce ați văzut la DIICOT, de pildă, e similar cu ce se întâmplă cu fanii ultrași pe stadioane. E același fenomen psihologic. Acolo ai tribune, aici ai niște garduri.
Și acum ne întrebăm care este pericolul. Eu nu cred că este un pericol foarte mare în această etapă, pentru că, de regulă, fanii ultrași și comunitățile de tip cult sunt comunități restrânse. Nu poți avea comportamente fanatice în comunități foarte vaste.
O să vă și explic de ce: fanatismul ultrașilor și celor care fac parte din comunități cult este așa de intens pentru că vorbim de comunități mici, în care poți supraveghea ce se întâmplă cu membrii comunității. În comunități largi nu mai poți monitoriza indivizii și nu mai poți controla sursele de informare.
De asta eu cred că avem de-a face cu un grup restrâns, dar foarte înfocat. Cu cât grupul se mărește, intensitatea lui scade. De asta în comunitățile de tip cult există interdicția de a forma relații cu oamenii din afara comunității.
Situația în care ne aflăm acum are legătură și cu pandemia, pentru că impactul pandemiei a fost subestimat. Noi nici acum nu ne dăm seama cât de mult a afectat psihologia indivizilor și modul în care interpretează ei fenomenele sociale.
Sigur că oamenii sunt dispuși, în general, să facă sacrificii. Și în prima fază a pandemiei asta s-a văzut. Dar oamenii nu sunt dispuși să facă sacrificii continue. Și atunci când te vezi o perioadă îndelungată de timp cu libertățile limitate, apare neîncrederea.
Unul dintre costurile sociale pe care le trăim azi din cauza pandemiei este neîncrederea în instituții și decidenții acestor instituții. Deci pandemia a crescut neîncrederea și atunci a fost foarte ușor să se strângă oamenii în aceste bule informaționale, unde își confirmă reciproc scenariile catastrofale.”
În ultima parte a discuției pe care am purtat-o cu el pentru INVESTIGATORIA, Emilian Mihailov mută accentul către responsabilitatea platformelor de social media. El pune sub semnul întrebării amploarea reală a fenomenului, susținând că algoritmii pot amplifica vocile celor mai radicali și pot crea impresia că un grup restrâns reprezintă un fenomen social mult mai larg.
„Iar în privința celor care amenință public în aceste zile, eu zic că nu e doar o problemă a statului, ci și una de responsabilitate a platformelor de social media. Aceste platforme nu sunt deloc trase la răspundere!
Imaginați-vă o lume în care nu ar fi existat aceste platforme de social media! Credeți că am mai fi văzut tot felul de oameni amenințând că dau foc DIICOT-ului? Nu! Și atunci întrebarea e de ce vedem asta? Pentru că platformele astea de socializare abia așteaptă un astfel de conținut, pentru că doar așa generează engagement. Ele se hrănesc cu asta.
Și asta dacă unul se laudă că dă foc la biserică, va fi promovat de platformă. Și noi ne imaginăm că amploarea e alta, mult mai mare, când, de fapt, e vorba de câțiva rătăciți care sunt promovați de platforme pentru că ei generează engagement. Deci apare o iluzie a anvergurii.
Nu știm încă dacă fenomenul Georgescu e un balon umflat artificial de platforme, dar, în orice caz, important e că azi nu mai suntem în etapa primului val de susținere. Nu știm acum ce forme va lua susținerea asta, dar ipoteza mea e că avem de-a face cu un fenomen similar comunităților de tip cult și ultras, care sunt relativ restrânse. Dar sunt foarte vocale.”
