Gelu Duminică face în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA o paralelă cu fenomenul Maglavit și explică mecanismul pe care îl numește „efectul Mesia”, dar vorbește și despre rolul rețelelor sociale, despre mesajele simple de campanie și despre reacția societății față de cei care îl susțin pe Georgescu.
Precizăm că fenomenul Maglavit a reprezentat, de fapt, o formă de misticism colectiv în timpul României interbelice, declanșat în vara anului 1935 de viziunile unui cioban analfabet pe nume Petrache Lupu din comuna doljeană Maglavit. Astfel, Petrache Lupu susținea că în trei zile de vineri, Petrache Lupu l-a întâlnit pe „Moșul” (pe care l-a identificat ca fiind Dumnezeu). Moșul” i-a cerut să transmită oamenilor să se întoarcă la credință, să se pocăiască, să nu mai fure și să nu mai înjure. Vestea s-a răspândit cu viteză și Maglavit a devenit locul unde oamenii se duceau să caute alinare și chiar miracole. În cele din urmă, Lupu a fost arestat la Jilava, însă multe minți luminate ale acelor timpuri au încercat să analizeze și să explice fenomenul.
În 2026 ne găsim în situația de a explica un nou fenomen, similar, despre care vorbim cu uimire legitimă, pentru că e șocant să vezi manifestările celor care par să îl venereze pe Georgescu.
„Ce se întâmplă acum cu acești oameni de la Arestul Central e un tip de fanatism, care are explicații sociologice și psihologice. Eu nu o să vorbesc despre cele psihologice, că nu sunt specialist, dar le voi explica pe cele sociologice, care sunt evidente. Omul are nevoie de validare și de apartenență la un grup. Mulți dintre cei aflați acolo nu sunt nici manipulați, nici plătiți. Nu îi excludem nici pe aceștia, însă. Dar eu o să vorbesc despre oamenii de bună-credință. Ei au fost excluși istoric și sunt dezamăgiți, leșinați și, în momentul acesta, au găsit pe unul în care se regăsesc.
O colegă de-ale mele l-a numit pe Georgescu «Loverboy», adică reușește să producă reacția psihologică doar la un anumit tip de oameni. Adică fetele care sunt echilibrate, văzute în familia lor, validate, foarte rar spre deloc se duc către un Loverboy și se mărită cu el în două săptămâni, ca pe urmă să fie trimise la produs.
Părerea mea e că în momentul de față noi vorbim doar despre o anumită categorie a populației, despre o tipologie anume, istoric abandonată și care transferă în zona de reprezentare publică toate credințele lor. Acum cred și ei în cineva. Georgescu e Dumnezeu pe pământ a doua oară. Fenomenul mi se pare similar cu Maglavit. Adică singurul fenomen care seamănă cât de cât cu isteria de acum creată în jurul acestui Georgescu este Maglavit, în care oameni din toate sferele cred vorbele unui om care îi vede.
De data asta trebuie să ne uităm la efectele abandonului, la faptul că o parte din societatea asta a noastră a fost abandonată, a venit Făt-Frumos pe cal alb și s-a adresat lor. Și uită-te la cum e Georgescu: la voce, la tonalitate, la prezență. Aici intervine zona de manipulare și de creație artificială care e în spatele lui.
Cum a devenit el mare? A devenit mare într-o perioadă în care lumea era total dezinteresată de politică și de alegeri. Și el a folosit TikTok-ul ca să ajungă la acești oameni mulți și abandonați. Dacă te uiți la mesajele lui de campanie, vei vedea că el adresa niște mesaje foarte simple și clare: credință, iubire de neam și valori. Pe care în sine nu le poți contesta. Iar el a adresat chestiile astea. Din punct de vedere sociologic, avem «efectul Mesia». Nu e nimic nou sub soare.
Cred că trebuie să ne uităm și la cum a reacționat bula asta bună, că asta i-a unit și mai tare. Că bula bună i-a etichetat și i-a umilit și ăștia au zis: «Bine, bă, că ești tu deștept! Ia să vezi acu!» Atunci când nu construiești punți, nu ar trebui să te întrebi de ce celălalt rămâne pe baricada lui. Și atunci totul s-a transformat în ura dintre noi și ei, din care ei simt nevoia să se strângă în jurul unuia.”
În continuarea analizei sale, sociologul revine la comparația cu mecanismul „Loverboy”, pe care îl folosește ca analogie pentru relația de dependență dintre o persoană vulnerabilă și figura care îi oferă sentimentul că este văzută și înțeleasă.
De aici, Gelu Duminică mută discuția de la comportamentul manifestanților către responsabilitatea instituțiilor statului și către întrebarea privind mecanismele prin care un asemenea lider a ajuns să aibă o asemenea audiență.
„Revenim la Loverboy: degeaba îi spui tu victimei că e victimă. În cele mai multe dintre cazuri, victimele Loverboy-ului rămân cu el, chiar și după ce devin conștiente de faptul că au fost păcălite. Pentru că e un tip de dependență între un om distrus emoțional și social și omul care îl vede, chiar dacă nu îi vrea binele.
Dacă e să rezum foarte tare, e vorba de asta. Isteria asta din jurul lui Georgescu va trebui luată foarte în serios. Nu știu dacă ar trebui să ne temem, dar cert e că trebuie să luăm asta în serios. Oamenii ăia care fac videoclipuri în care amenință spun orice vor. Noi trebuie să ne uităm la stat. Și dacă ne temem de ceva, ar trebui să ne temem de incapacitatea statului de a face față infractorului, nu de infractor. Adică un stat care se teme de infractori și șarlatani, ăla e un stat slab. Trebuie să ne temem de faptul că statul nostru nu e suficient de puternic încât să ne apere și să ne păzească pe toți.
Marea problemă rămâne alta: cine l-a creat pe Georgescu? Vorbesc foarte serios! Nu e Georgescu problema. Un tip ca Georgescu nu poate să apară singur. El poate să apară, dar e transferat în zona de păcălici sau de lider de către un construct întreg. El a devenit lider nu pentru ce spune, ci pentru că a fost împins al naibii de bine, de către oameni care au știință de carte și care cunosc toate mecanismele sociologice și psihologice care au fost implicate în creșterea lui.
Oamenii ăia l-au primit și pe gură și pe nas, cum se zice. Orice spunea li se părea extraordinar, deși spunea replici din desene animate. Și atunci ar trebui să ne întrebăm cine l-a susținut. Și cum de statul nu a văzut că prin Georgescu el însuși e în situație de risc. Și atunci încă așteptăm răspunsuri.
Nu aș pune anatema pe oamenii ăia, sunt convins că sunt la fel ca mine și că au aceleași dorințe: să trăim mai bine și să fie pace. În realitate, acești oameni sunt victime. Dacă vrei o comparație, în cartier unul ca Georgescu e numit «săgeată», adică e cel pe care îl trimit la înaintare băieții șmecheri să ceară banii de la fraieri.
Marea problemă e să aflăm cine sunt păpușarii din spate. Unul ca Georgescu nu are cum să apară într-un stat democratic sau puternic. Iar dacă apare, e foarte repede scos din joc. Dar noi, la doi ani de zile de atunci, nu avem explicații. Cum e posibil ca fundamentul democrației să fie anulat, iar tu să nu ai un raport doi ani mai târziu?
Deci teamă nu ar trebui să ne fie de Georgescu, ci de incapacitatea statului de a face ceea ce trebuie.”
