Seinu George Sorin are 25 de ani, este preot și tatăl unei fetițe de trei ani. În dimineața zilei de 5 noiembrie a ajuns la Spitalul din Roșiorii de Vede, acuzând o stare de rău. Ar fi fost tratat pentru o presupusă viroză. Abia după-amiază, la insistențele mamei sale, i s-a făcut un CT care a confirmat un accident vascular cerebral. Au urmat transferul la Alexandria, încercări repetate de a găsi un loc într-un spital din București și alte ore de așteptare. Când a ajuns, în cele din urmă, la Spitalul Universitar din București, familia spune că se pierduse deja timp prețios și trecerea timpului a lăsat în urmă sechele. Cele trei instituții și persoanele implicate în acest caz au fost contactate de INVESTIGATORIA, iar declarațiile lor conturează o poveste despre întârzieri, comunicare deficitară și un sistem în care familia ajunge să caute singură soluții pentru o urgență medicală.
În noaptea de 4 spre 5 noiembrie, George, un tânăr preot în vârstă de numai 25 de ani, a început să se simtă rău. Avea febră de câteva zile și starea lui se deteriora. Dimineața, în jurul orei 8:00-9:00, a ajuns la Spitalul din Roșiorii de Vede. Pentru el, următoarele ore aveau să fie decisive. Pentru familia sa, aveau să devină începutul unei lupte contracronometru.
Potrivit mărturiei verișoarei sale, Carmen Dicilea, tânărul a fost internat și tratat pentru o presupusă răceală, deși prezenta simptome care, în opinia rudelor, ar fi trebuit să ridice suspiciuni privind o problemă neurologică.
„Acolo au presupus că este vorba de o răceală, deși el prezenta alte simptome”, povestește aceasta.
Abia după-amiază, când mama lui a venit la spital și a insistat ca medicii să investigheze mai atent starea fiului său, pentru că bărbatul spunea că simte amorțeli pe o jumătate a corpului, a fost efectuată o tomografie computerizată. Investigația a confirmat diagnosticul: accident vascular cerebral. Familia susține că CT-ul a fost făcut în jurul orei 19:00, ca atare, deși pacientul ajunsese la spital în prima parte a dimineții, diagnosticul de AVC a fost stabilit abia spre seară. Și, potrivit medicilor de la Spitalul de Urgență din Alexandria, AVC era deja constituit, adică oricum nu mai era în fereastra care să permită efectuarea unor proceduri de urgență salvatoare:
”În momentul în care AVC-ul e constituit nu prea se mai pune problema de tromboliză și trombectomie. E foarte important să nu apuce să se constituie ca să poți face ceva rapid, adică să ”fii în fereastră”, cum zicem noi. Medicul care era de gardă la Roșiori a sunat pe cineva să îi ceară opinia, în sensul dacă ar trebui trimis în altă parte. Și așa a ajuns pacientul la Alexandria la 12 ore după ce el se internase la Roșiori. Au luat legătura la Spitalul Universitar, unde doctorița le-a spus că e ieșit din fereastra de trombectomie, a fost și cardiolog de gardă și au decis să îl trateze la Alexandria.”
Mai mult, familia preotului face o acuzație extrem de gravă: după efectuarea investigației, personalul medical de la Roșiorii de Vede le-ar fi cerut rudelor, mai precis mamei lui, să declare că accidentul vascular s-a produs în cursul serii, nu înainte de prezentarea la spital.
„Le-au spus că îi roagă să spună că a făcut AVC-ul pe seară. Ceea ce nu era adevărat, pentru că el a ajuns în urgență dimineață, la 8:00, și efectiv i-au administrat chestii de răceală”, susține unul dintre aparținători.
INVESTIGATORIA nu a obținut, până în acest moment, un punct de vedere al Spitalului din Roșiorii de Vede cu privire la aceste afirmații.
În cazul unui accident vascular cerebral, timpul este esențial. Există tratamente de reperfuzie, precum tromboliza intravenoasă și trombectomia mecanică, care pot limita efectele accidentului vascular, însă eligibilitatea pacientului depinde de mai mulți factori, inclusiv de timpul scurs de la debutul simptomelor și de rezultatele investigațiilor. În cazul lui George, diagnosticul a venit după multe ore de la prezentarea la spital.
În jurul orei 20:00, în seara de 5 noiembrie, tânărul a fost transferat la Spitalul Județean de Urgență din Alexandria. Acolo a fost evaluat de neurologi și internat ulterior în secția de Terapie Intensivă.
Cătălin Dumitrașcu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență Alexandria, confirmă că pacientul a ajuns la unitatea medicală la aproximativ 12 ore după internarea de la Roșiorii de Vede.
„A ajuns pacientul la Alexandria la 12 ore după ce el se internase la Roșiori”, declară acesta.
Potrivit reprezentantului spitalului, medicii din Alexandria au luat legătura cu Spitalul Universitar din București pentru a solicita o opinie privind posibilitatea transferului. Răspunsul primit ar fi fost că pacientul nu mai era eligibil pentru trombectomie. Acesta precizează că medicii din Alexandria au efectuat și o investigație angio-CT, pentru a identifica eventualul tromb, însă acesta nu a fost vizualizat.
”A doua zi a fost reevaluat și a ajuns la București a doua zi la Spitalul Universitar. Deci din punctul de vedere al celor de la București, care efectiv fac trombectomia aia, că la Alexandria nu se face, el era deja în afara ferestrei de la bun început. Ei au considerat că e caz depășit de la bun început, că a ieșit din fereastră. AVC-ul l-a făcut clar la Roșiori, dar nu știm exact când l-a făcut.” – ne-a spus Cătălin Dumitrașcu.
Și aici sigur că intuim cu toții întrebarea care face acest caz să fie revoltător: dacă pacientul era deja în afara ferestrei terapeutice în momentul în care a ajuns la Alexandria, cât de mult ar fi contat identificarea mai rapidă a AVC-ului la prima unitate medicală la care s-a prezentat?
Pentru familia tânărului, transferul la Alexandria nu a însemnat și rezolvarea problemei. Rudele au fost informate că pacientul putea fi transferat într-un spital din București dacă reușeau să găsească un loc disponibil. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie și pe parcursul zilei următoare, familia a început să caute soluții. Au sunat la spitale, au încercat să obțină acceptul unor medici și au căutat orice variantă care i-ar fi putut oferi tânărului acces la îngrijiri specializate.
”Ne-am lovit de același răspuns: nu sunt locuri, deși orele treceau, iar în cazul unui AVC timpul este esențial. Eu fac parte din Asociația Aripi de Pământ și am reușit să iau legătura cu doamna Monica Althamer, care m-a ajutat să găsesc o variantă de transfer în București. Singura problemă, dacă o pot numi așa, era că un medic din Alexandria trebuia să discute cu medicul din București pentru a stabili transferul. De aici a început o întreagă nebunie.
Am sunat la nenumărate numere de telefon ale spitalului, încercând să iau legătura cu cineva. Efectiv, nu mai știam cum să îi rog. Știu doar că le spuneam că îi implor din tot sufletul să mă ajute cu transferul, că era nevoie doar de un telefon de câteva secunde către medicul din București. Era vorba, totuși, despre un tânăr preot de 25 de ani, pe care îl aștepta acasă o fetiță de trei ani.
Pacientul era în grija doamnei doctor Badea. După multe insistențe telefonice, o asistentă a fost de acord să mi-o dea la telefon pe doamna doctor Badea. Atitudinea dumneaei a fost de o lipsă de empatie pe care cu greu o pot descrie. A țipat continuu la mine și mi-a spus: „Dar ce, doamnă, aici nu poate să doarmă bine-mersi până luni? Că oricum îi este somn.”
Mi s-a părut ceva incredibil. Efectiv, nu voia deloc să mă asculte. Tot ce încercam să fac era să o rog să se gândească la faptul că este vorba despre un tânăr care are o familie acasă. Îmi spunea: „Eu am 700 de pacienți, crezi că stau de telefoane?” Deși era vorba despre o discuție de maximum un minut, în care medicul din Alexandria trebuia doar să vorbească cu medicul din București pentru a facilita transferul.
Doamna Monica îmi oferise trei numere de telefon, corespunzătoare a trei variante de transfer, la trei spitale diferite. Exista posibilitatea ca unul dintre aceste spitale să ne primească. A mers împreună cu mama pacientului până la ușa managerului spitalului, după care a lăsat-o acolo, spunând că ea nu mai poate intra. Efectiv, nu mai știam pe cine și cum să rugăm să ne ajute. În cele din urmă, un medic de la etajul al treilea a fost de acord să discute cu medicul din București și astfel am reușit să rezolvăm transferul. Nu îi cunosc numele medicului care a sunat, dar a fost un om extraordinar.
În ceea ce o privește pe doamna doctor Badea, comportamentul dumneaei mi s-a părut incredibil. După toate aceste discuții, a mers la pacient, care se afla la Terapie Intensivă, și i-a spus că eu aș fi fost „tare în gură”, deși tot ce făcusem fusese să o rog, în toate felurile posibile, să ne ajute cu transferul. Am reușit să obținem transferul abia în ziua următoare, la ora 14:00.”, – a spus pentru INVESTIGATORIA verișoara preotului, Carmen Dicilea.
Familia indică în mod direct o experiență extrem de tensionată cu medicul Badea, despre care afirmă că se ocupa de pacient în Alexandria. Potrivit mărturiei, medicul ar fi refuzat inițial să faciliteze discuția necesară transferului și ar fi avut o atitudine agresivă față de ruda care încerca să găsească o soluție.
Contactat de INVESTIGATORIA, directorul Spitalului Județean de Urgență Alexandria, Alex Dobre, confirmă că pacientul a fost evaluat la unitatea medicală și că s-a încercat transferul către București încă din seara în care a ajuns la Alexandria. Acesta susține însă că lipsa locurilor disponibile a fost principalul obstacol.
„A fost trimis la noi, a fost consultat la Neurologie, s-a contactat Bucureștiul, numai că el era ieșit din fereastră la tromboliză”, declară directorul.
Alex Dobre afirmă că transferul nu a fost posibil în prima seară, dar că, după obținerea acordului în ziua următoare, pacientul a fost transferat imediat.
„El a venit seara târziu de la Roșiori, s-a încercat transferul atunci, dar nu erau locuri, și a doua zi s-a primit acordul și imediat a fost transferat”, explică acesta.
Întrebat despre acuzațiile familiei la adresa medicului Badea, directorul spitalului a admis existența unor probleme de comunicare pe care aceasta le-ar avea.
„Doamna doctor Badea e un doctor bun, dar are probleme cu comunicarea”, spune Alex Dobre.
În același timp, directorul susține că nu înțelege nemulțumirea familiei față de spitalul din Alexandria, argumentând că pacientul nu a rămas acolo decât pentru o perioadă scurtă.
„Nu înțeleg ce problemă ar putea avea familia bolnavului cu noi, de vreme ce la noi n-a stat nicio zi”, afirmă acesta.
O explicație care nu răspunde însă întrebării centrale ridicate de familie: de ce a fost atât de dificilă obținerea transferului către București și de ce a fost nevoie de intervenția unor persoane din afara spitalului pentru ca discuția dintre medici să aibă loc?
După mai bine de o zi de la prezentarea la spitalul din Roșiorii de Vede, Seinu George Sorin a ajuns, în cele din urmă, la Spitalul Universitar din București. Potrivit familiei, starea lui este în prezent stabilă. Accidentul vascular i-a afectat însă mâna, piciorul și musculatura feței, provocând inclusiv asimetria gurii. Aceste sechele ar fi putut să nu existe deloc, dacă nu ar fi fost atât de greoaie procedura de diagnosticare și procedura de transfer a pacientului. Medicii le-au transmis rudelor că există șanse de recuperare, vârsta tânără fiind un factor favorabil.
Familia spune că experiența din București a fost diferită inclusiv din perspectiva comunicării cu personalul medical. Carmen Dicilea, verișoara lui George, o menționează în mod special pe doctorița Raluca Nistor, de la Spitalul Municipal, despre care afirmă că l-a încurajat și i-a oferit sprijin emoțional.
„A fost total diferit când am ajuns în București. O doamnă doctor extraordinară, Raluca Nistor, la Municipal. L-a încurajat. Contează extrem de mult pentru un pacient asta. Îți ridică moralul, te ajută să treci altfel peste”, povestește aceasta.
Dincolo de recuperarea fizică, familia spune că tânărul ajunsese profund demoralizat după experiențele prin care trecuse.
Cazul lui Seinu George Sorin pune în discuție două momente distincte, care trebuie analizate totuși separat.
Primul este cel al prezentării la Spitalul din Roșiorii de Vede, unde familia susține că tânărul a fost tratat pentru o presupusă răceală, iar diagnosticul de AVC a fost stabilit abia după-amiază, în urma insistențelor mamei sale. Al doilea este cel al transferului de la Alexandria către București, unde familia reclamă dificultăți de comunicare și întârzieri în obținerea acceptului necesar.
Reprezentanții Spitalului Județean Alexandria susțin că pacientul era deja în afara ferestrei terapeutice atunci când a ajuns la ei și că transferul a fost realizat imediat ce s-a obținut acceptul unei unități din București. Rămâne însă neclar când s-a produs efectiv AVC-ul, la ce oră au apărut primele simptome neurologice, ce au consemnat medicii la prezentarea pacientului la Roșiorii de Vede și dacă investigațiile și deciziile medicale au fost luate în timp util. Aceste răspunsuri pot fi stabilite numai prin analiza documentelor medicale, a fișelor de urgență, a orelor de efectuare și interpretare a investigațiilor și a protocoalelor de transfer. Familia anunță că ia în calcul acțiuni în justiție împotriva celor două spitale.
Pentru moment, tânărul preot este stabil și începe drumul recuperării. Are 25 de ani, o familie care îl așteaptă acasă și o fetiță de trei ani. Dar povestea lui ridică o întrebare care depășește cazul unui singur pacient: cât de mult trebuie să insiste o familie, cât de multe telefoane trebuie să dea și câte uși trebuie să încerce să deschidă pentru ca un om aflat într-o urgență medicală să primească îngrijirea de care are nevoie? Și ce ne facem cu acest sistem medical care pare uneori să lucreze împotriva pacientului, nu în sprijinul lui?
