Reușesc acest lucru, tocmai pentru că persoane pe care nu le cunoaștem, din social media, par că spun adevărul dezinteresat și par să ne convingă că sunt modele de urmat. Reușesc de cele mai multe ori acest lucru prin tehnici de persuasiune adaptate fiecărei rețele sociale în parte, tehnici care la bază au concepte cunoscute de pe vremea marelui psiholog Gustave Le Bon, cunoscut cel mai bine pentru „Psihologia Mulțimilor”, carte de căpătâi pentru oricine vrea să aibă de-a face cu percepțiile sociale și modificarea lor.
Însă de cele mai multe ori, acești indivizi pe care nu-i cunoaștem pentru vreo realizare, nu au vreo profesie care să le aducă popularitate (cum ar fi artiștii) și nici nu au realizări evidente, însă din păcate nu prea ne interesează cine ce ne zice, cât timp ne întărește prejudecata – confirmation bias – sau ne formează una nouă (aici este nevoie de artă) care pică perfect între piesele de gândire din capul nostru.
Aceștia sunt influencerii de carton. Cei care azi vă spun să-l votați pe Georgescu, pentru că au primit bani prin scheme financiare interzise de legea din România și care mâine ar putea foarte ușor, în schimbul unei sume corecte de bani să vă convingă că Georgescu este un trădător de neam și țară. Ar avea dreptate, la fel cum și un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi.
Pentru că suntem într-un război informațional, în era adevărului sufocat de minciuni, în era opacității și a lipsei de asumare, vă aduc câteva informații importante pentru și mine, dar și despre voi:
În ultimele două săptămâni, postările mele au ajuns la aproximativ 1.5 milioane de români (reach unic) și au fost văzute de aproximativ 5 milioane de ori (reach cumulativ). Datorită acestor cifre uriașe pentru un om simplu ca mine, inevitabil mă simt responsabilizat. Pentru că am depășit borna de 90.000 de oameni care mă urmăresc aș vrea să știți, mai ales cei care doar în ultima perioadă mi-ați dat follow cu cine vorbiți, adică cine sunt și de ce scriu + să răspund la câteva întrebări corecte în principiu, dar care sunt folosite acum doar pentru a arunca o urmă de îndoială asupra mea și a activităților și motivației mele. Încep cu cele mai controversate:
1. Ai luptat în Ucraina?
Nu. Am fost corespondent de război acreditat de către Ministerul Apărării din Ucraina începând cu mai 2022. Situația din război mi-a permis să fiu ceea ce se numește „embedded press”, adică presă care se mișcă cu și în interiorul unităților militare. Asta mi-a permis să fiu aproape de militari, de tehnica militară, de logistică, de centrele de comandă și să înțeleg războiul mult diferit față de ceea ce în mod normal ar putea cineva cunoaște de la televizor. Nu am avut contract cu Armata Ucraineană, însă am avut (de mai multe ori) contact cu Armata rusă și nu pot spune că au fost experiențe pozitive. În principiu rușii trăgeau (și) spre mine, cel mai apropiat contact fiind la 50 de metri.
2. Ești mercenar?
În aceeași măsură în care îl apreciez pe Putin. Eu am plecat în Ucraina pe banii mei, primiți de la cititorii mei (adică o parte din voi, momentan 228) care mă susțin prin Patreon. Mercenarul este cel care merge să primească bani în război, nu să-i cheltuie pe ai lui. Eu am mers dintr-un motiv simplu: pentru ajutorarea civililor și militarilor ucraineni. Sună puțin probabil, că ăsta ar fi adevăratul motiv, pentru mulți, pentru că, dacă ne uităm pe indexul de încredere în conaționalii noștri, suntem printre statele care acordă cea mai mică încredere unui individ pe care nu-l cunoaște și care clamează că vrea să facă ceva bine fără un interes ascuns.
Interesul meu pentru a-i ajuta pe ucraineni nu a fost unul venit din dragoste pentru poporul ucrainean, însă din dragoste pentru siguranța mea, a familiei mele (îi vreau pe ruși departe de noi) și din sentimentul de injustețe (încălcarea tuturor normelor de drept internațional prin invazia imorală și ilegală a rusiei împotriva Ucrainei). De aia eu nu am primit bani în Ucraina, am cheltuit bani acolo, pentru a-i putea ajuta. Care bani, banii românilor, ai voștri, care ați donat peste 760.000 euro în timp de aproape 2 ani de zile pentru susținerea civililor și a Forțelor Armate ale Ucrainei.
3. Unde-s banii de donații Hossule?
Pentru cei care mă urmăresc de la început, mai ales cei 13.000 de oameni care au donat suma totală de peste 760.000 euro, nu mai este vreo noutate. Este vorba de peste 20 de mașini de teren 4×4, peste 10 drone, 2 camioane militare, 5 ambulanțe, o mașină de pompieri, 30 de generatoare, repararea stației de apă și canal din Kherson, camere speciale de supraveghere în Mykolaiv, 40 de tone de ajutoare în alimente, medicamente și produse de igienă, construirea unui spital militar mobil și susținerea românilor și moldovenilor din Romanian Battlegroup „Getica” timp de mai bine de un an de zile sunt doar câteva dintre lucrurile pe care s-au dus acești bani.
Raportul donațiilor și cheltuielilor lor sunt și acum publice și accesibile pentru toată lumea, a fost făcut public de mai multe ori, la diferite borne atinse (în 2023 o dată și în 2024 de 2 ori). Totul este documentat cu imagini, filme, poze, facturi, chitanțe, devize etc. Totul este transparent și asumat. Aceste donații au ajuns (o mare parte din ele fiind duse de mine personal) în cele mai periculoase zone de pe pământ la acel moment. Am fost de 3 ori în Bakhmut, cât timp era sub asediu. Am văzut gropile comune din Izium, cu oamenii asasinați în ele, cu ochii mei. Am dus ajutoare pe toată linia Frontului de Est, de la nord de Veliky Burluk, trecând prin Izium, până la Bakhmut, dar și în Frontul de Sud, de la Mykolaiv la Kherson, unde, de pe malul Niprului, sub bombardamente am fost martorul primelor plecări ale SSO (forțele de operații speciale ucrainene înspre Krynky).
4. Te crede cineva când zici că ai fost în Ucraina mai departe de graniță?
În principiu cine nu mă crede, îmi este și total indiferent. Dar ca să răspund acestei întrebări de dragul celor care mă urmăresc, spun așa: începând cu septembrie 2022 și până în noiembrie 2024, timp de 6 luni am fost în Ucraina, dintre care, aproximativ 4 luni am fost în linia de contact (sub 1 km de zona controlata de ruși) sau în linia zero (sub 10 km de zona controlată de ruși). Pentru asta am clipuri pe care le-am mai expus public, am poze cu militari ucraineni de pe front, am poze cu mine în tranșee, clipuri cu mine la granița cu rusia (cel mai aproape am fost la 300 metri de rusia).
Am fost bombardat cu obuze de mortiere (probabil 82mm), cu obuze de 122 și 152mm, dar și cu bombe incendiare. S-a tras cu armă de asalt spre mine. Am dansat cu moartea de mai multe ori în astea 6 luni, decât am dansat cu Flavia în toată relația noastră (ar trebui să-mi fie un pic rușine, nu?). Am văzut de mai multe ori moartea cu ochii și morți (de ambele părți) decât a văzut 99% din populația României.
5. Ai fost acolo și ai făcut atâtea și nu te-a apreciat nimeni?
Ba da. Am fost apreciat atât în Ucraina, cât și în România, după cum urmează:
Ucraina:
– Am primit medalia „Inimă de Aur” destinată voluntarilor care ajută Forțele Armate ale Ucrainei, din partea Brigăzii TRO 101, cu care am fost în nord-estul extrem al Ucrainei și pe care mulți dintre voi îi cunoașteți prin intermediul lui Misha Mi Yu și a povestirilor mele despre colegii lui, Vital Uzhgorod, Emil Rubi, Mama Kasper, Віктор Липський, Trypilets Taras, Molodoy și nu în ultimul rând, Oleg Gubal – Dumnezeu să-l ierte;
– Am primit medalia „Pentru Serviciu și Curaj în grad II” din partea Generalului Serhii Naev, pe atunci Comandantul Forțelor Reunite ale Ucrainei, Erou al Ucrainei;
– Am primit medalia „Ordinul de Merit în grad III” din partea Președintelui Volodimir Zelensky, fiind unicul civil român ce nu reprezintă vreo instituție, care a primit această distincție;
România:
– Am primit premiul „Omul Anului” din partea Grupul pentru Dialog Social (GDS), în 2023 (pentru anul 2022), pentru activitățile de ajutorare a civililor și militarilor ucraineni. Cu această ocazie am intrat în distinsa companie unor oameni ca Maia Sandu, Cristi Danileţ, Emilia Sercan, Dacian Cioloş sau Mihai ȘORA și Andrei Pleșu;
– Am primit premiul onorific „Superscrieri” pentru corespondențe de război în 2024, când superscrierea anului a fost câștigată de Ovidiu Vanghele pentru seria „Azilele Groazei” și „Toți Știau”. Fun fact: Ovidiu Vanghele, când nu demască ticăloși prin investigații proprii sau cu în colaborare cu Recorder, îmi e șofer umanitar, fiind unul dintre șoferii care a condus una dintre ambulanțele donate Ucrainei, până în Ucraina;
6. Ți-ai făcut și dușmani?
Cred că este evident răspunsul. Între ei, ar fi așa:
– sunt pe lista neagră a FSB. Deci nu pe vreo listă scrisă de niște tembeli, ci pe o listă a FSB-ului. De acest lucru am fost informat oficial de autoritățile noastre;
– am fost acuzat de lucuri false la România TV și Realitatea TV, de către Anca Alexandrescu și Victor Ciutacu, alături de câțiva dintre invitații lor. Pentru acest linșaj mediatic la care am fost supus de nenumărate ori și care i-a afectat chiar sănătatea mamei mele, CNA a dispus mai multe măsuri împotriva acestor două posturi, inclusiv 2 amenzi într-un cuantum de 10.000 și 5.000 lei. Am decis să-i dau în judecată și cu ajutorul vostru am strâns o sumă care aproape acoperă costurile cu un birou de avocatură puternic și specializat care să mă reprezinte împotriva acestor indivizi;
– la Realitatea TV s-a enunțat că eu sunt unul dintre „jurnaliștii” de pe lista mercenarului Horațiu Potra, șeful securității lui Călin Georgescu. Am primit amenințări voalate, care au tiparul și tehnica folosită de cei din gruparea Potra;
– de la începutul războiului și până acum, am fost amenințat de cel puțin 1000 de ori. Cel puțin 1000 de ori. De la amenințare cu moartea, la amenințare cu violența fizică împotriva mea și a familiei mele;
– sunt un adversar declarat și asumat al tuturor celor care îl susțin cu bună știință pe Călin Georgescu și pe ai lui extremiști, iar aici mă refer la politicieni și lideri politici, nu la cetățeni. Astfel, eu sunt o țintă pentru aceștia (vezi AUR, POT, SOS, și gruparea din jurul lui Călin Georgescu);
7. Ce te recomandă pe tine să vorbești despre politica noastră, bă?
– În primul rând, chiar dacă nu mi-am încheiat studiile de la FSPAC – Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării cadrul Universității Babeș-Bolyai, am urmat cei trei ani și deci am o bază educațională de care nu sunt mulțumit (de lipsa licenței) și pe care am de gând să o rectific.
– În al doilea rând, nu doar faptul că am citit mai multe pagini de cărți, studii și articole de specialitate despre marketing, comunicare, PR, comunicare politică, management politic și comunicare strategică, dar am și experiența de a fi cel care a scris strategiile politice pentru campaniile câștigătoare ale lui Allen Coliban în 2020 și ale USR Brașov la parlamentare, tot în 2020. Pe lângă asta, am condus mai multe campanii de comunicare strategică, PR și branding, toate cu rezultate față de care clienții nu au avut decât cuvinte de laudă.
– Pe lângă asta, sunt activist civic de prin 2008, când protestam împotriva triplării taxei auto de către Guvernul Tăriceanu printr-o lege ulterior dovedită ilegală. Am organizat și coordonat protestele de la Colectiv 2015 din Brașov și cele împotriva Ordonanței13 și a Legilor Justiției din 2017 și 2018. Actualmente sunt membru USR simplu.
8. Da’ ce muncești tu, mă?
Sunt consultant politic, analist politic, consultant în comunicare strategică, PR și branding, dar și ceea ce fac zi de zi aici, prin analizele publice, este tot un fel de muncă, un fel de serviciu în slujba societății.
7. Bine, bine și până la urmă cine ești tu?
– Sunt un om la imediat 39 de ani, într-o relație de iubire extraordinară cu cea mai faină femeie de pe planetă, Flavia Boghiu, fostul viceprimar al Brașovului, printre puținii politicieni români de la nivel înalt (postul de viceprimar de municipiu este unul de demnitate publică – demnitar) care s-a retras de pe listele partidului USR și a renunțat la orice funcție publică, în urma acuzațiilor aduse de DNA în urma unor plângeri făcute de un individ certat cu cartea și munca – fostul viceprimar PNL, actualmente deputat PNL (că așa e la noi, proștii în politică sunt premiați) și de un mafiot imobiliar care public a susținut că-i dorește moartea și într-un interviu a acuzat-o că din cauza Regulamentului de Construcții creat de ea (pentru protejarea pădurilor din jurul Brașovului) a pierdut 40 de milioane de euro. Dosarul a fost clasat în primă fază, însă a fost redeschis în anul electoral și trimis în judecată de către DNA.
Deci din asta vă dați seama că am lângă mine o femeie frumoasă, inteligentă, curajoasă, care s-a luat de gât cu mafia imobiliară și nu numai, dar și cu o busolă morală extraordinară. Flavia este nevinovată și asta se va demonstra la finalul procesului. Iar atunci, dacă va mai dori, se va întoarce în politică. Până atunci, e doar a mea, a fiicei noastre care imediat împlinește 6 luni și a cauzelor ei sociale din Brașov asupra cărora începe din nou să se aplece, având o experiență de peste 10 ani de zile în acest domeniu.
– Sunt născut în Brașov, crescut 7 ani în comuna Treznea, Jud. Sălaj, iar asta mă facă să am o apreciere aparte față de satul românesc și de țăranii români, sentiment pe care încearcă extremiștii să-l replice, însă imitația este ușor de observat de către un ochi format ca al meu. Eu chiar am furat! Mere din curtea fostului primar din centru’ satului și mi-am făcut praf genunchiul stâng când ne-a văzut (că eram și cu alți doi prieteni) și am căzut de pe gardul de ciment. Știu să cosesc, să sap, să pun răsaduri, să am grijă de animalele de lângă o casă de la țară. La fel de bine cum, pentru a mă pregăti pentru orice scenariu când am plecat în Ucraina, am învățat cum să trag cu pistolul și fac o treabă bună sau cu armă lungă (AK-47 sau AR-15 – mulțat Laurentiu Cristian Pavelescu pentru introducerea în lumea asta) și îmi spun instructori ca Enaș Dracon, că fac o treabă surprinzător de bună.
– Scriu aici și pe Patreon. Aceleași texte, nu postez nimic acolo contracost ce nu este și public, pentru că consider că informația este valoroasă, dar trebuie să fie accesibilă. Scriu pentru că sper să conving cât mai multă lume să se implice civic prin vot. Scriu pentru că sper să aduc valoare prin textele mele, celor care mă urmăresc. Scriu pentru că mi s-a spus de multe ori că sunt un fel de traducător din limbajul de lemn al guvernanților sau al instituțiilor, în limbajul mult mai normal al nostru, al oamenilor de rând.
Vă mulțumesc pentru cuvintele de încurajare și susținerea cauzei Ucrainei sau a procesului meu ce va fi împotriva indivizilor de la televiziunile condamnaților penali sau fugari care mă acuză de falsuri și din cauza cărora am devenit o țintă. Vă mulțumesc pentru susținerea de pe Patreon, care este în sine o recunoaștere a muncii mele.
Ați citit până aici? Serios întreb.
Ăsta sunt, asta fac, asta am făcut, și de asta mă urmăriți. Acum știți și de ce nu mă consider nici influencer și în niciun caz nu sunt în aceiași barcă cu influencerii de carton, care n-au făcut una de-un leu la viața lor.
Vă mulțumesc că mi-ați fost alături în acești ultimi (cel puțin) trei ani și am încredere că veți fi și pe mai departe.
