Potrivit documentării Expert Forum, clasamentul banilor de la partide e completat de Antena3, care a încasat 2,7 milioane de lei de la PSD, în timp ce Evenimentul Zilei ar fi primit 1,05 milioane de lei. Gândul și Mediafax apar fiecare cu câte 665.500 de lei, iar Știripesurse cu 544.500 de lei.
Pentru Oana Gheorghiu, aici nu este vorba despre simple relații comerciale între partide și instituții de presă, ci despre un mecanism care poate afecta independența jurnalistică, motiv pentru care vicepremierul susține că există o legătură între banii primiți de anumite instituții media și pozițiile editoriale ale acestora.
„Ca o pură «coincidență», tocmai canalele de știri și site-urile cele mai critice la adresa Guvernului condus de Ilie Bolojan au încasat masiv bani de la PSD și AUR”, afirmă Oana Gheorghiu.
Este una dintre cele mai dure acuzații din mesajul vicepremierului, care pune în discuție nu doar volumul banilor, ci și posibila influență pe care finanțarea politică o poate exercita asupra presei.
În viziunea sa, problema este cu atât mai importantă cu cât banii provin, în cele din urmă, din fonduri publice.
„Doar pe 2026, PSD a pompat 9,7 milioane lei în presă (prin 40 de contracte), iar AUR 5,4 milioane lei (prin 11 contracte)”, punctează Oana Gheorghiu și insistă asupra unei distincții importante: în opinia sa, aceste sume nu trebuie privite drept cheltuieli electorale obișnuite: „Nu vorbim de sume din campanie electorală, ci de bani de propagandă”.
Vicepremierul nu contestă doar oportunitatea unor cheltuieli politice, ci acuză existența unui sistem prin care partidele finanțează promovarea propriilor mesaje în afara unei campanii electorale. Gheorghiu susține însă că problema nu a apărut odată cu actuala configurație politică: „Nu e o practică de ieri, de azi în politica românească, ci din toate timpurile”.
În același timp, vicepremierul atrage atenția că informațiile disponibile în prezent reprezintă doar o parte din circuitul banilor.
„Și, cel mai important, acestea sunt doar o parte dintre sume, din care am aflat întâmplător, datorită muncii de documentare realizate de Expert Forum și a Regulamentului european care aduce puțină transparență în acest domeniu”, scrie Oana Gheorghiu.
Mesajul său pune astfel accentul pe lipsa unei imagini complete asupra banilor care ajung dinspre partide către instituțiile media.
„Este inadmisibil ca partidele politice, care oricum primesc sume imense de bani din taxele și impozitele noastre, să folosească aceste sume tocmai pentru a ne minți și pentru a ne manipula”, mai spune aceasta.
Este, de altfel, una dintre ideile centrale ale mesajului: banii nu ar reprezenta doar o formă de publicitate politică, ci ar putea ajunge să influențeze modul în care este prezentată realitatea publică.
„PNL a pus capăt acestei practici de când Ilie Bolojan a preluat conducerea partidului – și e foarte bine că s-a întâmplat așa”, afirmă Oana Gheorghiu.
Declarația introduce și o dimensiune politică evidentă în mesaj: disputa privind banii pentru presă este prezentată și ca o diferență între modul în care actuala conducere a PNL înțelege relația dintre partid și mass-media și practicile pe care vicepremierul le atribuie PSD și AUR.
Dincolo de atacul la adresa partidelor și a anumitor instituții media, Oana Gheorghiu își încheie mesajul cu o pledoarie pentru independența presei.
„O societate democratică se bazează pe o presă liberă și independentă, capabilă să întrebe, să verifice și să critice puterea, indiferent cine guvernează”.
Pentru Gheorghiu, tocmai această funcție fundamentală a presei este pusă în pericol atunci când instituțiile media ajung să depindă financiar de partidele politice.
„Însă când o parte a presei depinde financiar, an de an, de contracte-cadru cu aceleași câteva partide, independența presei și jurnalismul independent nu mai există”.
Postarea vicepremierului readuce astfel în centrul dezbaterii publice relația dintre banii partidelor, finanțarea presei și independența editorială. În perspectiva prezentată de Oana Gheorghiu, problema nu este doar cât cheltuie partidele pentru comunicare, ci dacă banii publici ajung să creeze dependențe între formațiunile politice și instituțiile care ar trebui să le verifice și să le critice.
