În cadrul postării, Vasile Bănescu susține că oamenii Bisericii nu trebuie în niciun caz să gândească și să acționeze toți la fel. Și că e perfect normal să existe diferențe de opinie și de acțiune, pentru că aceste diferențieri îmbogățesc viața spirituală. Mai mult, el face referire la faptul că oamenii bisericii nu sunt trupă de asalt, ci turmă simbolică. De aceea, nicio acțiune de forțare a preoților să acționeze într-un anume fel nu e dezirabilă.
„Biserica nu e o sectă formată din extremiști și ultrarigoriști. Nu a fost niciodată. Virtutea stă în echilibru, nobilă moderație, discreție. Nu în exces. Biserica este comunitatea hristocentrică de credință, speranță și dragoste prezente în fiecare dintre membrii ei în grade diferite. Ceea ce ne face pe toți cei din această extinsă familie spirituală să mergem înainte pe Cale tot în mod diferit, nu identic, nu în același ritm cadențat. Nu suntem trupa de asalt, ci „turma” simbolică a Marelui Păstor.„, a scris Vasile Bănescu.
Cu privire la atitudinile recente ale lui ÎPS Teodosie, el arată că „în comunitatea Bisericii, adevăratele sfaturi duhovnicești se oferă personalizat în Taina Spovedaniei, nu în public, nu la grămadă și microfon. Pentru că în miezul creștinismului stă persoana unică și liberă, nu masa mustrată, manipulată sau incitată. Clericii nu sunt gardienii unei închisori de maximă siguranță, conduși de generali sumbri ai unui Satrap ceresc care ne spionează obsesiv fiecare mișcare și ne sancționează sadic fiecare greșeală. Exact această mincinoasă, absurdă viziune inspirată de diavol a dus de râpă, într-o mare parte a lumii, creștinătatea. Nu și creștinismul însuși, desigur. Biserica este spațiul concret și mistic, fizic și metafizic, al ordinii vitale pentru om.„
Amintim faptul că Sinodul Bisericii Ortodoxe Române se va reuni în şedinţă pe data de 29 februarie, pentru a analiza cazul arhiepiscopului Tomisului, acuzat de „încălcarea ordinii statutare a Bisericii şi tulburarea păcii din viaţa Bisericii şi a societăţii prin acte de răzvrătire, indisciplină şi presiune publică”.
