Suntem în perioada examenelor naționale, destul de tumultoasă, având în vedere că subiectele transpiră în presă mai repede decât apucă elevii să le rezolve. Dar cum să fie altfel, într-o țară cu atât de multe acuzații de alegeri fraudate și plagiate la cele mai înalte trepte ale societății?!
În curând vom afla și rezultatele, despre care am citit câteva opinii nu prea optimiste, apoi vor începe din nou dezbaterile.
Și atunci este momentul să încercăm să avem o viziune mai largă asupra situației, nu una limitată. Să ne întrebăm în primul rând ce a realizat cu succes sistemul până acum în domeniul educației, în afară de lucrurile care nu s-au mai pomenit până în acest an școlar, cum ar fi să primească ,,bursă de merit pentru rezultate deosebite” elevi cu media 2, sau cel mai mare număr de elevi neînscriși la bacalaureat din anul 2019 încoace.
De obicei, profesorii sunt tentați să spună că de vină pentru rezultatele slabe ale elevilor sunt părinții, explicând că în ziua de azi nu-și mai educă acasă copiii deloc, iar aceștia sunt lipsiți de respect pentru școală. Au alte preocupări, nu iau în serios învățarea și de aici apar rezultatele slabe la testări. Că actualii elevi sunt din ce în ce mai dezinteresați și că nu ai de multe ori cu cine să lucrezi.
Părinții, la rândul lor, spun că de vină sunt profesorii. Că în ultima vreme se obțin note tot mai mici la examenul de Titularizare ceea ce demonstrează un nivel slab de pregătire, că sunt mulți profesori în sistem care au concepții învechite, nu sunt interesați de psihologia noilor generații și nu încearcă să aplice metode moderne pentru a le capta atenția atunci când predau.
De asemenea, că de multe ori când este semnalată o problemă conducerii școlii, tendința este de mușamalizare. Și nu în ultimul rând, că sunt obligați să plătească meditații pentru ca elevii să țină pasul.
Dar societatea și sistemul de învățământ, așa cum este organizat ce parte de vină au?
În sistem întâlnim multe cazuri în care funcții de conducere sunt ocupate de oameni numiți pe alte criterii decât cele de competență, care iau decizii importante. Există o lipsă a priorităților care contează cu adevărat pentru calitatea actului educațional și o lipsă a unor prevederi adaptate prezentului și provocărilor actuale, mai ales în privința siguranței – căci școlile au ajuns și teren propice pentru vânzarea substanțelor interzise.
Societatea ce face? Sfidează toate punctele de reper de până acum și tot ceea ce le spunem copiilor noștri: învață și vei reuși în viață. Ni se demonstrează zilnic cum nu ai nevoie de facultate și studii înalte ca să ai succes, ca să faci afaceri înfloritoare sau să fii respectat. Practic, notele bune, diplomele și examenele absolvite nu mai reprezintă în realitatea actuală niciun fel de garanție că viitorul va fi luminos. Societatea ne arată cum valorile nu mai înseamnă mare lucru, în timp ce non-valorile și obrăznicia sunt mediatizate, se bucură de popularitate, succes și bani.
Așadar, aceasta este lumea în care s-au născut și cresc copiii noștri, elevii de astăzi… o lume care rezultă din dorințele, capacitățile și acțiunile noastre, ale adulților. În care ei, copiii, se confruntă cu mult mai multe provocări și amenințări decât ne-am confruntat noi. În care primesc mai puțin timp și atenție, dar au parte de mai multe tentații și pericole, la tot pasul.
Atunci, nu ar fi mai potrivit oare ca cele două categorii – profesori și părinți să se bucure de o mai bună colaborarea și să lupte împreună pentru un sistem de învățământ mai performant și mai corect, dar și pentru o societate mai sănătoasă?
Se spune că este nevoie de un sat întreg pentru a educa un copil. În traducere, de toate elementele la care am făcut referire mai sus: familie, școală, societate, sistem, pentru că fiecare factor are un aport important în rezultatul final.
Să gândim profund și să (re)acționăm înțelept, mai ales că este an electoral. Și să reflectăm, fiecare: ce putem face cu adevărat ca să fie mai bine?
