Să plângem și să facem o horă prin care să blestemăm soarta poporului ăsta, că prea am fost manipulați și spălați pe creier de media, clasa politică și, mai prea sus-pusa biserică. Să nu-mi fie cu păcat, indiferent despre cine vorbim, ne referim la majoritate pentru că suntem conștienți de excepții și merită să ne înclinăm în fața lor, jubilând pentru fiecare reușită prin care au marcat viitorul tinerii generații sau al bunului curs al societății.
Manifestul meu încropit în această scrisoare adresată tuturor celor ce trăiesc sau au trăit cândva în România încearcă să fie unul clar și lipsit de un limbaj ofensator. Nu este despre injurii sau alte artificii lingvistice, ci despre un limbaj decent, fără să devină agresiv sau să atace direct atât persoane publice, cât și persoane care se vor identifica în cele spuse.
Neajunsilor și îndoctrinaților, până când veți mai susține o mizerie de om sau o cauză ce v-a manipulat mai rău decât „fețele bisericești”? Când veți reuși să înțelegeți că pe cei pentru care faceți voi proteste, greve și alte manifestări populare, nu-i interesează de voi? În ce zi minunată cu soare veți vedea că Georgescu, Simion și alții ca ei nu sunt doar niște manipulatori care vă spală pe creier ca la mașina de spălat?
Va veni oare acea clipă divină în care veți înțelege care este rolul unui președinte? Da, acel moment în care veți înțelege că tot ce spune nearestatul ăla nu intră în atribuțiile Președintelui României? Singurul lucru ilegitim în ecuația asta este el însuși, pentru că indiferent de cine ieșea președinte se întâmpla fix același lucru. Nici voi, nici media, nimeni nu înțelege ce vrea să primească din partea conducerii. Timp de zece ani v-ați plâns încontinuu că Iohannis „a dispărut”, că nu iese să spună un cuvânt, l-ați și dat „pierdut” la poliție pentru că „nu e de găsit”. Iar acum? Nu degeaba suntem o națiune ce are un imn în care ne roagă frumos să ne trezim, că poate avem ceva de făcut. E dimineață și încă nu ne-am băut cafeaua.
Când se va găsi cineva să spună lucrurilor pe nume și să nu mai creadă în „hârtii”? Înțeleg că oficial stăm bine, dar neoficial stăm mai prost decât își poate imagina cineva. Și da, vorbesc despre tot ce se petrece zilele acestea. Despre problemele educației, administrației, sau ocazionala grevă a foamei din Piața Universității și alte asemenea manifestări.
Și, da, repet pentru a se înțelege cât mai bine: nu toți sunt la fel! Îmi voi scoate pălăria, mereu, în fața profesorilor care m-au inspirat și ghidat. Voi aveam mereu o vorbă de laudă pentru persoanele din aparatul administrativ care își fac meseria demn și fără interese ascunse.
Dar pentru restul, dragi profesori, de sunteți supărați și cereți „demisia de onoare”, voi când demisionați? Tot așa, de onoare… Da, voi cei care țineți copiii doar în note sub 5 fără să vă întrebați dacă nu cumva voi sunteți problema pentru că unii nu înțeleg. Exact voi, cei care nu predați la clasă și așteptați elevii la pregătire pentru sume „modice”, dar în viața voastră nu ați tăiat o chitanță sau nu ați declarat vreodată veniturile din astfel de activități. Aveți pretenții de la elevi să fie la un nivel „european”, dar voi când veți învăța să folosiți un calculator sau, măcar, un videoproiector? Când veți avea activitate didactică pentru a motiva salariul pentru care militați în stradă? Când veți renunța să mai notați favorabil odrasla unor suspuși din oraș și să vă bateți joc de cei „săraci”?
La fel ca aparatul administrativ, dormiți ani întregi pe un post, eventual prin numire politică, fără să vă pese că ocupați locuri inutile și că poate ar exista niște tineri mult mai deschiși și mult mai pregătiți decât voi. Nici despre acest aparat defect nu am cuvinte decât de „laudă”. Voi când demisionați și se rezolvă problema strămoșească a „birocrației” și „hârțogăraiei”? Când vă veți face treaba și nu veți mai trimite un pensionar să se plimbe pe la 4 uși pentru o hârtie cu o ștampilă și o semnătură? Când veți învăța că lucrați cu publicul și că trebuie adoptat un comportament decent? Toți lucrăm cu publicul, toți avem zile proaste, pe toți ne doare capul din când în când, dar asta nu înseamnă că țipăm, înjurăm și ne comportăm ca ultimii oameni.
Întreb retoric… Știu că nimeni nu îmi va răspunde și rog să arunce prima piatră cel ce nu a trecut măcar o dată prin cele descrise anterior. Știm doar să ieșim în stradă și să scandăm, dar știm de ce facem asta? Vom înțelege vreodată că este vina noastră și că tot de noi depinde schimbarea? Sunt persoane care, din puținul lor, împart lunar alimente cu o familie nevoiașă. Sunt asociații care fac tot posibilul să ajute un copil să meargă la școală, poate pentru un viitor mai bun, mai prosper. Dar sunt și persoane care știu doar să se plângă că Nicușor nu face și că Georgescu ar fi adus țara la egal cu Elveția.
Încuiatilor și manipulaților, în loc să faceți greva foamei pentru „turul doi înapoi”, ce-ar fi să mergeți acasă în liniște, fără să mai ocupați o ambulanță și un efectiv de poliție? Nu de alta, dar și așa durează până la o oră „să intervină”, poate cineva chiar are nevoie de ei.
Iar dacă tot vreți să protestați, că așa sunteți voi, niște „revoluționari” înnăscuți, măcar faceți-o pentru o cauză care cu adevărat contează. Spre surprinderea voastră, cât timp alegeți să vă fie foame că poate, poate, se îndură CCR și vă dă turul doi înapoi, peste 440.000 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani nu sunt înscriși în sistemul educațional pentru că preferă să muncească în loc să învețe. De ce? Pentru că le este foame și nu au ales asta. Cel mai probabil, voi vă bucurați de un ajutor social de peste 300 de lei pe membru de familie, însă ei nu se pot bucura de 290 de lei cât este o alocație de elev în ziua de astăzi.
Iar, dacă tot alegi să faci greva foamei, măcar fă-o pentru reducerea diurnei zilnice din Parlament, adică aproximativ 260 de lei pe zi. Fă-o pentru a-i convinge să nu mai găsească motive puerile pentru care să se adune toți. Costă, drag prieten. Orice întâlnire, orice dezbatere, orice înseamnă politică, costă… costă mult și nu prea mai avem bani.
