„Noua strategie prevede o lume împărțită în sfere de interes de către marile puteri, SUA fiind dominante doar în emisfera vestică. Aceasta este o viziune asupra lumii promovată de Rusia lui Vladimir Putin timp de aproape două decenii. (…) China va aprecia de asemenea mesajul implicit, ca fiind unul de neconfruntare. Mulți lideri autoritari din Africa, Orientul Mijlociu și din alte părți ale lumii vor sărbători retragerea SUA din intervenționismul liberal, deși mulți dintre cetățenii vor regreta pierderea sprijinului pentru eforturile pro-democrație”, arată boardul editorial al FT.
Această strategie validează o tendință deja vizibilă în democrațiile occidentale: ascensiunea populiștilor hotărâți să slăbească statul de drept, să negocieze asupra drepturilor fundamentale ale omului, să subordoneze justiția și să intimideze presa independentă. Algoritmii rețelelor de socializare amplifică aceste voci, promovând furia și polarizarea în detrimentul dezbaterii raționale. Doar în ultimul an, inamicii democrației liberale au subminat integritatea proceselor electorale, au sabotat politici publice bazate pe dovezi științifice (de la climă la sănătate publică) și au atacat instituțiile: instanțe, autorități de reglementare digitală, agenții anticorupție.
Din păcate, poate noi am fost cei naivi. Există tentația (greșită) de a crede că expunerea adevărului este suficientă… că dacă arătăm finanțarea rusă a unor partide sau condamnăm public unele figuri-cheie din partide populiste europene pentru legături cu Kremlinul (Diana Șoșoacă, de exemplu), sprijinul public se va prăbuși. Realitatea ne contrazice. Nici aceste dezvăluiri, nici incoerența programelor economice, nici discursurile rasiste din trecut nu au produs mai mult decât un disconfort temporar.
Investigatoria a documentat constant faptul că Rusia poartă un război hibrid împotriva Europei. Am discutat cu experți, am prezentat dovezi, am explicat mecanismele. A funcționat? Nu suficient. Avertismentele despre Călin Georgescu nu au oprit oamenii să-l aclame săptămânal la semnarea controlului judiciar, de exemplu.
Între timp, populiștii au învățat să joace jocul mai bine decât partidele tradiționale. TikTok, Instagram, influenceri plătiți, campanii de teren agresive. În Ungaria, Fidesz a perfecționat modelul. În România, AUR este mai eficient în mobilizarea tinerilor decât orice partid mainstream. Paul Taylor observa recent, într-o opinie în The Guardian, că nu ideologia este cheia, ci infrastructura de mobilizare.
În acest context, avertismentul Financial Times este esențial: liderii europeni nu ar trebui să se amăgească cu ideea că Trump va reveni asupra poziției sale. Sarcina lor imediată este să crească sprijinul pentru Ucraina, să reducă dependența de umbrela militară americană și să transmită Moscovei un semnal clar de descurajare. Nu ne putem baza pe Trump, mai ales acum că strategia lui e „pe față”, nu subtilă.
Dincolo de dimensiunea militară, există una culturală. Am scris încă din septembrie că Donald Trump poartă un război cultural împotriva Europei: promovează aliați MAGA pe continent, umilește UE și încurajează o reconfigurare ideologică a relației transatlantice. Un raport ECFR arăta că Trump încearcă să influențeze alegerile europene și să mobilizeze partide populiste sub pretextul „libertății de exprimare”. Europa a fost comparată cu Truman din The Truman Show: descoperă că realitatea în care trăiește e un decor și trebuie să decidă dacă iese sau rămâne captivă confortului iluzoriu.
În orice caz, cea mai tulburătoare confirmare vine chiar de la Kremlin. Moscova a salutat noua strategie de securitate a SUA, afirmând că aceasta „se aliniază în mare măsură” cu viziunea Rusiei. Un asemenea acord public între Moscova și Washington asupra arhitecturii globale este rar. Poate au fost două-trei momente cheie după căderea URSS, dar atât.
Astăzi, pentru prima dată după decenii, Kremlinul nu mai este contestat la nivel de viziune globală de liderul SUA. Este, poate, cel mai clar semnal că problema nu mai este doar Rusia.
