Cel mai recent exemplu și despre care vorbește toată lumea: decizia PSD și AUR de a depune împreună o moțiune de cenzură împotriva guvernului condus de Ilie Bolojan. Anunțul făcut în Parlament de Marian Neacșu și Petrișor Peiu luni dimineață arată că, practic, atunci când interesele coincid, liniile ideologice devin brusc flexibile. Dar știam asta.
Pentru că nu este un caz izolat. În 2025, cele două partide au votat împreună moțiunea simplă împotriva ministrei Mediului, Diana Buzoianu. Și da, sunt de acord că, în sine, un vot comun nu înseamnă o alianță, dar repetarea acestor episoade creează un tipar.
Și mai relevant este contextul alegerilor prezidențiale din 2024, dacă vă amintiți, când a apărut acel videoclip pe Tiktok cu Alfred Simonis spunându-i lui Ciolacu că membrii PSD au direcționat voturi către George Simion. Trebuie să vă amintiți. A fost prima noastră confirmare!
Bun, acum PSD încearcă să se apere invocând „precedentul” din 2021, când USR a semnat o moțiune de cenzură alături de AUR împotriva guvernului Cîțu. Argumentul este, însă, incomplet. Guvernul Cîțu a căzut în urma unei moțiuni inițiate de PSD, nu ca rezultat al unei alianțe USR – AUR. Diferența e de fond și nu echivalează cu o strategie repetată. Și nu apăr USR aici, doar cred că e important de menționat.
În fine, problema reală nu este dacă PSD și AUR colaborează punctual, pentru că nu ne surprinde. Ne așteptam. Însă este nevoie să ne uităm la efectul acestor episoade asupra spațiului politic, când partide aflate, teoretic, la poli opuși ajung să acționeze împreună în momente-cheie, iar încrederea publicului se erodează. Iar această erodare hrănește exact fenomenul de care sistemul spune că se teme: radicalizarea și cinismul electoratului.
