Fost ministru al Apărării în Republica Moldova și unul dintre cei mai vocali critici ai influenței ruse în spațiul românesc, Anatol Șalaru susține că această strategie nu doar că nu a fost abandonată după invazia Ucrainei, ci dimpotrivă, a devenit mai sofisticată. În opinia sa, Rusia investește astăzi în formarea unor noi rețele de influență, în consolidarea unor comunități receptive la propaganda sa și în dezvoltarea unor structuri care să pregătească viitori propagandiști și lideri de opinie capabili să transmită mesajele Moscovei într-o formă adaptată publicului local.
În acest interviu acordat în exclusivitate publicației INVESTIGATORIA, Șalaru vorbește despre ceea ce el numește „conservele rusești” – persoane publice, politicieni sau influenceri care, indiferent dacă au sau nu legături directe cu Federația Rusă, promovează constant aceleași teme, aceleași narative și aceleași obiective strategice urmărite de Kremlin. Fostul ministru afirmă că sincronizarea mesajelor venite dinspre Moscova cu cele lansate de anumite voci din România și Republica Moldova nu este o simplă coincidență și că efectele acestui tip de propagandă sunt deja vizibile în ambele societăți.
Dialogul abordează și vulnerabilitățile pe care propaganda rusă le exploatează cu succes. De la analfabetismul funcțional și lipsa educației media până la frustrările economice, neîncrederea în autorități sau discursurile identitare, toate devin instrumente într-o strategie de influență care nu urmărește neapărat să convingă majorități, ci să creeze suficientă confuzie încât adevărul să devină relativ, iar instituțiile statului să fie percepute ca incapabile sau ilegitime.
Anatol Șalaru susține că războiul informațional nu se poartă doar pe rețelele sociale. El vorbește despre implicarea unor actori politici, despre rolul unor lideri de opinie, despre influența exercitată prin intermediul organizațiilor religioase și despre lipsa unor mecanisme instituționale suficient de puternice pentru a coordona răspunsul statului la un fenomen care traversează simultan politica, economia, cultura și spațiul mediatic.
Interviul conține și afirmații controversate. Șalaru formulează acuzații directe la adresa unor politicieni și comentatori români, pe care îi consideră promotori ai unor teme favorabile Federației Ruse, și explică de ce crede că anumite declarații publice, aparent motivate de interese politice interne, sunt preluate și amplificate imediat de propaganda Kremlinului. Totodată, el vorbește despre diferențele dintre România și Republica Moldova în ceea ce privește combaterea războiului hibrid și despre nevoia unei legislații mai clare care să delimiteze libertatea de exprimare de acțiunile îndreptate împotriva intereselor statului.
Dincolo de opiniile tranșante și de acuzațiile pe care le formulează, dialogul cu Anatol Șalaru oferă o perspectivă din interiorul unui stat aflat de ani de zile în prima linie a confruntării cu influența rusă și ridică întrebări care depășesc granițele Republicii Moldova: cât de pregătite sunt democrațiile din regiune pentru un război care nu se poartă cu tancuri, ci cu informații, cât de ușor pot fi transformate nemulțumirile sociale în arme politice și unde se termină dreptul la opinie și începe manipularea organizată în interesul unui stat ostil.
Carmen Dumitrescu: Ați avertizat în repetate rânduri că Rusia desfășoară acțiuni de influență în România, așa cum face și în Republica Moldova. Cum credeți că arată astăzi această rețea de influență a Rusiei în aceste două state?
Anatol Șalaru: Este o rețea mult mai sofisticată decât era la început, cu mult mai mulți actori. Recent, niște oameni din presa pro-rusă de la noi, cum este Natalia Morari, au anunțat crearea unei academii în care vor preda lideri de opinie pro-ruși de la noi, cu invitați speciali din România. Și aș putea să îi numesc pe Hartmann de la Realitatea și pe Ion Cristoiu de la Evenimentul Zilei, dar și pe alții, care au avut mereu simpatii pro-ruse sau pro-putiniste sau anti-ucrainene. Ei se pregătesc de un război hibrid pe scară largă. Au văzut că prima etapă a războiului hibrid a avut succes, au consolidat în România și Republica Moldova un electorat care este foarte credul, au mulți adepți ai AUR, ai lui Călin Georgescu, ai așa-numitului curent suveranist, deși denumirea nu e deloc corectă. Iar acum se trece la metode tot mai sofisticate și se înființează academii.
C.D.: Academia aceasta care se va înființa se vrea a fi o instituție de învățământ pentru viitorii propagandiști?
A.Ș.: Da! Ei au anunțat că se va înființa aici, la Chișinău, de către ziariști care au demonstrat fidelitate Rusiei și acum vor fi profesori sau fondatori ai acestei academii. Probabil vor avea finanțare foarte bună și se pregătesc pentru cele trei rânduri de alegeri care vor avea loc în Republica Moldova și pentru cele din România de peste doi ani și un pic. Deci Rusia nu renunță.
C.D.: Și nu are niciun motiv să renunțe, de vreme ce oricum a punctat succese multe în cadrul războiului informațional.
A.Ș.: Da, analfabetismul funcțional este cel mai bun prieten al lor. Și văd din mesajele pe care eu, personal, le primesc de la tot felul de fani ai lui Putin, că sunt catastrofal de limitați de înapoiați, împrăștiind exact aceleași mesaje. Dar ei nici nu au nevoie de mesaje prea sofisticate, pentru că publicul vizat de ele nu înțelege mesajele complexe. Așa că transmit totul prin fraze simple, care se pot copia ușor și se pot distribui rapid, astfel încât liniile de propagandă să se amplifice rapid. Vorbești despre cotele apelor Dunării și imediat sar rusofilii, de parcă s-ar simți vizați și îndreptății să se bage în orice discuție.
C.D.: Și bănuiesc că vedeți cum reacționează statul român în războiul informațional. Vi se pare că România e pregătită să identifice și să contracareze acest război hibrid al Rusiei?
A.Ș.: România încearcă, dar, cu părere de rău, în România nu există o institiție coordonatoare care să se lupte în războiul hibrid. Știam că există ceva pe la guvern, dar atât. În Republica Moldova se discută despre înființarea unei instituții care ar coordona această activitate anti-război hibrid, pentru că războiul hibrid se duce pe toate palierele, începând de la sistemul financiar și terminând cu armata, serviciile. În toate domeniile se duce acest război hibrid și fiecare crede că el luptă de la locul lui de muncă, dar nimeni nu vede ansamblul, nu vede integral acest război. De asta eu am propus anul acesta președintei Maia Sandu un program de înființare a unei instituții de stat care să se ocupe de asta. La noi, cea mai bună soluție ar fi ca Serviciul de Informații și Securitate să preia aceste funcții, dar are nevoie de finanțare, de oameni noi, cu experiență în domeniu, care să integreze și să înțeleagă toate celelalte instituții. Pentru că vedeți, rușii se bagă în toate: în cultură, în agricultură, în politică, în sport.
C.D.: Și pentru că spuneți că Rusia acționează pe mai multe paliere, cât de important e componenta politică, cât de importanți sunt oamenii politici pe care Rusia îi folosește pentru a-și exercita această strategie de influențare?
A.Ș.: În Republica Moldova Rusia are două vârfuri de lance: Biserica Rusă din Republica Moldova (nu mi-e rușine nici cu Biserica din România, pentru că sunt foarte mulți preoți care promovează valorile rusești și sprijină Rusia) și clasa politică. Noi avem tot felul de partide pro-ruse, în timp ce în România există așa numitele partide suveraniste, care chiar dacă se jură cu mâna pe biblia rusă că nu sunt partide pro-rusești, dacă le analizezi declarațiile și acțiunile, vei constata că sunt partide pro-ruse.
C.D.: Și dumneavoastră, în ultimii ani, chiar ați vorbit despre niște oameni cu nume și prenume, care joacă un rol important în România în favoarea Rusiei. Și amintesc aici pe Valeriu Munteanu, George Simion, Dan Dungaciu. Despre acesta din urmă ați scris recent că a avut invitați la lansarea lui de carte politicieni pro-ruși și reprezentanți ai Ambasadei Federației Ruse. Ce concluzie putem trage noi despre conservele rusești și importanța lor în cadrul acestui război informațional pentru politica românească?
A.Ș.: În primul rând, concluziile ar trebui să le tragă clasa politică din România. Să nu cocheteze cu Simion sau Dungaciu, pentru că oamenii ăștia nu vor renunța niciodată la agenda lor. Dar noi vedem că, din păcate, calitatea clasei politice din România lasă de dorit. La fel este și la noi cu unii politicieni. George Simion și alți politicieni de teapa lui au făcut mereu ce au știut mai bine: au generat un sentiment anti-românesc aici, în Republica Moldova, și au generat un sentiment anti-Republica Moldova în România. Fiindcă așa este convenabil pentru Rusia. Rusia își dorește acest lucru. Eu l-am criticat de câteva ori pe Dan Dungaciu pentru declarațiile lui anti-Maia Sandu și anti-Republica Moldova, dar ultima lui declarație, prin care el cerea României să nu mai sprijine Republica Moldova pur și simplu a umplut paharul și mi-am adus aminte de pozele pe care le aveam din iarnă, de la lansarea unei cărți, când ei au venit cu delegații de deputați AUR, care au fost pe la Mitropolit, pe la Episcop, pe la alte instituții, înclusiv la Parlament, doar că era lumina stinsă și au făcut pozele cu luminile telefoanelor. S-au întâlnit cu oamenii lor de la aici, din Chișinău, și știam că au fost acolo reprezentanți de la Ambasada Rusiei și că invitațiile au venit pe linie de partid. Atunci, după ce am văzut această declarație, mi-am adus aminte de pozele pe care le aveam în arhivă și i-am identificat pe toți cei care au fost prezenți acolo. Așa am putut face corelația între ce vrea astăzi Moscova și ceea ce cere Dan Dungaciu și partidul AUR. Și nu întâmplător, AUR a invitat doi diplomați de la Ambasada Rusă să participe la lansarea acestei cărți. E o chestie care sfidează bunul simț. Iar atunci când Dan Dungaciu întreabă de unde aveam pozele, ar trebui să presupună că le aveam din presă, de la ziariștii care au fost acolo. Și observ că preocuparea la AUR în ultima vreme e de unde avea fata aia violate de trei membri AUR bani de avocat și de unde aveam eu pozele. Mă rog, văd că astea sunt preocupările AUR în România. M-am convind încă o dată că intenția lor e să provoace la Chișinău o situație de criză. Rusia nu are cum să ajungă acum la Chișinău cu ajutorul armatei. Ucraina înregistrează succese, Trump nu mai e aliat cu Putin în războiul împotriva Ucrainei și singura cale de a ne ataca e adâncirea urii din partea cetățenilor români față de basarabeni. Vor să genereze o situație în care clasa politică din România să nu mai sprijine parcursul european al Republicii Modova și, în același timp, să construiască o situație în care Maia Sandu cu partidul de la guvernare să piardă încrederea în rândul populației, pentru a instala la Chișinău un partid marionetă al Moscovei. Și asta face AUR când declară unele lucruri de la București.
C.D.: Ați fost ministru al Apărării și înțelegeți foarte bine cum funcționează jocurile de culise. Credeți că e posibil ca acești politicieni care funcționează ca vectori de influență ai Federației Ruse să nu aibă legături directe sau indirecte cu serviciile rusești de informații?
A.Ș.: Într-un fel sau altul există o coordonare de la Moscova. Nu știu cum fac această coordonare cu aceste conserve rusești, dar dacă urmăriți mesajele pe care le lansează putinoizii de la București, veți vedea că ele coincide la milimetru că mesajele lansate de propaganda rusă și de Maria Zaharova și de cei care îi sprijină de aici, de la Chișinău.
C.D.: E ca și cum ar avea un script, ca și cum acționează toți la aceeași comandă.
A.Ș.: Totul arată ca un teatru de marionete, iar cel care trage sforile se află la Moscova sau poate la Viena. Nu cred că stă George Simion și urmărește mesajele Mariei Zaharova. Sau a propagandiștilor ruși. Undeva, cineva coordonează aceste acțiuni. Fiindcă nu pot să cred că se întâmplă coordonarea asta prin telepatie și că suveraniștii din România primesc ordine prin telepatie de la Moscova.
C.D.: Credeți că serviciile de informații din România au o imagine de ansamblu asupra acestor rețele de influență și există oare vreo cooperare între România și Republica Moldova în combaterea operațiunilor de felul acesta?
A.Ș.: Cred că la începutul apariției curentelor suveraniste în România nu exista o vedere de ansamblu. Dar acum da, sunt sigur că serviciile de informații cunosv situația, însă România este prinsă într-o chingă a legilor europene. Pentru că Rusia folosește verigile slabe ale Uniunii Europene pentru a-și promova ideile. Republica Moldova sunt sigur că își coordonează acțiunile cu serviciile din România, că au o viziune de ansamblu a situației și vedem că în Republica Moldova s-au obținut succese remarcabile în ultima perioadă. Și în România la fel. Dacă vorbim de cazul Alexandru Bălan.
C.D.: Care sunt cele mai periculoase narative pe care Rusia încearcă să le introducă în societatea românească?
A.Ș.: Cele mai periculoase sunt cele care par neimportante. Că dacă Rusia ar veni cu narative precum acela că ar trebui uciși toți ucrainenii, desigur că ei nu ar avea mare succes, pentru că foarte puțini oameni chiar au astfel de dorințe. Dar vin cu narative care țin de apărarea creștinismului, de valorile românești, care sunt probabil acelea că am mers în opinci și am locuit în bordee în vremuri în care alții aveau universități. Faptul că 40% sunt analfabeți funcțional contează destul de mult, dacă acestor oameni le e gâdilat orgoliul, dacă le spune cineva că sunt superiori, că de mii de ani își apără valorile de străinii care au venit și ne-au luat totul. Sau ne putem uita către minciunile lansate cu nivelul apelor Dunării. Sunt niște povești pe care un om cât de cât educat nu le-ar crede niciodată, ba chiar ar râde copios. Propaganda rusă are nevoie de evenimente. Are nevoie de știri. De exemplu, când Dan Dungaciu a zis să nu mai ajutăm Republica Moldova, toată propaganda rusă a trâmbițat aproape o săptămână declarațiile lui. Atunci când cineva de la București spune: “Nu-i mai hrăniți pe cei din Republica Moldova!”, propaganda explodează și se ridică un val de nemulțumire față de Republica Moldova. Când în 2019, când Dan Dungaciu îl invita pe așa numitul ministru de Externe de la Tiraspol la București să discute despre așa numitul popor transnistrean, vă imaginați că aceste idei nu pot veni decât de la instituțiile FSB-ului. Iar cei mai periculoși sunt anumiți lideri de opinie din România care promovează ideea că nu putem realiza Unirea cu România decât cu acordul Rusiei. Iar ideea asta mi se pare foarte periculoasă, pentru că vine direct de la Moscova.
C.D.: Ați văzut în ultima vreme cum pe rețelele de socializare circulă o replică: “rușii sunt doar în capul vostru!”, insinuând că rușii sunt doar o sperietoare care ni se arată de niște guvernanți incompetenți. Și voiam să vă întreb ce dovezi ar trebui să vadă publicul pentru a înțelege că rușii există și că se implică foarte mult în România și Republica Moldova, de fapt?
A.Ș.: Eu sunt un pic dezarmat în fața acestei prostii. Chiar nu știu cum să procedez când cade o dronă rusească în Republica Moldova sau România și toți ăștia spun că nu e ruseasă, ci e ucraineană. Nu știu cum să le mai explic acestor oameni că Rusia încearcă să demonstreze că nu e ea responsabilă. E o vorbă celebră: cea mai mare realizare a Diavolului e aceea de a te convinge că nu există. Exact aceeași situație e și în cazul rușilor. Și la noi se zice de ani de zile să mai lăsăm textele cu rușii, care ruși? Că ai noștri sunt de vină. Păi ai noștri sunt de vină că Rusia a atacat Ucraina? Ai noștri sunt de vină că rușii omoară oameni și bombardează orașe? Sau ai noștri sunt de vină că rușii au blocat expoturile de gaz în Europa ca să genereze o criză financiară? Narativa e că nu rușii sunt de vină, ci autoritățile statului care nu au soluții. Ce soluții poți să ai atunci când Rusia vine cu un război asupra ta? Una dintre principalele sarcini ale propagandei rusești e să discrediteze guvernările în fața propriilor alegători. Și atunci vin cu toate aceste povești.
C.D.: Da, pentru că interesul e destabilizarea.
A.Ș.: Interesul este destabilizarea prin crearea unui climat de neîncredere generală. Orice s-ar întâmpla acum în România, dacă ar cădea câțiva metoriți într-o zonă de câmpie, ar ieși propaganda să spună că guvernul este de vină. Și apoi vor spune că nu au fost meteoriți, ci un depozit NATO. Sau că a căzut o dronă ucraineană. Propaganda nu te face idiot. Propaganda este făcută pentru idioți. Toate aceste zvonuri sunt lansate pentru oamenii care le vor crede 100%, fără să își pună întrebări. I-au convins pe acești oameni că ei sunt săraci din vina altora, că ei n-au reușit în viață din cauza altora, că n-au fost la școală din cauza altora. Dar vor veni rușii, va veni Călin Georgescu, le vor lua celor care au tot ce au și ei vor trăi bine, în sfârșit. E clar că dacă era președinte Călin Georgescu, Dunărea pe partea română nu scădea.
C.D.: Apropo de Călin Georgescu, că l-ați menționat, dumneavostră cum vedeți această campanie electorală a lui?
A.Ș.: El își face campanie pentru a-și aduna adepții, folosindu-se de anumite slăbiciuni ale instituțiilor statului. Eu nu îmi explic de ce statul român îi permite lui Călin Georgescu să se afle în această campanie electorală. Doar dacă au ajuns la concluzia că Călin Georgescu va începe o luptă împotriva lui George Simion și va sparge acest curent suveranist. Deși nu prea cred asta. Pentru că am văzut că atât Georgescu, cât și Simion, nu s-au lăsat ademeniți în anumite scheme. Și-au făcut jocul până la capăt.
C.D.: Credeți că autoritățile române ar trebui să investigheze anumite persoane sau organizații care joacă rol de conserve rusești în România? Și dacă da, atunci când ar trebui să se întâmple asta?
A.Ș.: În Republica Moldova s-a acționat ferm pentru că era pusă în joc existența statului și Rusia pusese la cale o lovitură de stat, care putea fi realizată prin mai multe procedee. Căci cumpărarea alegătorilor și finanțarea unor partide pro-rusești poate fi echivalată cu o lovitură de stat. În România probabil că politicienii consideră că nu există un pericol astăzi care ar duce la schimbarea guvernării și la venirea la guvernare a unor partide pro-rusești care ar scoate România din UE și NATO.
C.D.: Dar dumneavoastră credeți că există riscul acesta?
A.Ș.: Există această încercare. Mie mi se pare că există cote ridicate de îngrijorare și că unii ar trebui să se trezească și să înțeleagă că nu te poți juca cu rușii și nu poți negocia. În cazul de față nu va putea negocia nici Simion, nici altcineva. Rusia a iubit trădarea, dar nu s-a bazat niciodată pe trădători. Și noi știm cum a fost după al doilea război Mondial când rușii și-au adus conservele lor în România și le-au numit în diferite funcții, noi știm ce făcea Partidul Comunist în anii 30, când organiza adunări și cerea retrocedarea Basarabiei către Rusia, știm că Partidul Comunist a fost fondat în Uniunea Sovietică. Tradițional, Rusia a avut un talent extraordinar de a găsi cozi de topor. Și aceste cozi de topor au fost folosite cu randament maxim. Dar astăzi în România nu există o legislație foarte clară care să permită organelor de aplicare a legii să facă diferența între dreptul la opinie și discursul urii.
C.D.: Da. Dar dacă ne gândim la cazul Șoșoacă, căci știm bine: a mers în Rusia, s-a adresat direct lui Putin, i-a spus că România e neguvernată, că nu are președinte. Acolo nu a fost trădare clară?
A.Ș.: Eu cred că România ar trebui să își îmbunătățească legislația, cum se face la noi în Republica Moldova. Și mai pregătim niște legi acum care să stabilească clar până unde merge dreptul la opinie și unde începe atacul împotriva statului și trădarea de țară. Dacă nu există legi clare, toți acești trădători defilează liberi. Și cred că definițiile astea trebuie clarificate la nivel European, că azi și Uniunea Europeană suferă. Mai ales că e atacată continuu.
