Fostă activistă civică și unul dintre fondatorii unor proiecte umanitare care au schimbat sistemul medical românesc, Oana Gheorghiu spune că cel mai mare pericol nu este doar criza politică, ci prăbușirea încrederii dintre stat și cetățeni. Ea vorbește despre o societate în care fricile sunt exploatate electoral, despre politicieni care alimentează polarizarea și despre mecanismele prin care dezinformarea și atacurile coordonate încearcă să compromită vocile publice.
În dialogul cu noi, vicepremierul explică de ce consideră că România nu are alt viitor decât în Uniunea Europeană, de ce un guvern stabil este esențial pentru depășirea actualelor crize și de ce reforma companiilor de stat rămâne una dintre marile sale mize. Totodată, vorbește deschis despre compromisurile din politică, despre presiunile la care sunt supuși cei aflați în funcții publice și despre încrederea pe care spune că o are încă în Ilie Bolojan.
În ciuda atacurilor și a dezamăgirilor pe care mărturisește că le-a descoperit odată cu intrarea în politică, Oana Gheorghiu refuză să abandoneze optimismul. Mesajul său este unul simplu: România poate ieși din această perioadă dificilă doar dacă oamenii aleg să se implice, să reconstruiască încrederea și să nu lase politica exclusiv în mâinile celor care transformă ura și frica în capital electoral.
Carmen Dumitrescu: În momentul acesta, România trece printr-o perioadă de instabilitate. Care e cel mai mare risc dacă perioada asta se va prelungi mai mult în felul acesta în care partidele nu se înțeleg și țara e guvernată interimar într-o vreme a războiului hibrid?
Oana Gheorghiu: Cred că cel mai mare risc este la nivelul societății, și anume acela de a pierde complet încrederea în orice tip de instituție a statului român, în orice om politic, indiferent cât de bine intenționat ar fi el, în orice formă de guvernare. Mi se pare că, de fapt, suntem în această situație în care oamenii nu mai au încredere în nimeni și nimic, iar asta nu poate decât să ducă la haos. Din păcate, situația asta e întreținută de foarte mulți politicieni care nu se uită deloc la țara asta dintr-o perspectivă națională, deși cei mai mulți se declară, în mod paradoxal, iubitori de patrie.
C.D.: Credeți că politicienii despre care vorbiți chiar nu își dau seama de riscuri sau poate au o misiune în a pune umărul la destabilizare?
O.G.: Nu vreau să mă gândesc că sunt toți niște oameni cumpărați de ruși sau de alte interese din afara țării, ci că pur și simplu trăiesc în tunelul lor și nu-și mai dau seama. Cred că nu înțeleg exact cât de mult rău pot să facă țării și se gândesc cum pot să câștige ei personal sau partidul lor lucruri. Nu vreau să cred că sunt atât de mulți politicieni care s-ar vinde unor entități străine, rușilor sau altor forțe străine. Nu vreau să mă gândesc că e așa. Vreau să cred că e doar gândirea asta de tunel în care poate să cadă oricare dintre noi și nu mai vedem realitatea așa cum e ea, ci realitatea pe care ne-am construit-o.
C.D.: Dar instabilitatea asta pe care o experimentăm acum ar putea să afecteze poziția noastră în UE sau NATO, există grija sau preocuparea asta la nivelul Guvernului României?
O.G.: Guvernul României în momentul acesta este un guvern sub asalt. Nu știu cum se vede dinafară, dar cel puțin eu așa îl percep și cred că aici, în interior, toți colegii mei fac tot ce este omenește posibil să ne îndeplinim jaloanele din PNRR, pentru că asta înseamnă foarte mulți bani și înseamnă un impact major asupra deficitului, dacă nu atragem acești bani. Și, pe de altă parte, toată lumea încearcă să țină țara pe linia de plutire. Peste toate atacurile politice și sociale, mai avem și niște context climatice care ne sunt defavorabile și care generează o criză și în energia electrică, pe lângă cea care vine din zona de petrol. Așa că nu știu dacă ne putem uita dacă într-adevăr suntem într-un risc de a ne periclita situația în UE și NATO. Nu îl percep. Cred că UE e preocupată de ce se întâmplă în România și, în același timp, și eu, și oamenii de la nivelul Bruxelles văd România ca pe o țară care nu are un alt viitor decât în UE.
C.D. Aș vrea să vorbim un pic despre agresivitatea din online. România astăzi e mai agresivă și mai polarizată decât oricând. Și probabil că rețelele de socializare au contribuit foarte mult. De asemenea, dezinformarea pune și ea umărul la destabilizarea țării. Credeți că politicienii alimentează această agresivitate prin modul în care comunică, există o resposabilitate a clasei politice pentru felul în care se propagă dezinformarea către populație?
O.G.: E, cu siguranță, o polarizare majoră în societate, întreținută de rețelele sociale și cultivate de clasa politică, într-un fel sau altul, pentru că sunt exploatate fricile oamenilor. Suntem în permanență conduși de teama de extremiști, de teama de alte lucruri, și cred că toată această exploatare a fricilor și slăbiciunilor, dar și a înclinației de a crede lucruri fără fundament științific, ne-a adus aici. Politicienii au exploatat mereu aceste lucruri și au găsit și mediul propice s-o facă în online. În ceea ce mă privește, nu m-aș fi gândit niciodată că eu, care sunt un om venit din societatea civilă, care în ultimii 17 ani ai vieții mele am făcut tot ce am putut pentru a face bine oamenilor bolnavi din țara asta, să fiu în stradă atunci când e nevoie de o poziție împotriva unor decizii nefirești ale diferitelor guverne, să lupt pentru țara asta, nu m-aș fi gândit niciodată că o să ajung să fiu acuzată de tot felul de lucruri, că o să mi se arunce fel de fel de invective. Dacă te uiți uneori pe comentarii, este destul de șocant. Deci toate platformele online sunt folosite pentru a dezbina în momentul acesta, pentru a avea haos.
C.D.: Zilele trecute chiar scriați că au fost câteva mii de conturi false care v-au atacat profilul. Ne puteți spune mai multe despre asta?
O.G.: M-am trezit peste noapte cu vreo 3600 de noi urmăritori. Toate conturile acestea aveau profile din țări care nu aveau nicio treabă cu Europa: Vietnam, China, etc. Am încercat să le blochez, dar e imposibil să blochezi peste 3000 de conturi. Și mi-am dat seama că este o formă de atac prin care e decredibilizat profilul, dorind să inducă ideea că eu îmi cumpăr urmăritori, lucru pe care eu nu l-am făcut niciodată. Am simțit nevoia să spun asta public, pentru că eu cred că toate aceste lucruri trebuie demascate, astfel încât să încercăm, atât cât ne stă în putință, să păstrăm o doză de credibilitate pentru o parte a societății.
C.D.: În zilele din urmă am evitat la mustață retrogradarea în junk, un moment care ar fi fost destul de problematic, mai ales că înțeleg că decizia inițială ar fi fost să intrăm în junk. Voiam să vă întreb, în condițiile în care retrogradarea la junk ar fi cel mai mare risc pentru România azi, de ce nu se înțelege clasa politică asupra guvernării, astfel încât riscul acesta să fie totuși eliminat?
O.G.: În mintea mea de om idealist, așa ar arăta o clasă politică serioasă și căreia îi pasă de țara asta: o clasă politică solidară pe anumite lucruri. Disputăm chestiuni politice, dar când este vorba despre interesele țării și despre situații critice, facem front comun. Așa mi-aș imagina eu că ar trebui să fie. Când, uite, în situația crizei energetice de acum, când toate țările din jur fac apel la populație să fie solidară, și să încerce să reducă consumul de energie, în clasa politică din România sunt oameni care îndeamnă la revoltă împotriva interesului național. Că, dacă noi nu facem front comun și nu ne solidarizăm, tot noi vom plăti prețul, nu altcineva. Pentru mine e greu de înțeles de ce fac asta unii oameni politici, dar aici suntem și nu știu cum putem să reparăm asta, nu știu ce fel de discurs ar trebui să aibă cineva care să convingă poporul că trebuie să adoptăm un alt comportament în societate, ca apoi să determinăm și clasa politică să își schimbe abordarea. Dar cred că e nevoie de o schimbare în cadrul clasei politice, astfel încât oameni cu bun simț să intre în politică, pentru că altfel locurile rămân acestor oameni care nu mai au percepția realității.
C.D.: Sigur că așa ar fi normal și de dorit, doar că de când ați intrat dumneavoastră în politică mi se pare că ați fost atacată într-un mod abject, și amintesc aici de declarația Olguței Vasilescu în Congresul PSD. Cum puteți spune cuiva să intre în politică, după ce ați trecut personal prin niște evenimente și experiențe foarte traumatizante de când ați intrat în politică?
O.G.: E adevărat și e adevărat și că nu e ușor să treci prin asta. În același timp, dacă am fi mai mulți, am fi mai greu de atacat. Sunt atacată eu și încă câțiva politicieni, pentru că suntem prea puțini și pentru că oamenii ăștia au o scenă pe care pot să ne atace. Dar când se va schimba balanța și masa critică va fi în partea oamenilor de bun simț, va fi mai puțin loc de atacuri. Nu văd altă soluție și îi îndemn pe oameni să intre în politică, pentru că, cu cât vom fi mai mulți, cu atât îi vom determina pe ceilalți să se oprească din a ataca pe toți tot timpul. În privința mea, recunosc că nu a fost ușor, dar am început să îmi dau seama că, cu cât mă atacă ei mai mult, cu atât trebuie să devi neu mai hotărâtă să îmi fac treaba mai bine.
C.D.: Suntem oare într-un moment în care ura aduce mai multe voturi decât dialogul? De asta e atât de cultivată polarizarea în societatea de azi?
O.G.: Eu cred că asta este părerea politicienilor, că ura aduce mai multe voturi. Eu cred că e doar perspectiva lor și că țara asta și oamenii din țara asta nu sunt niște oameni nici extremiști, nici dornici să vadă scandal în permanență. Cred că ei exploatează o anumită parte a societății și cred că asta e societatea. Dar eu sper că la vot vor primi o lecție. Sper din toată inima. Pentru că țara asta, în momentele grele, complicate și dificile, și-a găsit mereu resursele pentru a face un salt și a scăpa din cele mai grele și imposibile situații. Sper ca și de data asta să se întâmple la fel și să primească acești politicieni care exploatează fricile oamenilor și îi tratează ca pe niște incapabili o lecție pe care să n-o uite prea curând.
C.D.: Mereu ați avut optimismul acesta, de când tot discutăm noi diverse lucruri despre țara asta. Acum care mai e motivul pentru care mai aveți speranță?
O.G.: Eu cred cu toată forța în țara asta, nu știu de ce. Și de când sunt aici, pe lângă lucrurile rele pe care le văd, văd și mult potențial pentru România, văd cât de multe lucruri bune s-ar putea face, dacă am face un pic de curățenie. Și mai cred că nu e atât de greu să faci curățenie. Îți trebuie doar un guvern stabil, cu susținere parlamentară. Și dacă ai avea asta măcar trei ani, cu siguranță lucrurile ar arăta cu totul și cu totul altfel.
C.D.: Ce ați descoperit despre politică și nu știați deja?
O.G.: Am descoperit că oamenii pot să coboare foarte jos. Își anihilează cu totul simțul ridicolului și pot să spună minciuni fără să li se miște un mușchi pe față, ceea ce pentru mine este încă șocant. Dar este și un test, pentru că eu țin foarte mult să rămân cu picioarele pe pământ. Și în fiecare zi îmi zoc chestia asta: “Nu uita unde ești, de unde vii și de ai venit”, pentru că eu cred că dacă nu ai bine înfipte picioarele în pământ, poți s-o iei razna. Pentru că trăiești în lumea asta, îi vezi pe alții ce fac și te gândești cum poți să învingi asta. Și nu aș vrea să pic vreodată în capcana de a ajune ca ei. Nici nu cred că e posibil.
C.D.: Politica e și arta compromisului. Voiam să vă întreb cum vă înțelegeți cu compromisul.
O.G.: Până în momentul ăsta, eu nu am simțit că am făcut vreun compromis. Știu că se spun lucruri despre faptul că sunt membră într-un partid politic, unde sunt oameni de mai multă vreme în politică, cu o imagine poate mai puțin fericită. Și eu acum câțiva ani m-aș fi uitat la lucrul ăsta diferit. Pe de altă parte, am înțeles că dacă aștepți să intri în politică într-un partid perfect, cu toți oamenii verticali și impecabili, n-o să faci niciodată pasul, pentru că nici nu cred că există așa ceva. Nicăieri în lume, nu doar în România. Eu cred că trebuie să faci tot ce ține de tine pentru a nu face compromisuri care să aducă ceva rău acestei țări sau oamenilor din ea. Din fericire, până acum nu am fost pusă în fața unor compromisuri pe care să le fac. Evident că am niște linii roșii foarte clar trasate în mintea mea și voi sta în politică atâta vreme cât voi simți că interesul principal al partidului în care sunt e binele țării.
C.D.: Mai aveți încredere în Ilie Bolojan?
O.G.: Ilie Bolojan este un om foarte hotărât, care vrea să facă treabă bună și care chiar se uită lă România din perspectiva asta a interesului țării. Eu nu am văzut la el populism. De nouă luni, de când lucrez alături de Ilie Bolojan, nu am văzut vreodată să pună pe primul plan vreun interes de partid. Vorbește despre viitor și despre cum putem clădi solid viitorul ăsta. Uneori cred că a pierdut tocmai pentru că a refuzat să facă compromisuri și să ia unele măsuri excepționale și, da, cred că este unul dintre oamenii politici de care avem nevoie, pentru că e foarte rezilient. Ăsta e un lucru rar, că e foarte greu să reziști când asupra ta vin tot felul de presiuni. E greu să duci asta. Și din păcate nici nu am ajuns la momentul în care să punem face reformă serioasă în zona companiilor de stat, care e preocuparea mea majoră, de unde s-ar putea face niște economii foarte importante. Dar eu sper să vină momentul în care s-o putem face.
C.D.: Și dacă ați putea transmite un singur mesaj românilor dezamăgiți de toată clasa politică, care ar fi acela?
O.G.: Fără încredere noi n-o să putem trece greul ăsta și trebuie să clădim încredere în niște oameni care ne inspiră și pe care trebuie să îi susținem. Și trebuie să intrăm cât mai mulți în politică dacă vrem să mergem în altă direcție. Altfel doar o să ne plângem și chestia asta nu ne ajută la nimic. Așa am ajuns aici.
