Premierul polonez a vorbit despre atacuri care ar putea fi prezentate drept „accidentale”: drone sau alte tipuri de rachete ar putea pătrunde pe teritoriul unuia sau mai multor state NATO de pe flancul estic, ar putea provoca inclusiv distrugeri, iar explicația oficială a Moscovei ar fi că a fost vorba despre o eroare și, prin urmare, nu există motive pentru un răspuns al Alianței.
Avertismentul de la Varșovia apare aproape simultan cu o analiză amplă a Institute for the Study of War care ajunge, dintr-o direcție diferită, la o problemă asemănătoare: scenariul pe care Europa ar trebui să îl ia în calcul este al unei acțiuni militare suficient de limitate și ambigue încât să pună NATO în situația de a decide dacă răspunde.
Pe 16 septembrie, cu o zi înaintea discursului lui Tusk, Institute for the Study of War a publicat raportul „The Russian Military Campaign Against Europe: Defining the Threat”. Analiza pleacă de la o teză mai dură decât cea folosită de regulă în discursul public european: acțiunile atribuite Rusiei pe teritoriul Europei nu ar trebui privite separat, drept o succesiune de „provocări” sau incidente hibride, ci ca părți ale unor campanii coordonate, cinetice și non-cinetice, îndreptate împotriva unor ținte civile și militare.
ISW enumeră atacurile asupra infrastructurii critice, tentativele de sabotaj, atacurile cibernetice, operațiunile împotriva industriei europene de apărare, amenințările la adresa cablurilor submarine și incursiunile aeriene. Un punct de cotitură identificat de institut este atacul cu drone de la aeroportul Leipzig/Halle din 5 august, pe care guvernul german l-a atribuit oficial Rusiei la începutul lunii septembrie. În această succesiune intră și România, raportul amintind cazul din luna mai, când o dronă rusească folosită într-un atac asupra Ucrainei a intrat în spațiul aerian românesc și a lovit blocul din Galați.
Institutul apreciază că unele dintre încălcările spațiului aerian NATO produse în contextul atacurilor asupra Ucrainei sunt intenționate. Indiferent dacă o incursiune este deliberată sau accidentală, argumentează autorii, ea poate oferi Rusiei informații despre modul în care funcționează apărarea aeriană a NATO și despre felul în care Alianța reacționează.
Aici analiza ISW și avertismentul lui Tusk ajung în același punct sensibil: cât de mult poate împinge Rusia limita fără să provoace un răspuns colectiv?
De ce contează cuvântul „accidental”
Ambiguitatea devine astfel parte din scenariu. Un atac evident asupra unei baze militare NATO ar pune problema unui răspuns într-un mod relativ clar: o dronă care traversează frontiera, o explozie care poate fi atribuită inițial unei defecțiuni, un act de sabotaj realizat prin intermediari sau o rachetă despre care Moscova afirmă că a deviat accidental creează o situație politică diferită pentru că atatele trebuie mai întâi să stabilească ce s-a întâmplat, cine este responsabil și dacă incidentul justifică activarea mecanismelor Alianței.
ISW critică inclusiv limbajul prin care Europa descrie asemenea episoade. Termeni precum „provocare”, „atac hibrid” sau acțiune „sub pragul Articolului 5” pot părea pur descriptivi, dar institutul susține că au și o consecință politică: stabilesc dinainte că incidentul se află într-o categorie pentru care răspunsul militar colectiv nu este considerat necesar.
Amintim că, potrivit datelor Ministerului Apărării Naționale, actualizate la 15 septembrie 2026, România a înregistrat în acest an 27 de situații în care drone au pătruns neautorizat în spațiul aerian sau maritim național. În patru dintre aceste situații, dronele au fost angajate și doborâte de aeronave militare.
