Deși am evitat prăpastia economică în ultimul moment, întrebarea-cheie rămâne: avem doar un răgaz sau o direcție? Reconfirmarea ratingului de țară e un semnal pozitiv, dar el ascunde fisuri structurale adânci și o economie prinsă în capcana propriilor iluzii fiscale.
România a scăpat, pentru moment, de pericolul etichetei “junk” — un verdict care ar fi putut arunca economia într-o spirală de neîncredere, investiții ratate și costuri uriașe pentru toți cetățenii. Dar această salvare de moment nu este un triumf, ci doar o amânare a unei confruntări necesare cu realitatea.
Profesorul Cosmin Marinescu, consilier prezidențial și economist, trage un semnal de alarmă lucid: am evitat colapsul, dar nu și boala cronică a finanțelor publice. Cu un deficit bugetar estimat deja la peste 9% din PIB și un cont curent dezechilibrat, România joacă la limită într-un meci cu mize mari și timp puțin.
România nu se află, e adevărat, în scenariul devastator al Greciei anului 2009 — acolo unde statisticile fuseseră manipulate, iar datoriile scăpaseră de sub control. Nu avem (încă) o datorie publică de 130% din PIB și nici o bancă centrală europeană care să ne întindă colacul de salvare. Dar ne confruntăm cu dezechilibre bugetare masive și o dependență din ce în ce mai periculoasă între stat și sistemul bancar, ale cărui bilanțuri sunt deja încărcate cu titluri de stat în proporție de 25%.
Diferențele nu trebuie să devină alibiuri pentru inactivitate. Faptul că nu suntem Grecia nu înseamnă că nu ne îndreptăm, în ritm românesc, către o criză făcută acasă, nu importată.
Nu suntem Argentina. Încă. Compararea României cu Argentina, țară care a aplicat un program brutal de tăieri bugetare, este adesea invocată de cei care se opun oricărei reforme structurale. Dar nici aici comparația nu e completă: România nu are o inflație de 300%, nu a concediat mii de medici și profesori, nu a suspendat programe esențiale de sănătate publică. Însă am început să flirtăm cu austeritatea, fără să o înțelegem.
Înghețarea salariilor și pensiilor e doar o măsură de avarie, nu o reformă. Bugetul pe 2025 pornește deja cu o estimare falsă și optimistă a deficitului, care a fost corectată dureros în doar câteva luni. Consecințele? O corecție bugetară dură, dar insuficient explicată și haotic aplicată.
Mesajul profesorului Marinescu e clar: nu putem repara un buget stricat doar cu foarfeca. Veniturile fiscale ale României sunt, de ani de zile, printre cele mai mici din UE. Problema nu e doar cât cheltuim, ci cât de puțin colectăm. O reformă fiscală reală — echitabilă, predictibilă, aplicabilă — întârzie de ani de zile, înlocuită de improvizații și pachete cosmetice.
Iar reforma aparatului bugetar? În loc să vină cu reorganizare reală, digitalizare și debirocratizare, se reduce adesea la calcule contabile și tăieri oarbe, care pot afecta fix sectoarele esențiale: educație, sănătate, securitate.
România mai are o șansă — poate ultima — de a-și reașeza fundamentele economice. Reconfirmarea ratingului de țară este, într-adevăr, un semnal de încredere. Dar încrederea, odată pierdută, nu se mai recâștigă ușor. Iar dacă statul continuă să confunde amânarea cu reforma și cosmetizarea cu strategia, următorul verdict al agențiilor de rating nu va mai fi atât de blând.
În concluzie, România nu este nici Grecia, nici Argentina — dar dacă persistă în indecizie și ezitare, s-ar putea trezi într-un colț periculos al Europei, cu drumul spre dezvoltare blocat de propriile rateuri.
Textul integral al expertului Cosmin Marinescu poate fi citit AICI
