Astăzi, justiția protestează, educația protestează, sindicatele protestează, AUR amenință cu a doua moțiune de cenzură, ANAF îl caută pe Iohannis și încă mai sunt oameni care se închină la Călin Georgescu cerând turul doi înapoi.
Nu mai este o noutate că România nu mai este o țară în sens socio-politic. Încă din noiembrie 2024, s-a creat o ruptură peste care va mai trece mult timp până când se va repara. România suveranistă a ieșit din underground și își manifestă doleanțele oriunde se poate. Chiar și Liviu Dragnea a declarat într-o emisiune online că el este cel care a deschis drumul suveraniștilor și că Georgescu este doar efectul social al nemulțumirilor adunate de 35 de ani.
În paralel, PSD s-a supărat pe USR că n-au vrut să vină la înmormântarea lui Iliescu și se comportă ca un copil care nu mai vrea pe-afară că nu-i dau alți copii mingea. Tot la capitolul trandafirilor roșii, Sorin Grindeanu este încă trecut cu vederea în cazul Nordis, dar până la urma urmei și cazul în sine s-a stins peste noapte și nici nu mai contează ce s-a întâmplat.
Nici justiția nu stă mai bine, Vlad Pascu a luat 10–2 ani pentru că a ucis două persoane în timp ce era sub influența substanțelor interzise și sub influența alcoolului. Ce mai contează că dosarul s-a plimbat prin mai multe tribunale, că judecătorii au trecut cu vederea multe aspecte ale cazului sau că poliția în sine nu și-a făcut treaba din capul locului.
Ca tot ziceam de poliție, n-am cum să nu-l menționez pe Emil Gânj. Este în continuare dispărut, în continuare căutat. Se putea evita situația? Da, dacă poliția își făcea treaba la timp și nu luau în râs o femeie care cerea ajutor. Dar ce pretenții să avem, am uitat repede de cazul Caracal.
Până la urmă ce mai contează toate astea? În țara lui „timpul trece, leafa merge” nu contează ce se întâmplă atâta timp cât suntem bine. Cui îi pasă că doctorii dezinformează, că poliția nu e de partea care trebuie, că ANAF ia mită, că justiția prelungește termene până la prescriere, că presa e cumpărată pe față, că educația e un paradis fiscal sau că biserica încă spală bani la greu? Important este că CNA a început să monitorizeze activitatea oamenilor în online și că internetul este încă raiul jignirilor și manifestărilor între patru pereți. Noi să fim sănătoși, că de premieri mai facem rost.
Ne-am trezit într-o ipocrizie națională care ne acaparează pe toți și, încet-încet, cădem pradă unei dezinformări în masă. Și partea cea mai proastă e că mâine nu vom mai ști care este realitatea și care este minciuna.
Departe de mine să-i iau apărarea lui Bolojan, Grindeanu, Ciolacu, Dan sau altor reprezentanți ai clasei politice, dar ceea ce trăim acum ne-am cam făcut cu mâna noastră, când nu ne-a păsat cu cine votăm, când nu ne-a păsat dacă votăm, când am închis ochii la fraudă sau când ne-am lăsat vrăjiți de șarmul de samsar al lui Marcel. E vina lui, e vina mea, e vina noastră.
