„Invazia” devine brusc o problemă doar când vorbim de muncitori asiatici. Culoarea pielii, nu pașaportul, e ceea ce-i deranjează.
Linia dintre libertatea de exprimare și discriminare nu este „subțire”, așa cum cred unii, iar rasismul nu e o opinie. Astfel că autorizarea acestui protest împotriva unei „populații ne-europene, de rasă exclusiv non-albă”, a fost ilegală. Constituția României spune limpede: „Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.”
Dar Primăria s-a trezit în această seară și a anulat avizul. Tot azi am aflat că, în ziua în care Dan Tănasă îndemna românii să refuze coletele livrate de curieri străini și un muncitor bengalez a fost lovit pe o stradă din București, în Cluj un alt cetățean străin, aflat legal la muncă, a fost bătut crunt și e acum în comă. Acesta este efectul direct al unei retorici care hrănește ura cu fiecare postare și al incompetenței sau refuzului autorităților de a aplica legea.
Se spune că nu trebuie să cauți vinovați, ci soluții, însă în acest caz este nevoie să-i scoatem în față pe cei care au încurajat extremismul și discursul de ură. Iar principalii sunt politicienii, funcționarii comozi, presa mainstream și, poate, societatea, întrucât nu puțini au auzit în copilărie că, „dacă nu sunt cuminți, vor fi dați la țig*ni”.
Revenind la organizatorii protestului. Am mai spus-o și o repet: acțiunile suveraniștilor nu sunt derapaje. Sunt strategii politice prin care ura e ambalată și livrată zilnic în spațiul public. Extremiștii folosesc termeni precum „protest” pentru a invoca ideea unui resentiment legitim și „anti-imigrație” ca un evident semnal codat pentru rasism, dar nu s-au mai chinuit să ascundă concepte legate de puritatea rasială. Și bineînțeles că ar fi venit cu steaguri la protest, pentru a semnala ideea că națiunea este atacată de „invadatori”, de forțe ce amenință „puritatea rasială” a țării. Scenariul acesta îmi sună cunoscut.
Să nu ignorăm acest moment. Nu putem spune că era doar o acțiune proastă a extremiștilor și să trecem cu vederea, căci pe astfel de mișcări se sprijină alte forme, și aparent banale, de rasism. Iar retorica și acțiunile lor înfloresc într-o Românie care, în adâncul ei, e pur rasistă, folosind termeni ca jid*ni sau țig*ni în limbajul uzual.
Românii nu sunt victime inocente ale manipulării. Suntem foarte, foarte slab educați, dar nu victime. Suntem o țară care plânge că e discriminată în Italia, Spania sau Germania, dar discriminează la noi acasă. Suntem o țară din care plecăm în concediu și, oriunde am călători, unii se prefac că nu înțeleg româna pentru a nu fi asociați cu „ai lor”. Suntem o țară care discriminează, și încă brutal, propriile comunități. Da, suntem o națiune rasistă. Poate altă dată vom vorbi și despre iluzia granițelor și alimentarea urii doar pentru a menține controlul.
În fine, cei care voiau să protesteze mâine nu sunt împotriva imigrației. Sunt, pur și simplu, rasiști, iar standardele duble o confirmă: dacă un migrant greșește, toți sunt vinovați. Dacă un român dă în cap prin Spania, nu toți suntem ca el.
Și o altă parte tristă? Nu e nevoie ca Rusia să inventeze mișcări extremiste aici. E suficient să le dea un microfon. Restul îl facem singuri.
