Așadar, războiul nu se poartă doar pe câmpul de luptă, ci și pe ecranele telefoanelor și televizoarelor noastre. România este ținta unui flux constant de propagandă și dezinformare, care urmărește să demoralizeze, să creeze panică și să alimenteze simpatii proruse.
Am discutat cu Mircea Toma, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, despre cum arată acest front invizibil, cât de pregătit este statul român să răspundă și ce rol au cetățenii și presa într-un război informațional ce durează de peste un deceniu, fapt care face foarte greu procesul de a-l identifica ca pe o amenințare recentă, care a însoțit evenimentele dramatice prin care România trece din noiembrie 2024 încoace.
Carmen Dumitrescu: O să începem abrupt și o să vă întreb dacă dumneavoastră credeți că statul român e mai pregătit acum să facă față agresiunilor informaționale decât era în noiembrie 2024?
Mircea Toma: Sincer, s-au făcut câțiva pași, dar e departe ca asta să însemne că se și produc efecte semnificative în lupta împotriva agresiunii informaționale din partea Rusiei sau altor inamici. Adică ce s-a schimbat în perioada asta e faptul că s-a creat o platformă de cooperare între instituții relevante, printre care se numără și CNA-ul, alături de ANCOM, SRI, SIE și alte instituții care ar trebui să genereze un baraj protector față de avalanșa de mesaje toxice care inundă platformele de socializare.
Ce lipsește ca să fie mai bine pregătit statul pentru ce ni se întâmplă acum?
Mircea Toma: Este clar absentă voința politică. Subiectul este de interes major, am trecut pe lângă o catastrofă istorică și încă nu a trecut pericolul. Consiliul Superior de Apărare a Țării ar fi punctul de debut al unei reale mobilizări pentru a face față acestui asalt, e un război informațional deschis care durează de un deceniu. Iar măsurile care trebuie să fie luate implică supliment legislativ dedicat situației de război în care se află România în acest moment. Nu e un război ce se poartă cu arme convenționale, dar arma informațională este egală ca putere și este prezentă în arsenalul militar, alături de infanterie, artilerie, aviație și celelalte arme. Arma informațională costă mai puțin, dar efectele ei sunt uneori impresionante: câștigi o țară fără să tragi un glonț. Nu pot să îmi explic absența reacției politice. Eu sunt un consumator de Tik Tok care vede zilnic evoluția mesajelor. Faptul că de câteva luni s-a depășit faza în care ținta era demoralizarea României în fața forței copleșitoare a Rusiei, acum se face apologia lui Putin și, de câteva săptămâni apare și Lavrov, care vorbește pentru români convingător în niște produse video care sunt probabil fake-uri. Deci se transmit mesaje care ar trebui să îi convingă pe români că Rusia este adevărata lumină a României, singura care poate să ne îndrume pe calea cea dreaptă. Pe de o parte, voința politică trebuie să plece de la Cotroceni. Acolo este principala persoană care are forța de a declanșa acest proces. Altfel, în celelalte instituții bănuiesc că sunt fenomene cu care suntem familiarizați, precum mentalitatea de funcționari la stat care nu au imaginea ansamblului și nici responsabilitatea reală față de o situație de o asemenea amploare. Avem instituții care ar fi trebuit să dea semnalul clar că se întâmplă ce se întâmplă și s-o fi făcut mult mai apăsat. Vorbesc explicit de SRI. Dacă ei dau semnalul și politicienii nu reacționează, atunci e foarte grav.
Ați spus că noi vorbim de atacuri informaționale din partea Rusiei de un deceniu? Am înțeles oare corect?
Mircea Toma: Citez aici o cercetare publicată de Victor Ilie care a urmărit publicitatea plătită din surse rusești pentru a alimenta publicul român cu momeli pseudo-științifice, ocazie pentru autorii acestei campanii de a strânge o bază de date ale unor persoane vulnerabile la informații false, care nu au aparatul critic necesar pentru a distinge între adevăr și minciună. Și asta a început înainte de pandemie, iar pandemia a venit ca un cadou pentru aceste structuri și le-a oferit posibilitatea să vândă conspirații unei populații vulnerabile, careia i s-a servit un candidat la președinția României.
Voiam să știu dacă dumneavoastră vă uitați la modelele de bune practici din alte state, care se confruntă cu amenințări similare ca și România, unde a fost gândit un sistem nu doar de a para propaganda, ci de a răspunde propagandei. În plus, în Republica Moldova și Estonia au blocat efectiv canalele prin care propaganda curge. În România noi avem niște posturi de televiziune, care joacă rolul unor baricade ale propagandei ruse. Și știu că dați amenzi la CNA, dar nu știu dacă sunt suficiente. S-a pus vreodată problema blocării unor astfel de canale ale propagandei?
Mircea Toma: Republica Moldova e un exemplu foarte bun și foarte util pentru noi, pentru că e o țară vorbitoare de limbă română, aflată sub presiunea aceluiași inamic, cu diferența că ei, nefiind membri UE și fiind într-o situație mult mai severă, de amenințare armată, și-au luat libertatea de a produce un cadru legislativ care le-a permis să intervină mai decis împotriva propagandei rusești. E foarte delicată o decizie de acest gen, iar în Uniunea Europeană, reglementările existente născute pentru a proteja libertatea de exprimare sunt mult mai ferme. Uniunea Europeană a început prin a decide interzicerea posturilor de televiziune rusești, atunci, la începutul invaziei din Ucraina, și a fost nevoie de o revenire asupra hotărârii pentru a-i da o bază juridică mai consistentă. Deci întâi trebuie să declari, ca stat, că ești într-o situație specială, care justifică un sistem normativ special și asta poți face dacă anunți clar condițiile și durata pentru care tu folosești un instrument chirurgical periculos dacă el rămâne în vigoare pe termen nedefinit și la discreția unei guvernări care poate abuza de utilizarea lui. Republica Moldova a interzis posturile de televiziune și site-urile propagandei rusești, pentru că ei au acum o lege specială pentru război. La noi acum legea asta lipsește. Deci primul lucru pe care l-am spus la începutul discuției noastre a fost acela că e nevoie ca de la CSAT să se declanșeze un mecanism care începe prin modificări legislative clare și prin care să își asume public că România este în război cu Rusia.
Dacă am ajuns la tema libertății de exprimare, aș vrea să ne explicați care e statutul dezinformării în povestea libertății de exprimare, pentru că observ că oamenii au o problemă în a înțelege că dreptul de a te exprima nu include și un drept de a dezinforma.
Mircea Toma: Libertatea de exprimare se încheie acolo unde atinge alte drepturi și libertăți fundamentale. Gândită de sine stătător, ea devine un instrument ucigaș. Să dai libertatea unui om să le spună copiilor să nu respecte culoarea verde a semaforului înseamnă că-i permiți să ucidă. Din punctul meu de vedere, discursul antivaccinist este culpabil de complicitate la omor. Am prieteni care lucrează în spitalele implicate în gestionarea acelei povești care au văzut oameni ce refuzau intervențiile medicilor pentru că aflaseră de la diverși promotori ai acestor teorii anti-științifice că vor fi omorâți. Responsabilitatea unor instituții de specialitate era ca atunci să intervină ferm. Colegiul Medicilor a dormit în bancă în perioada aceea. Ei puteau ieși să facă o campanie în perioada aceea și nu am auzit ferm niciun mesaj din partea lor. Dezinformarea nu este libertate de exprimare. Ea, de altfel, este identificată ca fiind o încălcare a libertății de exprimare în DSA (Digital Service Act), care este cadrul normativ european în funcțiune în țările membre ale UE. Cel mai periculos pentru noi astăzi este, totuși inamicul rus, pentru că mesajele care vorbesc despre iminența plecării la război în 3 septembrie, despre convoaiele militare care traversează România, care apar în zeci de postări cu frecvență mare și cu vizionări multe, care generează o atmosferă de insecuritate și teamă. Se spune că armata rusă și chineză sunt atotputernice și nimic nu le poate sta împotrivă, deci cea mai înțeleaptă soluție e să stai liniștit în banca ta, că Putin este bun, că Zelenski e un maimuțoi, un corupt și o caricatură. Tot discursul ăsta e pompat masiv și consumat de cele 9 milioane de utilizatori de TikTok și preluat de vocile autohtone, de la SolidNews, RealitateaTV și GoldFM, unde se vede foarte clar ancorarea în propaganda rusă.
V-ați extins competența, mă refer la instituție, la CNA, și în zona de online. Poate ar fi bine să le explicăm oamenilor problematica postărilor generate cu AI despre viața frumoasă de odinioară, despre bunici și istorii contrafăcute, care par benigne la prima vedere. De ce sunt acele postări problematice și ar trebui evitate?
Mircea Toma: Miza nu e să eviți un astfel de conținut, ci să-l înțelegi, după care nu te mai interesează foarte mult, poate doar te amuză. În principiu, se crează pe de o parte frică prin mesajele pe care le-am descris mai devreme cu amenințarea războiului și se proiectează, pe de altă parte, o imagine mirifică a unui viitor care te-ar ajuta să scapi, ca într-un vis frumos, de toate aceste amenințări. Acest viitor e clădit pe niște valori presupuse a fi undeva în istoria noastră. Că noi, chipurile, am avut această viață frumoasă, lipsită de griji, dar care a fost distrusă de toți inamicii, inclusiv guvernanții noștri care sunt sclavii Europei, care scârțâie din toate încheieturile. Inamicul principal din Europa a devenit Franța și Macron, nu înțelegem de ce. Deci asta e partea neagră care ne bântuie și visul frumos de a renaște, de a trăi din nou așa cum am trăit de milenii, în mijlocul holdelor aurii de grâu, plimbând oițe și împletind cosițele fiicelor noastre cu ochi albaștri. E un tablou foarte frumos, care mizează pe un mecanism psihologic care se numește “gândire magică”, acea gândire care nu te duce către un răspuns real, pentru că răspunsul real e incomod. Și atunci elimin gândirea logică și o înlocuiesc cu gândirea magică, adică proiectez o imagine în care m-aș regăsi și m-aș simți conforabil, chit că nu trăiesc în realitate.
Și postările care rescriu istoria? Cele care au menirea de a ne face să ne simțim cei mai buni și mai drepți de pe pământ? Astfel de propagandă e veche, datează din comunism. Dar de ce revin aceste mecanisme de propagandă?
Mircea Toma: E o campanie făcută cu mijloace moderne. Inteligența artificială e foarte eficientă: ajunge să-i spui două propoziții și îți generează o imagine de-a dreptul ideală a unei Românii care nu există în realitate. Și e ieftin. Faptul că butonăm și frustrarea că noi nu prețuim lucrurile pe care românii știu să le facă bine, contează și ea. Faptul că sunt cetățene vârstnice care reușesc să închidă sute de borcane de murături și nu le mulțumește nimeni, de exemplu. Și închidem astfel ochii care altfel ar putea să vadă că în spate e o instituție cu zeci de operatori, printre care mulți psihologi care folosesc date de investigație făcute serios și pe bani, care construiesc mesajele pe categorii de creduli, le ambalează și le trimit, ca să stăm branșați acolo și să ne rupă de comunicarea cu surse care sunt ceva mai competente. Controlul adevărului e esențial aici. „Veniți la noi și noi vă spunem care e adevărul: sunteți frumoși și buni, meritați o viață minunată, uitați de război, pentru că e rău…„
Probabil că modul cel mai eficient de combatere a acestei situații e educația. Numai că pare cam târziu azi pentru educație.
Mircea Toma: Aici m-ați citat pe mine, că eu , când încep să discut despre nevoia de a interveni cu mijloace mai adaptate pentru război, mi se spune că educația e cheia. Educația e absolut necesară și niciodată nu e târziu să o faci. Dar ea trebuie începută azi, pentru că, cu cât amânăm momentul de începere a ei, cu atât e mai departe momentul în care produce efecte.
Bun! E și educația importantă, dar ce facem astăzi, când efectele educației nu se văd? Pentru că în războiul informațional, cetățeanul e și el un soldat. Cum ar trebui să se comporte soldatul român în acest război informațional? Și cum ar trebui să se comporte presa?
Mircea Toma: Încep cu presa, pentru că în presă avem deja exemple de așa da și de așa nu. Așa da sunt niște investigații care sunt realizate de jurnaliști și care au platforme care se concentrează pe subiectul acesta, dar nici acolo nu este suficient de limpede formulate situația în care se află România acum. Sunt linii de investigație care permit extrapolând concluzia că suntem în război, dar nu se merge destul de departe în această direcție, adică nu se pune diagnosticul clar.
Pe de altă parte, este imperios necesar ca în comunitatea jurnalistică să se producă reacția față de acei falși jurnaliști care își vând profesia unui stat străin. Discursul de la GoldFM este discursul lui Lavrov cap-coadă. Nu există acolo să spui vreun cuvânt critic față de orice e rus sau chinez, în schimb orice e ucrainean sau european e dezastruos. CNA nu poate opera împotriva opiniei, opinia este liberă, dar comunitatea jurnaliștilor se poate mobiliza. Ca să nu mai spun că aceiași oameni care promovează aceste discursuri au și înființat o asociație jurnalistică prin care apără libertatea de exprimare. Acest tip de libertate de exprimare care este minciuna. Deci e nevoie de o solidarizare a jurnaliștilor care sunt apărătorii valorilor deontologice ale profesiei și să demaște, să expună propagandiștii, pentru că asta contribuie la informarea publicului.
La nivelul cetățeanului, alegerile cred că au fost un test dramatic, intens emoțional, care ne-a dus la o concluzie pozitivă, la limită, în sensul că există o masa critică de cetățeni care procesează critic informația care e mai mare decât masa celor care sunt dispuși să înghită istorii false. Dar sunt milioane de români care au închis ochii și merg ghidați de flautul fermecat al unui emisar rusesc, Călin Georgescu. Cetățeanul ar trebui să se manifeste. Dacă are în față mesaje pe care le identifică ca fiind false să le reclame platformelor și să scrie despre ele.
Dacă e să vorbim despre Călin Georgescu, lucrurile păreau cumva lămurite în privința lui, dar de o vreme îl vedem într-o campanie electorală permanentă când iese de la poliție, după ce dă cu subsemnatul. Și sunt aceste posturi de televiziune care îi fac această campanie în continuare. Sunt curioasă dacă acest tip de campanie care se face, desigur gratuit, unui candidat al Rusiei poate fi stopată de autorități, inclusiv de cea pe care o reprezentați?
Mircea Toma: Da, totul e gratuit. (râde) Și vila în care trăiește, și viața pe care o duce, și bodyguarzii pe care nu-i plătește, pentru că, la rândul lor, trăiesc din apă, hrană și energie. Tot făcând o analiză a mesajelor care bântuie spațiul online, Tik Tok mai ales, sunt foarte frecvente imagini cu violențe de stradă, cu revoluții. Unele imită ieșiri în stradă autohtone, care s-au întâmplat de fapt acum câțiva ani, altele cu mesaje în care gladiatorii noștri din Africa anunță că trebuie să ieșim în stradă. Ce spun este că mesajul de “ieșim în stradă și intervenim în forță” este permanent. Asta înseamnă că există o speranță că la un moment dat vor fi motive care să justifice ieșiri în stradă. Și alea pot fi amplificate și pot lua proporții, astfel încât să se ajungă și la ideea invocată că “armata e cu noi!”. Sunt foarte mulți generali în rezervă care apar fizic în anumite postări, sunt structurile acelea de sorginte necro-legionară și se sugerează că armata ar putea trece de partea aceea, că serviciile sunt cu ei. Deci toate aceste mesaje poate că au efecte și în interiorul instituțiilor pe care le-am pomenit, nu știm. Eu n-aș sta liniștit.
Nu intenționam să ajung la asta, dar aș vrea să vă întreb și ce credeți despre “dușmanul din interior”, fără de care tot ce s-a întâmplat nu s-ar fi putut petrece?
Mircea Toma: Nu pot decât să extrapolez, pornind de la situații pe care le vedem, și eu, și dumneavoastră. În profesia de jurnalist există o minoritate deocamdată de jurnaliști care și-au abandonat meseria pentru un rol de mercenari ai unui stat străin, forma de motivare nu mi-e cunoscută, dar văd că se întâmplă. Deci un fragment din comunitatea jurnaliștilor luptă pentru o cauză anti-românească. La fel se poate petrece și în alte comunități profesionale. Cunosc persoane care lucrează în instituții publice și care sunt vehemenți susținători ai tuturor teoriilor promovate de Kremlin. Oameni care au funcții de demnitari. Asta înseamnă că există muguri de acest gen posibil în toate instituțiile despre care vorbim. Ei ar trebui să fie identificați și, dacă sunt instituții implicate direct în siguranța națională, să fie extrași de acolo.
Pe final, privind viitorul, sunteți mai degrabă optimist sau mai degrabă pesimist?
Mircea Toma: Eu n-am reușit să fiu cu adevărat speriat nici în celebrele zile din noiembrie. Iar ulterior ceea ce s-a întâmplat, faptul că a existat o majoritate care a respins propunerea otrăvită rusească, mă face să sper că totuși suntem o democrație cât de cât stabilă și că vom reuși să ne apărăm și în continuare. Dar pierderile până acum sunt vizibile și pasivitatea politică față de subiect mă îngrijorează. Nu mă panichează, dar mă îngrijorează serios.
