Din păcate, un cumul de factori declanșat atât de clasa politică, cât și de cetățeni, ne ține captivi într-o dimensiune distopică în care trebuie să stăm la cozi interminabile pentru aproape orice nevoie din relația cetățeni-administrație. Nu am să compar România cu țări super-dezvoltate precum Luxemburg sau mai știu eu ce alte țări care au înțeles ce înseamnă dezvoltarea și „progresismul”. Noi încă ne amenințăm cu bătaia, încă ne luptăm cu Rusia îmbrăcată la costum și încă așteptăm să se întoarcă „turul 2”.
Suferim la nivel național de o nemulțumire cronică în care știm doar să denigrăm, să înjurăm, să ne comparăm cu mai marii și să ne plângem că la noi nu se poate. Pe când Estonia a digitalizat întreg procesul birocratic, noi încă căutăm ștampila și dosarul cu șină. Până și „ruda săracă” de peste Dunăre ne-a întrecut în multe aspecte de fiscalitate și digitalizare.
Adevărul este că e mai simplu să căutăm motive și vinovați decât să acționăm în vreun sens. România este un paradox al neputinței, incompentenței și corupției. Dacă alte țări, cum ne place să spunem, luptă pentru o dezvoltare socială, la noi parcă lupta se duce pentru involuție și haos.
Exemple ar fi multe, de la sistemul medical care încă se bazează pe hârtii și imprimante matriciale, până la buletinele biometrice care se emit, dar nu se pot folosi pentru că nu există infrastructură pentru ele. Avem buletin inteligent, dar avem nevoie de o hârtie din primărie pentru a demonstra adresa de domiciliu. Ar putea părea un banc sec, dar este doar pură realitate. Cu toate astea, cel mai bun exemplu vine din „criza informatică” din ultimele zile.
În contextul începutului lui 2026 și în urma majorărilor de impozite și taxe pe proprietate, aplicația guvernului, ghiseul.ro, este cea mai bună dovadă de „nu pot să cred așa ceva”. Unul dintre principalele motive pentru frustrarea cetățenilor este faptul că pe parcursul unei zile, platforma a afișat valori diferite pentru impozitul pe proprietate.
Ca răspuns, diverse persoane din administrațiile locale au spus că de vină ar fi tot contribuabilul, pentru că a accesat platforma în timp ce se actualiza și din acest motiv a văzut diferite sume de achitat. Nu pot să pozez în expert IT, dar știu 100% că indiferent despre ce platformă online discutăm, există o opțiune numită „suspendare pentru mentenanță”, zonă în care accesul este limitat și se pot rezolva toate problemele. Totodată, platforma a fost blocată pentru utilizatorii din afara țării pentru a evita eventuale atacuri cibernetice. Ce mai contează că ultimele date oficiale arătau că mai bine de 5 milioane de Români trăiesc în afara granițelor?
Chiar și așa, acest exemplu este doar titlul unui dosar gros ce prezintă situația îngrijorătoare din România. De-a lungul timpului am mai menționat și despre relația inexistentă între instituțiile statului, despre lipsa unei căi de comunicare cu administrația publică și despre modul în care evoluția socială este direct proporțională cu numărul de bețe băgate în roată.
Și nu, nu vreau să fiu înțeles greșit, nu este în totalitate vina statului pentru acest vid de incompentență în care ne bem cafeaua astăzi. Cetățenii poartă și ei vina lor. În vremurile în care transmitem live pe TikTok înmormântarea lu’ mama mare, în care ne încredem orbește într-un candidat la prezidențiale care își face campanie doar pe Social Media, în care generăm imagini amuzante cu inteligența artificială, noi încă preferăm tradiționalul stat la coadă. Sunt absolut convins, că dacă s-ar putea, am pleca de la petrecerea de revelion, direct la coadă pentru a plăti taxele noului an.
Vom ajunge în 2100 să venim la primărie cu mașina zburătoare și încă să ne certăm că nu avem copie la copia unei hârtii care ar fi trebui să fie atașată dosarului nostru online.
