Într-o analiză transmisă AGERPRES, oficialul subliniază că acest potențial nu este automat, ci depinde de o combinație esențială de politici: disciplină fiscală, investiții productive și dezvoltarea piețelor financiare.
„Nu vorbim despre un dividend pasiv al aderării, ci despre rezultatul unor transformări profunde – de la reducerea riscului de țară la modernizarea economiei prin digitalizare și guvernanță corporativă”, explică Badea.
Potrivit acestuia, monitorizarea unor indicatori precum Productivitatea Totală a Factorilor (TFP), calitatea investițiilor străine și eficiența cheltuielilor pentru capitalul uman trebuie să devină pilonii politicilor publice după aderare. Experiența unor state precum Polonia și Cehia arată că succesul depinde de capacitatea instituțiilor de a transforma regulile în mecanisme economice funcționale.
Aderarea la OCDE transmite totodată un semnal puternic investitorilor, consolidând încrederea și reducând costurile de finanțare. Standardele organizației vizează domenii-cheie precum guvernanța corporativă, combaterea corupției, concurența și reglementarea investițiilor, contribuind la un mediu economic mai predictibil.
Leonardo Badea invocă studii OCDE care arată că alinierea politicilor naționale la nivelul mediu al statelor membre ar putea genera, pe termen lung, o creștere de aproximativ 25% a PIB-ului pe cap de locuitor. O parte importantă din acest avans ar proveni din reforme în reglementarea piețelor, ajustarea fiscalității muncii și investiții în capitalul uman.
În paralel, adoptarea bunelor practici OCDE în educație, sănătate și piața muncii ar contribui la creșterea calității vieții și la dezvoltarea unei economii mai reziliente.
Analiza evidențiază și limitele actuale ale economiei românești. Țara se află într-un „platou intermediar” în lanțurile valorice globale, unde exporturile sunt dominate de companii mari cu capital străin, iar legăturile cu firmele locale rămân slabe.
Soluția, spune oficialul BNR, este consolidarea relațiilor dintre investitorii străini și furnizorii autohtoni. Această „infuzie de capilaritate” ar putea transforma firmele românești în parteneri de inovație, accelerând transferul tehnologic și dezvoltarea unui ecosistem economic mai solid.
Raportul scoate în evidență și potențialul neexploatat al unor categorii precum tinerii, femeile sau populația rurală. Integrarea acestora mai puternică în economie ar crește productivitatea și veniturile.
Printre soluțiile propuse se numără educația duală, programe de muncă flexibile, dezvoltarea infrastructurii și sprijinirea antreprenoriatului, în special în mediul rural.
Un rol central în transformarea economică îl joacă digitalizarea administrației. Potrivit lui Badea, aceasta reduce costurile, crește transparența și stimulează investițiile.
Instrumente precum e-guvernarea, sistemele de e-procurement sau digitalizarea administrației fiscale (inclusiv SAF-T și e-Factura) pot îmbunătăți colectarea veniturilor și eficiența cheltuirii banilor publici, contribuind la stabilitatea macroeconomică.
În ciuda oportunităților, oficialul BNR avertizează că România trebuie să corecteze dezechilibrele macroeconomice. Deficitul primar ar urma să se situeze în 2026 la aproximativ 3,27% din PIB, iar reducerea datoriei publice va fi posibilă doar printr-o consolidare fiscală graduală.
„Este esențial ca acest proces să nu întârzie”, avertizează Badea, subliniind necesitatea unor reguli fiscale clare și a unor mecanisme automate de corecție.
Concluzie: oportunitate istorică, dar condiționată
Integrarea în OCDE oferă României o șansă reală de a trece de la un model de creștere bazat pe costuri reduse la unul fundamentat pe productivitate, inovare și capital uman. Însă beneficiile nu sunt garantate.
Fără reforme coerente, stabilitate macroeconomică și instituții eficiente, aderarea riscă să rămână doar un simbol. Cu ele, însă, poate deveni un punct de cotitură pentru economia românească.
