Tensiunile din coaliția de guvernare au atins un nou nivel după ce Partidul Social Democrat (PSD) și-a retras sprijinul politic pentru Cabinetul condus de Ilie Bolojan, pe fondul unor dispute legate de reformele din companiile de stat. În centrul controversei se află acuzațiile privind „vânzarea țării”, relansate în spațiul public, dar contestate public foarte limpede de vicepremierul Oana Gheorghiu.
Într-o postare publică, aceasta acuză PSD de ipocrizie și manipulare, susținând că partidul recurge la un discurs depășit pentru a bloca măsuri de transparentizare și eficientizare a companiilor de stat. Gheorghiu amintește că unele dintre cele mai importante privatizări și listări din economia românească au fost realizate chiar în timpul guvernelor social-democrate.
După ce PSD și-a retras sprijinul politic pentru guvernul condus de Ilie Bolojan, acuzația că Executivul „vinde țara” a fost readusă în prim-plan. Replica a venit rapid din partea vicepremierului Oana Gheorghiu, care a ales să răspundă nu cu sloganuri, ci cu o listă de decizii incomode pentru social-democrați.
Pentru că, spune ea, dacă e să vorbim despre „vânzarea țării”, atunci istoria recentă arată că PSD nu este tocmai în poziția de a arunca primul piatra.
Privatizările mari — Sidex Galați, Petrom, Distrigaz — s-au făcut în perioada în care la Palatul Victoria se afla Adrian Năstase. Listările unor companii strategice — Nuclearelectrica, Romgaz, Electrica — au fost asumate politic de guvernul condus de Victor Ponta. Iar cea mai recentă mutare majoră, listarea Hidroelectrica, s-a produs în 2023, sub mandatul lui Marcel Ciolacu.
Diferența, insistă actualul guvern, este că astăzi nu se discută despre cedarea controlului, ci despre listări minoritare — procente mici, de 5–10%, care aduc capital, cresc valoarea companiilor și, mai ales, le obligă să funcționeze după reguli clare. Și de aici deranjul.
Pentru că o companie listată nu mai poate fi gestionată netransparent. Nu mai poate fi folosită ca instrument politic fără riscuri. Nu mai poate ascunde decizii sau contracte. Devine, în mod inevitabil, mai greu de controlat.
Iar acest lucru, sugerează vicepremierul, este adevărata miză a conflictului.
În acest context, inițiativa PSD de a „proteja” companiile de stat capătă o altă interpretare: nu atât o măsură de apărare a interesului național, cât o încercare de a păstra un tip de control care nu suportă prea bine lumina reflectoarelor.
Discursul despre „nu ne vindem țara” funcționează și astăzi, dar nu pentru că ar explica realitatea economică, ci pentru că simplifică o temă complicată și o transformă într-o emoție colectivă.
Între timp, economia merge mai departe, cu reguli, piețe și investitori care nu operează cu sloganuri.
Iar România rămâne prinsă între două logici: una a trecutului, în care statul deține tot, dar pierde valoare, și una a prezentului, în care păstrează controlul, dar acceptă transparența.
În mijlocul acestui conflict, guvernul Bolojan merge înainte pe o linie care promite reformă. PSD, în schimb, pare hotărât să câștige o bătălie de percepție.
Iar întrebarea care rămâne este cât de mult mai ține, de fapt, sloganul „nu ne vindem țara”.
