Potrivit cercetării, disponibilă aici, mediul digital actual favorizează ceea ce autorii numesc o „tiranie a minorității”: voci puține, dar foarte active și adesea radicale, ajung să domine atenția publică. Rezultatul este o distorsionare a percepției realității sociale.
Datele citate în studiu arată că doar 0,01% dintre utilizatorii Twitter/X au fost responsabili pentru 80% din dezinformarea distribuită în timpul alegerilor prezidențiale din SUA din 2016. În același timp, cercetări recente arată că influencerii pot distorsiona normele sociale și pot amplifica polarizarea politică.
Deși au capacitatea de a atrage audiențe mari și de a construi relații cu urmăritorii, acești influenceri nu sunt reprezentativi pentru populația generală. Dimpotrivă, un număr redus de utilizatori, adesea cu poziții extreme, postează constant și creează impresia falsă că aceste opinii sunt dominante. Autorii mai arată că acești „lideri invizibili” acționează frecvent coordonat pentru a promova narațiuni ostile sau teorii conspiraționiste, marginalizând vocile echilibrate și bine informate. Un exemplu este cel al mișcărilor anti-vaccin, unde un grup mic, dar foarte activ, domină discursul online și influențează percepțiile publice. Studiile arată că expunerea la astfel de influenceri este asociată cu o creștere a reticenței față de vaccinare.
În paralel, majoritatea oamenilor, care susțin, de exemplu, politicile de sănătate publică, sunt mult mai puțin activi în mediul online. Studiul arată că această „majoritate tăcută” creează un vid care permite minorităților vocale să amplifice mesaje și să inițieze campanii de hărțuire împotriva experților, cercetătorilor sau autorităților.
Cercetarea subliniază și rolul platformelor digitale, ale căror algoritmi favorizează conținutul emoțional, conflictual și moralizator… exact tipul de mesaj care generează reacții rapide și distribuire masivă.
Autorii propun și o serie de soluții, de la intervenții individuale și instituționale până la politici publice, pentru a limita impactul acestor dinamici. În același timp, avertizează că inteligența artificială generativă ar putea amplifica fragmentarea realității în „bule” personalizate sau, dimpotrivă, ar putea contribui la reconstruirea unei înțelegeri comune, în funcție de modul în care aceste tehnologii sunt dezvoltate și reglementate.
