În realitate, zvonul acela, informația aceea neverificată, poate duce la consecințe cât se poate de reale în viața ta și a celor din jur. Și în fața consecințelor, legea nu poate fi impasibilă. Astfel, în anumite condiții, răspândirea cu bună știință a unor informații false poate avea inclusiv consecințe penale. Și în aceste zile se tot vorbește de o lege a dezinformării, când legislația din România permite deja pedepsirea celor care răspândesc minciuni în online. Problema e că legislația nu se prea aplică.
Nu au trecut multe zile de la incidentul petrecut în localitatea Recea-Cristur, din județul Cluj, unde mai mulți tineri ar fi atacat cu pietre o ambulanță, pe fondul unor zvonuri distribuite în mediul online despre existența unor așa-numite „ambulanțe negre”, despre care circula afirmația că ar răpi copii. Cazul este relevant nu doar prin violența produsă, ci și prin felul în care o informație neverificată poate căpăta, prin distribuire repetată, aparența unui fapt real. Tocmai de aceea, polițiștii și procurorii verifică inclusiv modul în care au apărut și s-au propagat informațiile care au alimentat temerile din comunitate.
Mecanismul care face foarte eficientă propagarea de informație falsă pentru generarea unor efecte materiale este simplu și cunoscut: o afirmație neverificată este publicată, este preluată de alte conturi, apoi redistribuită într-un ritm care face dificilă identificarea sursei inițiale. Pe măsură ce mesajul este repetat, el poate ajunge să fie perceput drept o informație confirmată. Ulterior, se poate întâmpla ca oamenii să acționeze pe baza acelei informații.
În cazul despre care vorbim în ultimele zile, o ambulanță a ajuns să fie atacată cu pietre. Dincolo de ancheta concretă privind autorii incidentului, situația ridică o întrebare mai largă: unde se termină libertatea de exprimare și unde începe răspunderea pentru răspândirea unor informații false?
Titlul unei știri despre „informații false” poate crea impresia că orice distribuire a unui zvon pe Facebook poate duce la închisoare. Realitatea juridică este însă mai nuanțată.
Codul penal prevede, la articolul 404, infracțiunea de comunicare de informații false. Potrivit textului de lege: ”Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Prin urmare, nu este suficient ca informația să fie pur și simplu greșită. În primul rând contează dacă persoana care o răspândește știe că informația este falsă și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. După cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, existența infracțiunii nu poate fi desprinsă de aceste condiții. Altfel spus, un utilizator care distribuie o informație falsă fără să știe că aceasta este falsă nu poate fi pus automat în situația celui care răspândește deliberat o informație despre care știe că este neadevărată.
Există însă și alte situații în care informațiile distribuite online pot atrage răspunderea juridică. De exemplu, în cazul ambulanței atacate, reprezentanții Poliției atrag atenția asupra consecințelor pe care le pot avea informațiile false atunci când acestea provoacă panică sau tulbură ordinea publică.
„Dacă se va stabili că a fost săvârșită o infracțiune de diseminare comunicarea de informații false, se va întocmi dosar penal în acest sens. Dacă nu se va stabili că a fost săvârșită o infracțiune și acele share-uri nu au deținut informații care să afecteze siguranța națională, cu siguranță vor fi dispuse alte măsuri de competență”, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliției Române pentru Antena 3 CNN.
Aici este importantă diferența dintre o postare neverificată și o campanie deliberată de răspândire a unor informații menite să producă o reacție. Contextul, intenția autorului și efectele concrete ale mesajului pot deveni esențiale pentru stabilirea răspunderii.
De aceea, formula „am dat doar un share” nu reprezintă, în orice situație, un argument suficient pentru a elimina orice posibilă responsabilitate. Faptul că mesajul este publicat pe o rețea de socializare nu îl scoate din sfera legii. Un profil personal, un grup de Facebook sau un cont anonim pot da impresia unui spațiu privat, însă mesajele distribuite public pot ajunge la mii sau chiar milioane de persoane.
În cazul „ambulanțelor negre”, tocmai această capacitate de propagare a informației este esențială pentru înțelegerea incidentului: un zvon apărut în mediul online poate contribui la crearea unei stări de teamă care, în anumite împrejurări, se poate transforma într-o reacție concretă.
Problema informațiilor false nu se limitează la teorii conspiraționiste sau zvonuri. După cum știm deja, există și situații în care persoane folosesc fotografiile unor oameni reali sau identitatea unor instituții pentru a-i determina pe utilizatori să ofere bani ori date personale. În astfel de cazuri, discuția poate ajunge în zona unor infracțiuni precum înșelăciunea. Mecanismul este diferit de simpla distribuire a unei știri false: autorul construiește o identitate sau o situație falsă pentru a determina victima să ia o anumită decizie și urmărește obținerea unui folos.
Ce ar trebui verificat înainte de „share”
Într-un spațiu online în care informația circulă mai repede decât poate fi verificată, una dintre cele mai simple măsuri de protecție este verificarea sursei. Dacă o postare anunță un pericol extraordinar, prezintă o presupusă decizie a autorităților sau susține că „presa nu vrea să vă spună adevărul”, primul pas ar trebui să fie verificarea informației în surse oficiale sau în publicații credibile.
Un mesaj alarmant nu devine mai adevărat pentru că a fost distribuit de sute de persoane. Iar un număr mare de distribuiri nu reprezintă o confirmare. Un zvon poate rămâne doar un zvon. Sau, dacă este repetat suficient de mult și crezut de suficient de mulți oameni, poate deveni în realitate motivul pentru care cineva aruncă prima piatră. Și de aici legea are un cuvânt de spus.
