Primul filmuleț e cu o doamnă în vârstă care se duce către Călin Georgescu, plină de entuziasm și bucurie. Și îl pupă. Îl ia de gât și îl pupă. La care el reacționează cu scârbă și efectiv împinge femeia, mergând impenetrabil mai departe.
În al doilea filmuleț, realizat de cel care își spune ”stegarul dac”, am văzut cum o femeie relativ tânără se aruncă în direcția lui Călin Georgescu să îi pupe mâna. Și ăla stă să fie pupat pe mâini de o femeie.
Nu voi vorbi aici despre mentalitatea de slugă.
Vă voi spune două povești. Pe care mi le amintesc ca și cum ar fi fost ieri. Cu doi politicieni. Unul de la PSD și unul de la PD. Nu le spun numele, că nu e numele relevant. Dar unul era președinte de consiliu județean la vremea aia și celălalt era candidat la șefia consiliului județean.
Cu cel care candida am ajuns într-o localitate săracă. Oamenii erau la fel de amărâți ca și acum. La fel de îndurerați de viața grea. Că sărăcie a mai fost în România mereu. Iar oamenii trăiau atunci mai rău ca acum. Eu eram o jurnalistă la început de carieră, documentam cum se adunau oamenii pe vremea aia la pomeni electorale.
Și nu uit cum, după ce se îmbrățișa cu oamenii și le strângea mâinile, politicianul ăla se ducea la mașina de lux cu care venise și se stropea pe mâini și pe brațe cu soluție dezinfectantă. Îi era scârbă de oameni.
Dar pe vremea aia oamenii simțeau când politicienilor le era scârbă de ei. Așa că au luat zahărul și uleiul și au votat contracandidatul lui.
Celălalt, președintele de consiliu județean, se ducea către sala de ședințe, când o femeie s-a aruncat efectiv la picioarele lui și a început să îi pupe mâinile. Eu eram acolo, așteptam să înceapă ședința, și nu știam cum să reacționez. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Cum să se arunce o femeie la picioarele unui bărbat și să îi sărute mâinile, rugându-l să o ajute. Și politicianul ăla a stat la pupat mâna. A ajuns în pușcărie câțiva ani mai târziu.
Azi mă tem că societatea nu mai e așa deșteaptă. Vorbeam cu un prieten zilele trecute care îmi zicea că oamenii ăștia care acum se fac preș în fața unui bătrânel cu pretenții de guru au existat întotdeauna printre noi. Numai că în vremurile trecute ei erau oarecum conștienți de capacitățile lor și de abilitățile lor cognitive. Aveau bunul simț de a-și accepta limitele. Așa că nu se băgau în discuții care le depășeau posibilitățile intelectuale.
Dar au venit oamenii Moscovei care își spun în mod aberant suveraniști și le-au dat curaj. Le-au spus că opinia lor e la fel de valoroasă ca opinia lui Pleșu sau a lui Patapievici. Le-au spus că pot avea și ei opinii în domeniul medical sau sociologic. Le-au spus că nu e nicio problemă să îi înjure pe cei care au fost la școală și care mai știu să scrie corect informațiile pe care le dețin sau părerile pe care le au. Și atunci oamenii ăștia au început să se vadă tot mai bine.
Astăzi, dragii mei, vedem România exact așa cum e ea. Tragică.
Și vedem cum politicienii trecutului, care semănau unu la unu cu Călin Georgescu, erau respinși de populație și chiar detestați pentru răul pe care îl făceau și pentru faptul că puneau oamenii în postura de a le pupa mâinile. Însă, pentru că acum toți cei care atunci aveau bun simț au decis să renunțe la el pentru că au telefon cu internet, suntem în situația în care un individ care seamănă la fix cu baronii locali ai PSD-ului și PD-ului a devenit un guru pentru cei care vor din nou un stăpân căruia să îi pupe mâna.
