RECORDER dezvăluie trecutul ascuns al șefului SPP, Lucian Pahonțu. Ofițer în Trupele de Securitate și prezent în dispozitivul de la Intercontinental, în decembrie 1989

Pahonțu conduce SPP din 2005 și a rămas în funcție în timpul mandatelor mai multor președinți și al schimbării succesive a guvernelor. Recorder susține că informațiile despre primii ani ai carierei sale au fost prezentate într-o formă incompletă. CV-ul oficial al șefului SPP menționează că, între 1987 și 1990, acesta a fost comandant de pluton în cadrul Ministerului de Interne, fără să precizeze că unitatea era UM 0305 Băneasa, parte a Trupelor de Securitate.

Investigația arată că Trupele de Securitate se aflau, începând din 1986, în subordinea directă a Departamentului Securității Statului (DSS) și făceau parte din aparatul represiv al regimului comunist. Structura fusese implicată de-a lungul timpului în reprimarea revoltelor, în paza penitenciarelor și în alte misiuni specifice aparatului de forță al regimului Ceaușescu.

Recorder a identificat documente și mărturii care indică faptul că Pahonțu a fost comandant de pluton la UM 0305 Băneasa și că unitatea sa a fost mobilizată în timpul Revoluției din decembrie 1989.

Unul dintre cele mai importante elemente ale anchetei îl reprezintă prezența lui Lucian Pahonțu în dispozitivul forțelor de ordine din zona Universității și a hotelului Intercontinental, în noaptea de 21 decembrie 1989.

Documente din Dosarul Revoluției indică faptul că plutonul comandat de locotenentul Pahonțu a fost trimis în zona străzii 13 Decembrie, actuala stradă Ion Câmpineanu, în apropierea locului unde aveau să se producă confruntările violente dintre manifestanți și forțele de represiune.

Prezența sa este confirmată chiar de propria declarație depusă ulterior în Dosarul Revoluției. Pahonțu a relatat că, în jurul orei 22:00, a primit ordin să înlocuiască o subunitate aflată în dispozitiv și că a rămas în zonă până în jurul orei 2:00.

În declarație, Pahonțu susține că nici el, nici militarii pe care îi comanda nu au avut contact cu manifestanții și că muniția nu a fost folosită.

Ancheta Recorder pune însă această versiune în contextul altor documente și mărturii ale unor militari care au participat la aceeași operațiune.

Unul dintre ofițerii citați în anchetă descrie confruntări violente în zona Intercontinentalului, inclusiv folosirea blindatelor și executarea unor focuri de avertisment. Un alt fost militar, Radu Grigoraș, a declarat pentru Recorder că unitatea din care făcea parte Pahonțu a fost prezentă chiar la baricadă și că în acea noapte s-a tras asupra manifestanților.

Investigația nu stabilește însă că Lucian Pahonțu a tras personal asupra protestatarilor sau că a ucis ori rănit vreuna dintre victime. Elementul documentat este prezența sa în dispozitivul forțelor de represiune într-unul dintre principalele puncte ale confruntărilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie.

În acea noapte, în zona centrală a Bucureștiului, 48 de persoane au fost ucise, 150 au fost rănite, iar 1.245 au fost bătute și arestate, potrivit datelor prezentate în ancheta Recorder.

Recorder susține că omisiunea perioadei petrecute în Trupele de Securitate este relevantă deoarece aceasta nu reprezintă doar un detaliu administrativ al carierei lui Pahonțu, ci o perioadă în care acesta se afla într-o structură a aparatului represiv comunist.

Ancheta mai dezvăluie că Lucian Pahonțu este nepotul generalului Vasile Milea, unul dintre cei mai importanți oameni din conducerea militară a regimului Ceaușescu și ministru al Apărării în perioada 1985-1989. Surse din familia Pahonțu au confirmat pentru Recorder că tatăl actualului șef al SPP era văr primar cu Vasile Milea.

Investigația citează, de asemenea, mărturii potrivit cărora relațiile de familie și influența generalului Milea ar fi putut avea un rol în parcursul profesional al tânărului Lucian Pahonțu. Acest aspect este prezentat de Recorder prin declarațiile unor surse, nu ca un fapt stabilit printr-o decizie judiciară.

De la Trupele de Securitate la conducerea SPP

După Revoluție, cariera lui Pahonțu a continuat în structurile de ordine publică. A ocupat succesiv funcții de comandă în Jandarmerie, inclusiv la Brigada 11 Mobilă București și la Brigada Specială de Intervenție „Vlad Țepeș”.

În 2005, președintele Traian Băsescu l-a numit la conducerea Serviciului de Protecție și Pază. Pahonțu a rămas în această poziție mai bine de două decenii, în ciuda schimbărilor politice succesive.

Recorder amintește și un episod din 2007, când colonelul SPP Mircea Găinușă îl acuza public pe Pahonțu că ar fi angajat în SPP persoane provenite din fostele instituții represive comuniste. La vremea respectivă, Pahonțu a respins acuzațiile, dar nu a oferit detalii despre unitatea în care activase înainte de 1989.

Investigația Recorder urmărește și traseul lui Pahonțu după Revoluție, inclusiv implicarea unității din care făcea parte în evenimentele din 13-15 iunie 1990, când forțele de ordine au intervenit împotriva manifestanților din Piața Universității.

Un fost coleg citat de Recorder susține că Pahonțu a participat la acțiunile din 13 și 14 iunie. Investigația prezintă mărturii privind bătăi și arestări ale protestatarilor în acea perioadă.

Și în acest caz, este importantă diferența dintre faptul că Pahonțu făcea parte din structura implicată în operațiune și existența unei dovezi că acesta ar fi comis personal acte de violență. Ancheta Recorder prezintă mărturii și documente privind participarea sa, dar nu stabilește că generalul ar fi fost condamnat pentru astfel de fapte.

Recorder i-a transmis lui Lucian Pahonțu o serie de întrebări referitoare la informațiile descoperite în documentele consultate de jurnaliști.

Potrivit anchetei, șeful SPP nu a răspuns punctual întrebărilor despre trecutul său militar și despre evenimentele din decembrie 1989 și iunie 1990. În răspunsul transmis publicației, Pahonțu a afirmat că întreaga sa activitate s-a desfășurat în conformitate cu normele legale și cu principiile care guvernează activitatea militarilor, precum loialitatea, devotamentul față de țară, onoarea, demnitatea și integritatea.

Investigația Recorder ridică astfel o întrebare mai amplă despre continuitatea carierelor din aparatul de forță al regimului comunist în instituțiile statului român de după 1989.