Discuțiile au loc în „format restrâns”, fără telefoane și fără asistenți, și s-au intensificat după descoperirea, în august, a unei drone încărcate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig. Potrivit publicației, o reuniune de săptămâna trecută a fost dedicată explicit scenariilor în care asemenea operațiuni ar provoca un număr mare de victime.
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, UE afirmă că Moscova și-a intensificat campania de atacuri cibernetice, sabotaj și alte operațiuni clandestine desfășurate pe teritoriul blocului comunitar.
„Democrațiile Europei se confruntă cu un număr tot mai mare de amenințări”, a declarat pentru Politico comisarul european pentru Justiție, Michael McGrath. „Ne consolidăm capacitatea de a anticipa și detecta amenințările, de a îmbunătăți avertizarea timpurie și de a ne asigura că Europa poate răspunde rapid și colectiv atunci când reziliența noastră democratică este pusă la încercare.”
Discuțiile dintre diplomații și miniștrii UE s-au concentrat asupra trimiterii unor echipe de intervenție de urgență, deblocării unor fonduri europene pentru sprijinirea statului afectat și asupra modului în care liderii instituțiilor UE ar trebui să comunice în timpul crizei, a declarat un oficial european.
„Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”, a declarat un diplomat european de rang înalt. „Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, ceva care provoacă victime multiple, nu poate fi exclus.”
Un al doilea oficial UE a adăugat: „Având în vedere amploarea și dimensiunea acțiunilor Rusiei, mai devreme sau mai târziu vor exista inevitabil victime. Este pur și simplu un noroc că până acum nu au existat.”
Discuțiile au loc într-un context în care instituțiile europene și NATO semnalează aproape zilnic incidente încadrate în categoria amenințărilor hibride, termen folosit pentru acțiuni subversive care rămân sub pragul unui atac militar direct.
„Este destul de evident că, atunci când Rusia folosește instrumente din ce în ce mai letale pentru a ne testa nivelul de pregătire și disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime”, a declarat Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride. „La un moment dat, intenționat sau neintenționat, asta se întâmplă.”
Dacă mai mulți cetățeni ai unor state membre UE sau NATO ar fi uciși într-un incident care pare a fi un atac, presiunea asupra ambelor organizații pentru a reacționa ar deveni enormă.
„Ne este foarte teamă că, la un moment dat, va fi pierdută viața unui cetățean aliat”, a declarat un diplomat NATO, situație care ar face ca „presiunea să fie foarte mare” pentru adoptarea unei reacții.
Discuțiile purtate la nivelul UE provoacă însă critici din partea unor capitale, care consideră că Uniunea își depășește rolul în domeniul securității și riscă să dubleze funcțiile fundamentale ale NATO, alianța transatlantică pe care s-a bazat securitatea europeană în ultimii 80 de ani.
„Există riscul să devină foarte confuz pentru factorii de decizie de la toate nivelurile”, a declarat Oana Lungescu, distinguished fellow la RUSI și fost purtător de cuvânt al NATO. „Dacă există confuzie sau suprapuneri, acestea riscă să încetinească procesul decizional, ceea ce are consecințe, deoarece timpul este întotdeauna esențial.”
O altă problemă este lipsa unor comunicații securizate la nivelul UE și suspiciunea că informațiile sensibile împărtășite în reuniunile ambasadorilor ar putea ajunge în presă, au declarat mai mulți diplomați.
Informațiile potrivit cărora fostul ministru de Externe al Ungariei ar fi transmis omologului său rus conținutul unor discuții purtate la nivelul liderilor nu au făcut decât să amplifice aceste îngrijorări, determinând capitalele să limiteze informațiile cu adevărat sensibile la formatele NATO.
„Guvernul meu este foarte reticent în ceea ce privește transmiterea de informații sensibile în Coreper sau chiar în sala liderilor”, a declarat un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic. „Fie ajung în presă, fie ajung direct la Moscova.”
Protocoale care se suprapun
În paralel, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, încearcă să consolideze capacitatea UE de a reacționa la asemenea situații. În discursul său privind Starea Uniunii, aceasta a propus un „protocol de securitate pentru situații de urgență”, care ar permite statelor membre să își coordoneze răspunsul într-un scenariu precum cel discutat acum.
Protocolul, împreună cu propunerea lui von der Leyen de creare a unui „Consiliu European de Securitate”, ar urma să fie incluse într-o importantă „Strategie europeană de securitate”, care ar trebui prezentată la începutul lunii noiembrie, potrivit a doi diplomați. Mai mulți diplomați contestă însă aceste inițiative, argumentând că implementarea lor ar dura luni și că ar putea dubla funcții care există deja în interiorul UE.
În loc să creeze noi formate care sporesc complexitatea, a declarat un diplomat național de rang înalt, Uniunea ar trebui să se bazeze mai mult pe instrumentele de răspuns la crize pe care le are deja.
„Suntem foarte reticenți față de (acest) protocol de securitate pentru situații de urgență”, a declarat diplomatul. „Avem deja mecanisme. Dacă există o criză, avem mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR), care a funcționat foarte bine în timpul pandemiei și al altor crize.”
„Lui Putin nu-i pasă”
În cazul unui atac hibrid major, decizia inițială ar rămâne oricum la nivelul statului afectat. Politico amintește că Franța a activat clauza de asistență reciprocă prevăzută de articolul 42 alineatul (7) al Tratatului UE după atentatele de la Paris din 2015, singura situație în care această prevedere a fost invocată până acum.
Discuția purtată acum la Bruxelles pleacă însă de la un scenariu pentru care delimitările existente devin mult mai greu de aplicat: o operațiune care rămâne suficient de ambiguă pentru a fi descrisă drept „hibridă”, dar este suficient de gravă pentru a ucide mai mulți cetățeni europeni.
Iar pentru Moscova, avertizează Oana Lungescu, dezbaterea europeană despre instituția care ar trebui să răspundă este în mare măsură irelevantă.
Pentru a evita confuzia privind responsabilitățile în cazul unui incident cu victime multiple, Lungescu consideră că cele două organizații ar trebui să își împartă sarcinile: NATO să gestioneze schimbul de informații și descurajarea militară, iar UE să se concentreze asupra răspunsului civil.
Lungescu subliniază, de asemenea, că Moscova nu face distincție între cele două organizații.
„Sincer, lui (președintelui rus Vladimir) Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate de Coreper 2 sau de NAC”, a spus ea, referindu-se la reuniunile ambasadorilor UE și, respectiv, la organismul decizional al NATO. „Moscova nu gândește în felul acesta.”
