Data de 16 decembrie este una simbolică, fiind momentul în care, în 1989, începeau primele manifestări de revoltă la Timișoara. Dosarul Revoluției este încă în stand-by, iar cei rămași trăiesc acum o durere profundă, care nu le mai permite să se bucure de sărbătorile iernii, dublată de sentimentul de revoltă că vinovații nu au fost nici până acum pedepsiți. Alina și Constantin Bodo își amintesc în fiecare an drama fratelui lor, erou al Revoluției Române din 1989.
Cei doi frați erau copii în 1989. Alina avea 13 ani, iar Constantin 12. Fratele lor mai mare, Marius Bodo, în vârstă de doar 15 ani a plecat în acel decembrie într-o lume mai bună, după ce reprezentanții acestei lumi l-au împușcat mortal exact în locul unde Marius căuta să se salveze: în spital.
Auzind la radio despre lucrurile care se întâmplau în România la acel moment, Marius și Constantin au decis să se alăture grupurilor de oameni care militau pentru libertate.
Erau doar niște copii și, deși nu conștientizau foarte bine contextul politic, simțeau chemarea libertății și au decis, pur și simplu, să fie alături de cei care luptau pentru ea. Constantin își amintește totul foarte viu și acum, după treizeci de ani, deși atunci era doar un copil.
“Îmi amintesc aproape tot, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Sunt momente care sunt unice în viață și nu poți să le dai uitării nicicum. Copii fiind, auzisem de pe la bunic, care pe vremea aia asculta Europa Liberă. Nu înțelegeam noi multe lucruri despre ce se întâmpla în țară, că nu aveam capacitatea suficientă de a ajunge să gândim politic, dar și noi, la rândul nostru, fiind copii, simțeam nevoia de libertate. Și am hotărât să ne alăturăm celorlalte grupuri de persoane care au ieșit în stradă pentru libertate. Pentru libertatea românilor de astăzi. Din păcate, eu am rămas în viață, fratele nostru a fost împușcat cu trei gloanțe și nu s-a putut face absolut nimic pentru salvarea lui.”
Constantin Bodo
Marius a plătit pentru curaj cu viața lui, deși nu imediat, ci în zilele care au urmat lui 22 decembrie, chiar în spital, pentru că regimul încerca să scape de toate victimele sale. După ce luptase pe baricada de la Intercontinental și fusese împușcat în genunchi, el a ajuns la spitalul “Grigore Alexandrescu”, cu speranța că se va vindeca. De altfel, familia i-a fost anunțată atunci, telefonic, pe data de 24 decembrie, că Marius se va face bine și se întoarce acasă. Și totuși acolo, pe patul de spital, el a fost împușcat în claviculă și abdomen. Alina, sora lui, își amintește și acum momentele cumplite prin care a trecut atunci, când fratele ei era în spital.
“Ne simțim frustrați că nici acum nu am aflat cum și cine a tras în noi. Trebuie să subliniez și să menționez că fratele meu a fost împușcat întâi în genunchi și, rănit find, s-a dus la Spitalul Colțea, este în apropiere, nu avea 18 ani, așa că l-au trimis la Spitalul Grigore Alexandrescu, la spitalul de copii și acolo i s-a făcut fișă în perioada 23-25, fiind internat, iar în spital a fost împușcat în claviculă și în abdomen, iar medicul legist ne-a spus că, dacă n-ar fi fost împușcat în abdomen, putea să trăiască fericit și acum. (…) Menționăm că a fost împușcat mortal după 22 decembrie. Deci el a avut fișă de internare între 23 și 25. Iar noi pe 24 am fost sunați pe fix să ne asigure că totul este în ordine și că o să se întoarcă acasă. Deci cândva, între 24 și 25, el a fost împușcat mortal. Până atunci era doar rănit.”
Alina Bodo
Practic, așa cum spune și Constantin Bodo: “au fost împușcături fatale chiar într-o instituție medicală a statului, care căuta pe vremea aceea să scape de cadavre, să scape de absolut toate victimele pe care le avea în gestiune.”
Durerea de a nu ști nici acum cine le-a ucis fratele este, pentru Alina și Constantin Bodo, o senzație pe care s-au obișnuit s-o simtă în fiecare zi. Dar ea e mai puternică de Crăciun, iar luna decembrie este întotdeauna pentru ei ca o rană adâncă și, probabil, imposibil de vindecat.
“Și nici măcar acum nu știm cine ne-a omorât sufletele și de atunci întotdeauna avem un decembrie trist și toată lumea ne urează să avem sărbători fericite, să fim fericiți, noi în această perioadă, niciodată de atunci, n-am mai fost fericiți”
Alina Bodo
Marius Bodo trăiește prin nepoții săi, care îi poartă numele, Marius și Maria.
