„Prinţişorul composesoratelor” pune urșii, râșii și pisicile sălbatice în bătaia puștii unor privilegiați

Recoltarea unui exemplar de urs poate ajunge și la 30.000 euro. E lesne de înțeles atunci de ce ar fi extrem de important pentru unele grupuri de interese ca vânătoarea urșilor să nu ridice probleme din niciun punct de vedere, dar mai ales legal. Iar oamenii politici mai fac, după cum bine știm, jocul unor grupuri de interese, care au grijă să-și ia revanșa la momentul oportun. Fără arăta cu degetul din prima, n-am putut să nu remarcăm faptul că Ministerul Mediului, condus de UDMR, a scos la licitație pe data de 8 martie a acestui an caietul de sarcini pentru un studiu care va folosi la stabilirea cotelor de derogare pentru specii de urs, râs și pisică sălbatică.

Ce înseamnă asta, mai exact? Ei bine, vorbim despre scoaterea de sub protecție a unor specii considerate esențiale și, deci, protejate printr-o serie de măsuri. Iar cea mai importantă dintre ele este interdicția de a le vâna.

Grupul de interese

Ministerul Mediului a fost unul extrem de important pentru UDMR, de vreme ce județe precum Harghita, Mureș și Covasna sunt relevante pentru bogăția faunei și fondului cinegetic. La fel de bogate sunt și grupurile de interese din zonele respective.

La momentul în care s-a disputat Ministerul Mediului, în cărți nu era doar Tanczos Barna, ci și Attila Korodi, care s-a opus, în perioada în care a fost ministru al Mediului acțiunii de recoltare a exemplarelor de urși fără un studiu bine documentat pe această temă.

Potrivit unor surse neoficiale, dar credibile, Barna ar fi câștigat cursa internă după ce a promis membrilor UDMR că va aproba recoltarea urșilor, lucru care, iată, se conturează deja. Mai mult, în decizia finală legată de desemnarea ministrului UDMR la Ministerul Mediului a cântărit mult preferința unor persoane influente, precum Micu Şarkani, cunoscut pentru pasiunea lui fructificată pentru vânătoare sau Elod Melles, care are în administrare arii protejate și fonduri de vânătoare.  Opoziția lui Korodi de a da liber la vânătoarea de urși a deranjat aceste grupuri de interese, așa că, atunci când a venit momentul unei decizii pentru desemnarea sa la minister, grupurile de interese s-ar fi opus.

Și așa a devenit Tanczos Barna omul în pixul căruia stă viața a sute de exemplare de animale pe care noi le considerăm demne de a fi protejate. Cu atât mai mult cu cât nici nu mai sunt la fel de multe ca în trecut.

La el acasă, Tanczos Barna este numit, mai în glumă, mai în serios, „prințișorul composesoratelor”, tocmai pentru că a manifestat întotdeauna o apropiere nedisimulată de cei care care au făcut din vânătoare și exploatarea fondului forestier nu doar pasiune, ci și afaceri profitabile.

Aceleași surse neoficiale susțin că, de fapt, la momentul acela, “prințișorul” a promis că va rezolva problema recoltării urșilor și nu numai. A fost destul ca să devină ministru. Iar acum se ține de cuvânt…

Masacrul din pix (deocamdată), pregătit la Ministerul Mediului

Așa cum spuneam, pe data de 8 martie a acestui an, în Sistemul Electronic de Achiziții Publice a apărut anunțul că Ministerul Mediului are nevoie de un studiu „privind estimarea populaţiilor de urs, râs şi pisică sălbatică din România (Ursus arctos, Lynx lynx şi Felis silvestris) în vederea menţinerii într-o stare favorabilă de conservare şi pentru stabilirea numărului de exemplare din specia urs, râs şi pisică sălbatică din România care pot face obiectul derogărilor de la măsurile de protecție”.

Asta presupune că ministerul caută o firmă capabilă să facă estimarea populaţiilor de urs, râs şi pisică sălbatică din România (Ursus arctos, Lynx lynx şi Felis silvestris), populații care pot face obiectul derogărilor de la măsurile de protecție. Valoarea estimată a contractului ar fi de 495.000 lei.

Astfel, specialiști în domeniu ar trebui să realizeze în cadrul studiului o analiză a datelor referitoare la pagubele produse de carnivorele menționate în perioada 2015-2020, astfel încât să dea o justificare scoaterii de sub protecție a lor și punerea acestor animale direct în bătaia unor puști privilegiate.

Dar să rămânem puțin la acest studiu solicitat de Ministerul Mediului, condus de Tanczos Barna, și să vedem adevăratele intenții din spatele lui. Astfel, studiul ar trebui să ofere și o analiză a datelor la nivel de fond cinegetic, pe județe, pentru ca ulterior să se propună spre derogare un număr de exemplare de urs, râs și pisică sălbatică, prin corelare cu incidența pagubelor importante și a cazurilor de punere în pericol de către aceste specii a sănătății și integrității oamenilor în perioada solicitată, adică 2015-2020.

Noi n-am găsit nicio statistică din care să rezulte că măcar un singur român a fost vreodată atacat de o pisică sălbatică, dar nu excludem posibilitatea și așteptăm cu interes să vedem cine va câștiga licitația, pentru ca ulterior să vedem exact pe ce se va fundamenta scoaterea de sub protecție a acestor animale până acum protejate.

Persoanele cu funcție de decizie în cadrul Autorității Contractante, în ceea ce privește organizarea, derularea și finalizarea procedurii de atribuire în cazul acestui viitor contract sunt ministrul Barna TÁNCZOS, secretarul de stat Róbert-Eugen SZÉP (cel responsabil cu subordonarea politică a controalelor forestiere, despre care INVESTIGATORIA a relatat recent), Corvin NEDELCU -Secretar general, Győző – István BÁRCZI – Secretar General Adjunct,Teodor DULCEAȚĂ- Secretar general adjunct, Daniela DRĂCEA – Director, Gabriela DOROJAN – Director adjunct, Dinu Octavian NICOLESCU – Director, Cristina MEZDREA – șef serviciu, Cristian ALEXE – Director, Alina CONSTANTIN – Director adjunct, Mihaela CLAPAN – Director și câțiva consilieri din minister.

Contractul cu dedicație

Una dintre asociațiile implicate în salvarea mediului din România, și anume Agent Green, vorbea la începutul lunii martie a acestui an despre intenția Ministerului Mediului de a atribui acel studiu de evaluare a populațiilor de urși, râși și pisici sălbatice cu dedicație, pentru că întregul caiet de sarcini părea a fi croit pentru cineva anume. Momentul a fost trecut repede sub tăcere, deși postarea a trezit destule reacții în mediul online cât să nu poată fi ignorată.

De ce ar fi nevoie de o “dedicație” în acest sens? Pentru că sunt foarte puțini cei care și-ar asuma să evalueze pe bani publici populații de animale carnivore și să susțină în scris că ele sunt prea multe și prea periculoase pentru om. Mai ales că, între noi fie vorba, e dificil să găsești în România un singur om care să poată spune că a fost atacat de o pisică sălbatică sau de un râs.

Cât despre urși, aceștia au devenit periculoși pentru om numai în momentul în care omul a început să-i hrănească.  Deci, cumva, specia nu are vreo vină pentru efectele despăduririlor și pentru comportamentul greșit al omului. Nu spune nimeni că administratorul fondului de vânătoare n-ar trebui să elimine exemplarele care vin în contact cu oamenii, însă vânarea exemplarelor sălbatice, care nu ajung deloc în zonele populate de oameni ar trebui să ridice atât probleme de moralitate, cât și de legalitate.

Pornind de la ideea că urșii produc în mod real pagube și că despre atacuri ale urșilor asupra omului există destule statistici, studiul ar avea un punct de plecare oarecum corect. Numai că intențiile sunt greșite. Influențat de grupurile de interese despre care am discutat mai sus, Tanczos Barna a demarat atribuirea contractului de evaluare a efectivelor de carnivore mari și a întocmit un caiet de sarcini care pare a fi dedicat unui anume profesor universitar din cadrul Facultății de Silvicultură din Brașov, apropiat și el de Micu Șarkani. Nu întâmplător, în anunțul din SEAP este specificat faptul că studiul poate fi realizat de “ONG-uri, institute de cercetare/ universități, muzee”.

Numai prin dedicație, studiul poate arăta că efectivele de carnivore sunt extrem de mari și e necesară, deci, recoltarea anuală a unui număr mare de exemplare.

“E foame de bani, băieți!”

Vânarea urșilor este una dintre cele mai bănoase activități posibile în România. Ca să ne facem o idee, recoltarea unui exemplar de urs nu coboară niciodată sub suma de 5000 de euro, dar poate ajunge, în funcție de anumite caracteristici ale animalului (blana, osatura) chiar și la 30.000 de euro. Dacă, prin acest studiu, se va ajunge la concluzia că populația de urs e foarte numeroasă și extrem de periculoasă pentru om, atunci simplul fapt că s-ar aproba recoltarea a 500 de urși la nivel național ar duce la câștiguri imense.

Și trebuie să ținem cont că vânătoarea nu e o activitate a oamenilor cu venituri modeste. Foarte mulți parlamentari sunt gestionari de fonduri cinegetice, fie direct, fie prin interpuși. De asemenea, partidele de vânătoare sunt adeseori prilejuri de întâlnire a unor persoane foarte influente din mediul politic și economic, uneori chiar și lideri de stat, așa că sumele de bani care se obțin din povestea asta pot amețitoare.

Iarăși, nu putem trece cu vederea nici faptul că populația cea mai numeroasă de urși din România se găsește exact în județene cu cetățeni de etnie maghiară, așa că beneficiul scoaterii de sub protecție a urșilor, râșilor și pisicilor sălbatice se duce preponderent către Mureș, Harghita sau Covasna, adică exact acolo unde vânează prietenii „prințișorului composesoratelor”, acum ministru.

Acest articol este proprietatea Investigatoria.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.