Profesor și cercetător la universitățile UNAM (Mexic) și Kobe (Japonia), românca explică, pentru SunMedia, de ce nu pot fi anticipate cu exactitate seismele, dar și de ce unele zone ale țării sunt mai expuse decât altele.
SunMedia: Periodic, pe Glob au loc cutremure, unele de intensitate mare, distrugătoare, așa cum a fost cel din Turcia, de acum. Prin ce e diferit acest cutremur de cel care a avut loc în România, în 1977?
Marina Manea (foto): Până în momentul în care se vor citi aceste rânduri, vom ști că s-au produs deja, undeva pe Pământ, câteva cutremure de magnitudine mică, poate chiar și medie. Cutremurul din Turcia a fost un eveniment destul de rar, însă să nu uităm că și Turcia se află la confluența a nu mai puțin de patru plăci tectonice, iar cutremurul din 6 februarie s-a produs în vecinătatea unui punct triplu, în care trei plăci tectonice vin în contact.
Acest cutremur este diferit față de cel din 4 martie 1977 din România prin faptul că s-a produs la suprafață (focar la o adâncime de cca. 17 km), pe o falie crustală cu alunecare pe un plan de falie vertical. În schimb, cutremurul din 1977 s-a produs în adâncime (focarul fiind situat la o adâncime de cca 95 de km).
Citește tot interviu în SUN MEDIA
