INVESTIGATORIA l-a contactat pe co-fondatorul OCCRP, jurnalistul român Paul Radu, pentru a afla cum s-a primit de către jurnaliștii rețelei vestea nominalizării la Nobel și ce înseamnă ea pentru jurnalismul de investigație din întreaga lume. Paul Radu ne-a explicat cum funcționează rețeaua OCCRP, pe care a fondat-o împreună cu Drew Sullivan, și cum s-a dezvoltat ea, astfel încât a ajuns să-și pună amprenta pe toate marile investigații jurnalistice din ultimul deceniu, precum Panama Papers sau Paradise Papers.
INVESTIGATORIA: Cum ați primit la OCCRP vestea nominalizării la Premiul Nobel pentru Pace?
PAUL RADU: A fost o surpriză. Nominalizarea a venit din partea unui profesor din Amsterdam, de la una dintre cele mai prestigioase universități de acolo și chiar am rămas surprins. Ne-au trimis un e-mail și ne-au informat că ei au posibilitatea de a face nominalizări la Nobel și ne-au spus că ei propun în fiecare an și că anul acesta s-au gândit la OCCRP, după ce au selectat din mai multe organizații și persoane. A fost minunat pentru noi, mai ales că noi am deschis de curând, de anul trecut, un sediu în Amsterdam. Și apoi m-am și întâlnit cu cei de la universitatea asta și am avut niște discuții, ne-au pus niște întrebări și au spus că doresc să ne propună pe noi. A fost chiar o surpriză.
INVESTIGATORIA: Cum se simte nominalizarea aceasta la Nobel pentru tine, la nivel personal?
PAUL RADU: Îmi pare bine pentru oamenii din organizație, pentru că ajută nominalizarea asta. Chiar dacă, evident n-o să câștigăm, dar ajută. Pe multe planuri, la moral mai ales. Pentru că vorbim de jurnaliști care lucrează pe șase continente în condiții destul de grele, unii în condiții aproape imposibile. Și fiecare premiu înseamnă ceva. Iar nominalizarea asta e ceva uriaș. Chiar m-am bucurat tare mult și le-am transmis imediat colegilor în întâlnirile pe care le avem noi online și toată lumea a fost entuziasmată, pentru că e o recunoaștere foarte importantă. Eu sunt convins că sunt alte organizații care merită cel puțin la fel de mult ca și noi această nominalizare, dar e un lucru important să-ți fie numele acolo, alături de organizații și persoane care mișcă lucrurile în lumea asta. Sincer, a fost chiar o onoare și m-am bucurat mult pentru colegi. Suntem 200 de angajați la OCCRP prin toată lumea și toată lumea a respirat ușurată, pentru că asta înseamnă că munca pe care o facem e recunoscută și asta e ceea ce contează.
INVESTIGATORIA: O să te rog, pentru oamenii din România care nu știu prea multe despre OCCRP, să povestești cum a început și cum a crescut rețeaua?
PAUL RADU: Eu sunt co-fondator al OCCRP, un proiect de media și investigații, concentrat pe investigații și anchete de crimă organizată și corupție la nivel global și local. Organizația are deja mai mult de 15 ani, am aniversat 15 ani în vara trecută. Am început cu câțiva oameni, eram vreo 7 la început, prin 2006, și de acolo am tot investigat cazuri mari de corupție în lume. OCCRP este un fel de motor al jurnalismului de investigație global, că noi am lucrat și pe Panama Papers, și pe Paradise Papers, pe toate investigațiile mari e și amprenta OCCRP-ului și sistemelor de investigație create de OCCRP. Când am început eram câțiva oameni și ne-am dat seama că, pentru a fi eficienți în munca asta, trebuie să ai și tehnologie, și o rețea de investigație. Atunci am încercat să construiesc, împreună cu Drew Sullivan, o organizație care să împiedice rețelele de crimă organizată și pe politicienii corupți. Încetul cu încetul, mergând pe urmele crimei organizate, am ajuns să extindem rețeaua la nivel global, avem angajați și în Pacificul de Sud și în Papua Noua Guinee, în America Latină, în Asia. Suntem pe șase continente. Am început în Europa de Est, cu România și Bosnia Herțegovina, cu Balcanii inițial și de acolo n-ai cum să te mai oprești. Dacă investighezi crima organizată ajungi și în America Latină, și în SUA, și în Marea Britanie, ajungi peste tot. Fiindcă rețelele astea au împânzit globul și se folosesc de diverse unelte financiare, puse la dispoziție de țările vestice, fură din țările mai sărace, dar și din țările cu resurse. Și atunci, ca să arăți o parte dintre lucrurile astea, trebuie să ai o rețea globală și să-ți creezi niște tehnici de investigație, trebuie să ai sisteme de date și am început să lucrăm cu o grămadă de centre independente de investigație. În România am fost co-fondator și la Rise Project. Rise Project face parte tot din universul ăsta al OCCRP, Rise Moldova la fel și sunt Rise-uri peste tot în lume, în multe țări. În alte țări colaborăm foarte bine cu media tradițională, cu The Guardian, cu BBC, cu Der Spiegel, cu Washington Post, cu Miami Herald, în fine, sunt mulți, mulți… În felul ăsta reușim să ne ducem la capăt investigațiile. Și când investighezi pe perioade lungi de timp îți faci și o grămadă de inamici. Sunt oameni care au resurse, care au bani la dispoziție, care au hackeri la dispoziție, care au firme de avocatură, și atunci noi am construit și un sistem de apărare, astfel încât, în momentul în care ești dat în judecată în Londra, de exemplu, să ai bani de avocat, să ai bani de cheltuieli. Și, înainte de asta, am creat mecanisme puternice editoriale la OCCRP. Avem un proces de editare foarte amănunțit, avem fact-checking, care e dureros pentru jurnaliștii din rețea, materialele noastre sunt văzute de avocați înainte de publicare, astfel încât încercăm să dăm publicului cât mai mult, dar și să ne asigurăm că jurnaliștii își fac munca în condiții destul de sigure, cât de sigure posibil. OCCRP e chiar mai mult de atât. Pe lângă investigații, și tehnologia pe care o avem la dispoziție, avem și o alianță cu Transparecy International, adică o alianță între jurnaliști și activiști, unde jurnalistul face munca de investigație și apoi activiștii transformă aceste investigații în lucruri mai concrete: plângeri adresate parchetelor, Parlamentului European… Și în felul ăsta am reușit să eficientizăm un pic mai mult și să creștem impactul investigațiilor noastre. Glumesc eu întotdeauna când spun că jurnalismul de investigație generează profituri mai mari decât traficul de droguri. Dar trebuie să spun că la OCCRP am contribuit la recuperarea a aproape 10 miliarde de dolari de la crima organizată și de la corporații corupte. Deci asta înseamnă că investigațiile noastre au declanșat investigații oficiale. Confiscările astea au avut sămânța în investigațiile noastre.
INVESTIGATORIA: Există vreo investigație de care ești mai atașat?
PAUL RADU: Sunt mândru cam de toate investigațiile noastre, pentru că în cei 15 ani de când lucrăm, a tot crescut nivelul. Și atunci investigațiile mai noi sunt chiar mai bune decât cele anterioare. Dar sunt atașat de investigațiile la care am lucrat eu direct, de Panama Papers și urmează și altele în curând. În România ar fi investigațiile pe Liviu Dragnea, la care ai lucrat și tu foarte mult, pe Brazilia și a fost și acela un moment în care demonstrezi că jurnalismul transfrontalier face diferența, în momentul în care vrei să identifici tot felul de lucruri care se întâmplă în afara țării. Corupția e mai mare de obicei decât o țară. E aproape întotdeauna transfrontalieră.
INVESTIGATORIA: Ce înseamnă pentru jurnalismul de investigație această nominalizare la Nobel?
PAUL RADU: Din nou, e o recunoaștere a muncii acesteia sisifice, unde omul nu prea vede rezultate pe termen scurt și trebuie să aibă răbdare. Cred că e o recunoaștere a faptului că în clipa în care insiști pe ceva, și construiești, și nu faci doar presă de dragul de a-ți apărea numele acolo, atunci publicul și oamenii înțeleg că jurnaliștii de investigație lucrează din greu și construiesc. Nu sunt niște oportuniști. Și cred că asta arată că jurnalismul de investigație presupune să muncești câte o viață întreagă ca să devii cât mai bun. Cred că asta e cel mai important prin nominalizarea asta pentru jurnalismul de investigație: îți dai seama că poți să crești și să ai recunoașterea asta în societate, deși, de cele mai multe ori, ești atacat din toate părțile, pentru că asta e natura muncii.
Salut scuze ca deranjez vreau sa va explic cum fac oameni legi acte de coruptie si se ia decizii infractionale omisiuni