Dublul discurs, marketingul de succes, vorbele dulci și ”obiectivele” atinse, sunt indicatorii unui limbaj care poate fi ușor recunoscut deja, pentru că au fost și sunt folosiți deopotrivă de cei care profită de încălcări flagrante ale legilor trecute pe sub radar, mai ales de instituții. De instituțiile românești de protecția mediului mai ales.
Pentru a înțelege cazul IKEA, e nevoie să citiți, sau măcar să răsfoiți raportul făcut de Agent Green și Bruno Manser Fonds.
https://www.agentgreen.ro/wp-content/uploads/2024/04/AG_BMF_report_IKEA_web_RO.pdf
7 păduri din proprietatea Ingka, firma care intermediază lemnul pentru produsele IKEA, și 2 păduri folosite pentru aprovizionarea IKEA au fost vizitate la picior, iar actele lor au fost verificate de echipele celor două asociații de protectia mediului.
Una expertă în legislație românească și realitatea pădurilor din România, cealaltă expertă în legislația europeană și cu perspectivă internațională asupra stării pădurilor.
Pe o structură clară, cu dovezi, oamenii aceștia au documentat ce au descoperit și raportul făcut de ei e de două ori valoros.
O dată pentru că expune, transparentizează datele și informațiile, care altfel ar fi putrezit sub maldărele de documente publice de drept, dar nepublicate în fapt de instituțiile românești, deși sunt obligate să o facă.
A doua oară pentru că pune o oglindă și dezvăluie prin simpla descriere a faptelor, patternul de acțiuni, rețeta prin care o firmă pretins sustenabilă, macină biodiversitatea și ne face pe noi toți părtași la distrugerea pădurilor din România.
Făceți-vă timp să îl citiți, merită și numai ca să vedeți imagini din locurile unde e posibil ca după aprobarea distrugătorului cod silvic să nu mai avem posibilitatea de a merge. Fie că ele sunt deja distruse, fie pentru că nu vom mai putea ajunge în păduri fără acordul unor proprietari ca IKEA, la care nu vom putea ajunge să le cerem voie, și dacă vom ajunge, e previzibil că nu ne vor lăsa să intrăm ca să vedem ce se întâmplă în ele de fapt.
Nu voi scrie un articol clasic despre acest subiect, m-aș bucura dacă reușesc să vă conving să citiți raportul sau să vedeți documentarul. Cum nu-s jurnalist, și nu mă pricep la respectat forme, voi încerca să vă duc pe firul imaginilor spre imaginea de ansamblu.
Datele
Din analiza rece și obiectivă a actelor din SUMAL, a documentelor de însoțire a materialului lemnos pe care firma trebuie să le încarce în acest sistem de urmărire național, deci din analiza datelor publice, au rezultat concluzii devastatoare pentru starea protecției pădurilor din România aflate în proprietatea IKEA.
Și iese clar în evidență, ca uleiul deasupra apei, că acest lucru se face cumva pe sub radarul instituțiilor de protecție a mediului.
În mai toate tabelele de analiză, secțiunea Evaluare de mediu este marcată cu roșu, pentru că această etapă este sărită… De ce, cum e posibil? Ne vine răspunsul direct și instinctiv… Pentru că ei pot, au bani să poată influența chiar și aceste etape.
Investigația – cu metodă solidă descrisă transparent. Cu vizite la toate locurile incluse, cu poze și descrieri detaliate, cu aceeași structură reproductibilă pentru fiecare pădure investigată și clară pe dimensiunile necesare verificării legalității și înțelegerii asupra respectării legilor. Cu glosar de definiții și multe pagini de referințe bibliografice asupra conexiunilor cu documentația și legislația citate în cadrul raportului. Indicatori de profesionalism.
Cu riscuri mari pentru siguranța celor care au mers pe teren, că doar trăim în România, unde corupția sistemică încurajează reacțiile și relațiile de tip mafiot. Țara care își exilează ecologic activiștii ca Gabriel Păun pentru că atât poate suporta din adevăr, mai nimic.
Informațiile analizate și dezvăluirea
Datele oferite în clar și obiectiv sunt însoțite de interpretare simplă și deductibilă, logică și asertivă.
Un lucru pe care nu îl veți întâlni în documentațiile care au ca intenție să ascundă ceva.
Concluzia și sumarul asumate, cu spicuiri și aspecte importante punctate. Partea de opinie clar asumată.
Diseminarea – deschiderea spre public
Raportul a fost lansat într-o conferință de presă. În marea de informații și de ilegalități pe care presa le semnalează, o conferință de presă este un far aprins pentru jurnaliști să știe că ceva semnificativ este de discutat. Vedem din ce în ce mai puține conferințe de presă în lumea instituțiilor publice românești, la fel cum vedem din ce în ce mai puține investigații pe bune, și cele care se fac duc o luptă acerbă pentru vizualizări, pentru a ajunge la receptor.
O conferință de presă pe un subiect care afectează pădurile României e o normalitate rară în tăcerea asta a lor și în întunericul învolburat de multele informații multe și nestructurate, multe și neasumate de vreo instituție sau neverificabile pentru că sunt greu de găsit, în care ne scăldăm împreună cu presa.
O muncă imensă, separată, a fost depusă pentru realizarea unui documentar video: https://www.youtube.com/watch?v=3TVENsHKvO4
Priviți-l pe acesta și zeci de pagini documentate riguros vă vor da fiori pe șira spinării fără să le citiți.
Reactia IKEA
Dar ce spune IKEA despre toate acestea?
La câteva minute după conferința de presă, cu un limbaj formal și detașat de orice realitate a raportului, fără legătură decât generică la subiectul expus, firma vine și spune… nimic.
Dar spune și repetă că respectă obiectivele europene. Ba chiar indică și un deadline, 2030. Același cu cel impus de legislația europeană pentru acoperirea a 30 % din suprafața terestră cu arii protejate care să asigure protecția unor păduri și habitate și specii de animale și plante ca cele distruse în 89 % din pădurile din proprietatea lor în timp ce afirmă obiectivele.
*************
Știți că vă spuneam de labirintul în care ne-au băgat și ne bagă instituțiile românești, prin minciuni, excepții, divagări de subiect, trimis în altă parte, la altcineva, nu la noi și oricum nu așa? Ei, minotaurii labirintului nu sunt doar din interior, nu sunt doar creaturile hrănite din seva coruptă a administrației românești.
Iată că mediul de business crește și el monștri din aceștia.
Hrăniți din seva marketingului mincinos, făcut cu știință, dar putred în substanță.
Intenția acestui marketing este să ne corupă și pe noi, să ne amăgească și îmbete.
Doar că în fața datelor, structurii, referințelor legislative, a imaginilor și dezvăluirilor argumentate clar și asertiv, discursul dublu, seva marketingului nu are putere. Otrava nu are efect.
Ei, și aici devine toată povestea asta opera aperta… și mai departe ce urmează?
Ce vine după dezvăluire și negarea evidentă de către minotauri în timp ce stau în labirint? Ce vine după asta?
Aici vine decizia noastră a celor care primim aceste informații și în același timp suntem în publicul target al unor business-uri ca IKEA.
Ce vom face?
Decidem să cumpărăm în continuare de la ei? Produse frumoase care știm că sunt făcute cu prețul unor arbori seculari, cu sacrificiul inutil al unei biodiversități deosebite care ne ține în viață sau ne ține viața încă la o calitate suportabilă? Sau alegem să căutăm alternative: să investigăm despre tehnicile de producție și de sursele de lemn ale altor producători de mobilă? Să cumpărăm de la cei care își asumă și onestitatea, și protecția pădurilor care ne-au mai rămas și costurile acestor lucruri? Sau nu mai cumpărăm și încercăm să ne reducem schimburile de mobilă? Sau recondiționăm mobila? Sau apelăm la second handuri, uff, hulitele și ”nedemnele” second handuri? Sau devenim ingenioși altfel?
Decidem să aflăm mai multe? Să ne convingem dacă așa e, dacă zonele acelea din imagini chiar sunt devastate în realitate? Mergem să vedem o pădure din cele 9? Întrebăm un prieten care locuiește în zonele respective? Cerem o a doua părere?
Sau alegem să dăm scroll mai departe și să uităm? Până ne lovește într-un concediu evidența unei văi devastate ca cele din imaginile din raport? Sau până la următoarea viitură care ajunge inevitabil în presă?
Decidem să tăcem și să spunem că aia e, așa e în România, nu ai ce face? Sau deschidem discuția și cu prietenii și vedem ei ce cred, mai are România vreo șansă să schimbe aceste rețete de business, și aceste patternuri de gândire? Vrea vreunul dintre ei să schimbe acest pattern?
Dăm cu atacul la Agent Green și Bruno Manser Fonds, sau la orice alt ONG care îndrăznește să spună adevăruri, că ce le-a trebuit să caute ei așchiile de lemn putred să se uite în albii de râu după roți de taf-uri și să mute broscuțele în ochiuri de baltă neizolate de rupturile de habitat, sau alegem să vedem valoarea adusă de o muncă titanică de informare și structurare, transparentizare și diseminare a informației?
Decidem că ni se pare rezonabil să sacrificăm o pădure matură pentru o mobilă, pentru bani, pentru ”dezvoltare”? Sau că ne putem dezvolta mai încet, că putem căștiga și mai puțin, că putem sacrifica bani, dar nu timp și natură?
Decidem că alegerile noastre pentru un acum confortabil sunt cele mai importante pentru noi, sau pentru copiii noștri? Ne mai pasă?
Astea sunt întrebările care vor modela lumea copiilor noștri.
Ele ca întrebări, ca idei care vor deveni provocări în viitor, pentru că vor deveni…
Iar răspunsurile pe care fiecare dintre noi le dăm sau le vom pune în act sunt cele care modelează lumea noastră.
Hei, tu, cel care ai ajuns aici? TU ce vei decide?
