Ulterior publicării acuzațiilor, Tesloianu a spus că n-a făcut altceva decât să dea o șansă unor vieți care aveau nevoie urgent de salvare. Și dispozitivele second-hand erau, deci, singura soluție. Problema e că în multe dintre cazurile identificate de noi, oamenii aceia nici măcar nu aveau nevoie să fie salvați.
Pentru că fie aveau alte afecțiuni, fie erau suficient de sănătoși înainte de așa-zisul “tratament”, încât să nu le fie necesară nicio intervenție medicală, în afara unei banale pastiluțe.
Tesloianu e un medic pentru care banul pare să fi fost important. El însuși le spune unora dintre pacienți că “nu te uiți la bani când e vorba de sănătate”. Și se pare că același gen de gândire practică o pretindea și membrilor echipei sale din cadrul departamentului de Cardiologie Intervențională de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași.
De fapt, caracterul problematic al medicului Dan Tesloianu nu e unul de dată recentă, așa cum mulți cred, probabil, după ieșirea la lumină a informațiilor legate de felul în care a implantat sute de dispozitive medicale în oameni vii, după ce le extrăgea din trupurile unor oameni decedați, așa cum susțin procurorii acum.
Dan Tesloianu a mai fost cercetat în trecut pentru luare de mită.
Astfel, în anul 2014 era clasat un dosar deschis în 2011 la Iași, în care Tesloianu era acuzat că pretindea și lua mită în mod frecvent de la pacienți. Procurorul Emilian Eva a închis acel dosar după câteva zile de cercetare, concluzionând, nu-i așa, că “fapta nu există”.
Culmea e că, un an mai târziu, în 2015, acest Emilian Eva, procuror din Iași, pasionat de artă, ca și Tesloianu, a fost, la rândul lui, suspendat din magistratură și judecat pentru luare de mită, iar în anul 2023, Emilian Eva era condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 2 ani și 11 luni de închisoare cu suspendare într-un dosar de corupție și comerț ilegal cu… tablouri.
Și cum nu i s-a întâmplat nimic atunci, Tesloianu s-a gândit să facă un pas mai departe în carieră și a devenit astfel protagonistul unei povești de groază.
N-a făcut-o singur, de data asta. Și-a construit o echipă în cadrul Secției de Cardiologie Intervențională de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași, care a acționat cu răbdare și succes pentru consolidarea averii lui Tesloianu. O avere deloc nesemnificativă. De aceea, chiar cu averea vom începe, pentru că, în general, banii ne ajută să pătrundem mai bine sensul lucrurilor greu de înțeles.
Banii din documente
Primul fir al averii lui Dan Tesloianu l-am prins în declarația de avere a Andei Tesloianu, medic la rândul ei, dar și partenera de viață de până acum a medicului de la Sfântul Spiridon. Spunem asta, pentru că, la scurt timp după izbucnirea scandalului, Tesloianu și-a chemat soția în instanță în vederea unui divorț pentru împărțirea echitabilă a bunurilor.
Surse apropiate lui Tesloianu au dezvăluit pentru Media Quality că, în realitate, divorțul celor doi e autentic și n-ar fi doar o modalitate de protecție a averii lui Tesloianu, puse sub sechestru.
Ei bine, în declarația de avere a soției lui Tesloianu, identificăm un număr impresionant de proprietăți imobiliare, toate fiind pe numele lui Dan Tesloianu.
Astfel, discutăm despre terenuri intravilane și extravilane dobândite în perioada 2004 – 2008, despre o casă de locuit în Iași dobândită în 2005, despre un apartament în Iași cumpărat în 2019 și despre un imobil în construcție localizat în localitatea Crăcăoani.
Tot în declarația de avere a Andei Tesloianu, identificăm și o colecție de artă, evaluată, probabil modest, la suma de 50.000 de euro și despre depozite bancare în valoare totală de aproape 150.000 de euro.
Cum s-a obținut această avere? Ei bine, Dan Tesloianu câștiga în 2022 de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași suma de 185.000 de lei pe an. În aceeași perioadă, îl găsim pe Dan Tesloianu și acționar al clinicii Cardiomed SRL, de unde încasa anual din dividende 160.000 de euro pe an.
Când anchetatorii au ajuns pe data de 17 februarie a anului precedent să facă percheziții în acest dosar, au descoperit și sume de bani, dar și opere de artă de o valoare impresionantă.
Alături de acestea, procurorii raportează și găsirea a 25 de stimulatoare cardiace.
Evaluarea tablourilor, amânată din motive procedurale
36 de tablouri care aparțin unor pictori renumiți au fost confiscate în acest dosar și au fost depuse ulterior la Complexul Muzeal Național Moldova Iași, Muzeul de Artă.
Am contactat Complexul Muzeal Moldova Iași pentru a afla dacă valoarea reală a tablourilor confiscate de anchetatori este cea declarată de soția lui Tesloianu (adică 50.000 de euro), însă aceștia ne-au spus că ei doar au depozitat tablourile pe perioada anchetei și că evaluarea lor s-a realizat de către Mădălin Văleanu, care este și expert evaluator.
Culmea e că, atunci când l-am contactat pe cercetătorul și expertul Mădălin Văleanu, acesta ne-a spus cu totul și cu totul altceva, descriind o nouă situație absurdă, în urma căreia deja putem anticipa fisuri în ancheta care se desfășoară.
“Povestea e fabuloasă, pentru că un alt parchet a dispus confiscarea tablourilor cu încălcarea procedurii, pentru că domnul sau doamna procuror care conducea acea anchetă, în loc să dispună potrivit Procedurii și codului de procedură penală și ordonanței 2 privind expertiza judiciară, trebuia să dispună o expertiză în specializarea Arte, Patrimoniu Cultural Național, a dispus o expertiză într-o specializare care nu există. Adică Experiză Muzeografică.
Și au emis o ordonanță prin care sunt numit să fac expertiză în această specializare care nu există, încălcând și alte dispoziții. Pentru că trebuia să dispună un onorariu provizoriu pentru munca pe care expertul o face, pentru că expertul e independent.
Și când le-am spus că nu au îndeplinit procedura în mod corect, s-a dispus înlocuirea mea. Și îmi amintesc că am primit un telefon de la cineva din echipa de anchetatori care m-a întrebat dacă nu fac expertize din patriotism. Și i-am zis că fac, dar din același patriotism pentru care ei primesc salarii și pensii speciale. Din acel moment, nici măcar nu am primit dispoziție de înlocuire, că sunt aici niște aspecte procedurale care trebuie îndeplinite.
Că așa, și dacă ești tu criminalul criminalilor, dar procurorii nu respectă procedura, nu se întâmplă nimic cu infractorii. Și nu la cazul Tesloianu mă refer aici, pentru că nu vreau să dau informații dintr-o anchetă în desfășurare. La cazul Tesloianu, nu vă pot confirma decât faptul că am fost numit expert să fac expertiza pentru determinarea valorii și autenticității acelor tablouri, dar, tot din motive procedurale, în momentul de față nu mi s-a adus la cunoștință înlocuirea mea.” – a declarat expertul Mădălin Văleanu.
Ca atare, din motive încă incerte, știm că procurorii nu au aflat încă valoarea reală a colecției de artă a medicului Tesloianu. Și nici nu par să fie măcar la fel de interesați cum suntem noi, mai ales că tablourile constituie una dintre cele mai eficiente modalități de a spăla șpaga. Nu vorbim neapărat de cazul Tesloianu, dar ne raportăm la comportamentul infracțional general. Și e posibil ca, în cele din urmă, adevărul public să rămână exclusiv cel declarat oficial de partenera lui Tesloianu, deși dubiile noastre sunt acum mai mari decât erau înainte cu privire la corectitudinea informației din declarația de avere.
Iar faptul că procurorii nu au efectuat nici măcar o expertiză financiară, așa cum ne spun surse apropiate anchetei, ne face să privim cu îngrijorare la modalitatea în care acest dosar va putea fi judecat echitabil de instanță.
Când Andreea intră în scenă…
Pe lângă averea declarată, Tesloianu mai are o chestiune de explicat, și anume o cabană construită fără autorizație în Delta Moldovei, într-o arie protejată. Interesant e faptul că această cabană aparține uneia dintre doctorițele din subordinea lui, de la Sfântul Spiridon, o piesă foarte importantă în puzzle-ul stimulatoarelor cardiace second-hand.
În Iași se știe, la nivel informal, că Dan Tesloianu și Andreea Ursaru au o relație apropiată. Apropierea dintre ei nu ne-ar fi interesat, dacă, pornind de la această cabană a lui Tesloianu, trecută în acte pe numele Andreei, n-am fi găsit foști pacienți de-ai medicului Tesloianu care să ne spună că Andreea făcea, de fapt, treaba murdară în povestea dispozitivelor medicale de tip second-hand. Vom vedea foarte curând de ce spunem asta.
Dar întâi s-o cunoaștem pe tânăra cardioloagă care joacă un rol principal în multe povești de groază ale unor vieți care nu aveau nevoie să fie salvate.
Pe Andreea Maria Ursaru o găsim, în primul rând, în advertoriale din presa ieșeană. Unde transmite publicului că stimulatorul cardiac e foarte bun în viața omului. Chiar pe 21 noiembrie 2023, la ceva timp după percheziții și după apariția scandalului stimulatoarelor cardiace în presa națională, Ursaru povestea pentru un ziar din Iași, în calitatea ei de specialist în cardiologie, care sunt beneficiile implantării unui stimulator cardiac.
De altfel, Andreea Maria Ursaru continuă să lucreze în sistemul medical privat din Iași, și anume la clinica Arcadia, o instituție medicală de renume în zonă. De altfel, pe platforma Arcadia, tânăra face în continuare reclamă utilizării de stimulatoare cardiace.
„Cât am fost eu internat, veneau oamenii masiv înapoi, spunând că stimulatoarele nu funcționau bine, că nu le acceptă corpul, că nu sunt bine puse, că țiuie și sunau la ambulanță”
Și așa ajungem la o primă poveste pe care am aflat-o în exclusivitate chiar de un fost pacient al medicului Dan Tesloianu de la Iași, un fost pacient care are certitudinea că a purtat în propriul trup un dispozitiv medical refolosit.
Acest tânăr, acum în vârstă de 35 de ani, ne povestește cum Andreea Ursaru a jucat rolul principal în povestea lui, oferindu-i inclusiv un tratament care l-ar fi adus în situația de a necesita implantarea unui stimulator cardiac.
Pentru că tânărul e și martor în dosar, îi vom păstra identitatea protejată. Vă spunem doar că acesta făcea sport de performanță și avea o viață absolut normală. Până pe la 33 de ani, când ceva s-a întâmplat și a dezvoltat o boală electrică a inimii, manifestată prin filbrilații și tahicardie. Așa a ajuns la doctorul Tesloianu.
“Aveam nevoie să mi se monteze un loop-recoder, pentru că urma să merg la doctorul Vătășescu și trebuia să fiu monitorizat o perioadă. Și mi s-a recomandat să merg la o doctoriță să-mi monteze acel dispozitiv. Mi-a dat numărul de telefon al doctoriței Andreea Ursaru, care lucra cu Dan Tesloianu la momentul respectiv.
Totul a decurs normal, doctorița respectivă mi-a implantat dispozitivul medical și, după implantarea lui, pentru că am avut din nou fibrilații, când m-au dus la Urgențe, m-au trimis direct la intervențională. Și așa am ajuns să rămân la medicul Tesloianu și la doctorița Andreea Ursaru.
În 2021, în decembrie, trebuia să fac un RMN cardiac și de acolo mi-au cerut seria și denumirea dispozitivului implantat, ca să fim siguri că e compatibil cu aparatul. Și eu am sunat-o pe doctorița Ursaru, care mi-a răspuns deranjată că ar trebui să găsesc această informație în documentele medicale aferente procedurii. Eu am insistat că vreau să-mi spună ea cum se numește dispozitivul, că nu am timp să caut în documente, pentru că aveam multe, și s-a enervat pe mine. Apoi am căutat în documente seria și denumirea dispozitivului și am văzut că nu erau specificate nicăieri.
Eu i-am cerut înregistrarea pe care o realizase dispozitivul de monitorizare și ea mi-a dat-o pe foi xerox. Și în partea de sus a hârtiilor apare un serial number, pe care l-a verificat ulterior poliția și mi-a confirmat că dispozitivul mai fusese implantat înaintea mea și la alte persoane, acum decedate.”
Însă despre stimulatorul cardiac nu i-a vorbit Dan Tesloianu, ci Maria Ursaru, care s-a și oferit să-i dea un tratament tânărului, un tratament care să-i scadă ritmul cardiac foarte mult, astfel încât implantarea unui stimulator să fie absolut necesară.
“Întâlnirile cu Dan Tesloianu au decurs normal. Se uita și el la înregistrările dispozitivului implantat și se întreba cum de pot vorbi, că aveam pulsul numai de 250 – 260, și el spunea că nu înțelege cum de pot comunica. L-am întrebat cum să rezolv problema și mi-a zis că știe un medic la Cluj, la care să merg în eventualitatea unei ablații, l-am sunat și mi-a cerut 10.000 de euro pentru o tahicardie simplă.
A doua zi, m-a chemat Tesloianu și m-a întrebat cum a decurs discuția cu medicul de la Cluj. Eu i-am explicat că prețul mi se părea exagerat, iar el mi-a spus că sănătatea nu se cumpără, că banii nu contează. Dar mi-a spus că n-o să pot sta așa foarte mult timp. Despre implantarea unui stimulator cardiac mi-a zis Andreea Ursaru, nu el. Mi-a spus că îmi poate prescrie un nou tratament, care să-mi încetinească foarte mult ritmul cardiac și ar putea să-mi implanteze un stimulator care să mă țină pe linia de plutire. Eu am refuzat, pentru că m-am considerat prea tânăr ca să merg pe astfel de variantă. Așa că nu am luat nici noul tratament propus de ei. Și am cerut să-mi scoată loop-recorder-ul”
Pacientul n-a primit nici card de identificare a dispozitivului implantat, în eventualitatea în care ar fi avut nevoie să călătorească pe calea aerului sau ar fi trecut prin sisteme de verificare de securitate, dar nici n-a găsit în actele primite de la spital datele de identificare ale dispozitivului. Iar, dacă n-ar fi avut nevoie de acel RMN cardiac, probabil că nici n-ar fi întrebat de ele și n-ar fi avut niciodată suspiciuni.
“Din ce am observat la momentul acela, această doctoriță, Andreea Ursaru, avea o relație destul de apropiată cu medicul Dan Tesloianu și păreau să facă echipă, era acolo un fel de complicitate. De altfel, din câte știu, Tesloianu chiar are proprietăți trecute pe numele unora dintre doctorițele din subordinea lui, inclusiv Andreea Ursaru. Și mie nu mi-a dat niciun act, niciun card din ăla special, că poate voiam să plec și eu cu avionul undeva, chestie care ar fi atestat faptul că eu port un dispozitiv implantat în mine. Eu nu am avut absolut nimic de felul ăsta.”
Mai mult, fostul pacient al lui Tesloianu își mai amintește și că, în perioada în care a fost internat la Sfântul Spiridon, a remarcat faptul că un număr mare de oameni cu stimulatoare cardiace implantate de Tesloianu și echipa lui reveneau în spital cu diverse probleme.
“Știu și alte cazuri de persoane care au acceptat implantul de stimulator cardiac. Cât am fost eu internat, veneau oamenii masiv înapoi, spunând că stimulatoarele nu funcționau bine, că nu le acceptă corpul, că nu sunt bine puse, că țiuie și sunau la ambulanță și toți ziceau că sunt foarte proaste stimulatoarele alea. Și eu mă întrebam atunci oare cum să fie, totuși, atât de multe stimulatoare proaste, de să revină în spital atâția oameni? Am fost sunat apoi de poliție să mă întrebe de sănătate. Poliția mi-a confirmat faptul că dispozitivul implantat în mine atunci mai trecuse și prin alte persoane înainte. Mai multe persoane… “
“Mama a scăpat printr-un noroc, dar am simțit că, efectiv, totul a fost plănuit”
Mama Ancăi Slavu a avut și ea ghinionul de a ajunge pe secția lui Tesloianu și pe mâinile Andreei Ursaru. În același timp, a avut și un mare noroc: știrea despre practicile lui Tesloianu cu stimulatoare cardiace refolosite a apărut chiar în timpul tratamentului pe care îl lua la recomandarea Andreei Ursaru, tratament care o adusese într-o stare deplorabilă.
Culmea e că, oprind tratamentul, femeia a început să se simtă din nou bine. Și că, mergând la alți medici, a aflat că, de fapt, nu are nimic grav, că nu are nevoie de niciun fel de intervenție chirurgicală și, în niciun caz, de un stimulator cardiac.
La momentul acela, mama Ancăi avea doar 58 de ani.
Dar o lăsăm pe Anca să ne povestească cum a ajuns mama ei, o femeie relativ în formă, să se simtă extrem de rău sub tratament și cum i s-a recomandat implantarea unui stimulator cardiac de care nici măcar nu avea nevoie.
“Doamna Ursaru lucrează și la un spital privat, și acolo a cunoscut-o mama. Ea i-a spus atunci să meargă la Sfântul Spiridon, s-o trateze acolo. Bineînțeles că mama a fost încântată să salveze niște bani și a acceptat varianta asta, deși suna destul de ciudat că ne trimitea din privat la stat, deși, de regulă, practica e inversă. Așa că mama a continuat totul la Sfântul Spiridon.
A purtat toată discuția cu doamna doctor Andreea Ursaru, care era una dintre doctorițele din echipa lui Tesloianu. Tot ea i-a recomandat și tratamentul, pentru că mama s-a oprit să-l ia fix când a apărut știrea. Îmi amintesc că tot ea a pus și problema banilor, în ciuda faptului că mama urma să fie tratată și operată într-un spital de stat. Mi-a zis direct: “Vedeți că va trebui să dați și niște bani!” Doamna Ursaru e foarte directă, de fel. Chiar și după ce cazul a apărut în presă, mama a mai discutat cu ea o vreme până a mers la alt medic. Mi-a zis că mai vorbim, mi-a comunicat că acum sunt niște probleme în spital, că au niște controale și va reveni ea cu un telefon. S-a comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și că sunt foarte ocupați în spital cu niște probleme. Problemele erau procurorii, ziariștii și alte instituții implicate.” – a declarat Anca pentru Media Quality.
Atunci, după ce scandalul a apărut în presă, mama Ancăi a decis să meargă să ceară și alte opinii medicale. Și medicii la care a fost ulterior i-au spus să oprească imediat tratamentul primit de la Andreea Ursaru, fără a preciza, însă, de ce. Căci, așa cum știm, medicii au această apetență de a se proteja reciproc.
“Când am văzut asta, am decis să mergem în mediul privat și să discutăm acolo cu un alt medic, care m-a întrebat care a fost schema de tratament primită din secția domnului Tesloianu și mi-a zis că trebuie oprită urgent. Evident că a întrebat cine a recomandat tratamentul, dar nu a reacționat la nume, probabil se cunosc foarte bine. Adică a zis să oprească și atât.
Evident că era un tratament rău, pentru că în câteva zile după oprirea lui, mama se simțea deja mai bine, nu mai avea palpitații mari, putea să doarmă. Totul se întâmpla din cauza așa zisului tratament. Tratamentul n-a fost unul singur. I-l schimba frecvent. Mama a mers aproape un an la doamna Ursaru.
Ea are un fel de problemă din naștere, care acum, la bătrânețe, s-a activat, dar poate trăi cu ea, așa cum trăia și până acum. Numai că, la oboseală, resimte mai puternic… Clar nu era nevoie de stimulator cardiac, așa cum i-a spus doamna Andreea Ursaru. Drept dovadă, mama acum se simte extraordinar și nu are niciun stimulator, doar a încetat tratamentul dat de oamenii din subordinea lui Tesloianu, mai precis de această Andreea Ursaru.”
Am întrebat-o pe Anca dacă ea crede că cele întâmplate au fost cumva premeditate, în sensul de a-i pune mama în pericol. Răspunsul ei e unul cât se poate de ferm: da! Mai mult decât atât, Anca a decis să vorbească acum, pentru că e posibil ca astfel să afle și alții și să se protejeze pe viitor. Cu atât mai mult cu cât Tesloianu lucrează în continuare.
“Asta am simțit imediat ce am aflat de povestea care se întâmpla în spatele cortinei: că oamenii ăștia au vrut să-i facă rău mamei mele. Și am tot așteptat subiecte din presă pe tema asta. Mama a scăpat printr-un noroc, dar am simțit că efectiv, totul a fost plănuit. Domnul doctor asta a intenționat: să-i fie mamei rău. Și i-a fost. De altfel, le-a spus acolo că ea se simte mai rău pe tratament decât îi era înainte de el și i se tot spunea: “Păi trebuie să vă operez de urgență! Punem stimulatorul și se rezolvă!”
Dar așa-zisul tratament a agravat toată situația. După Tesloianu, noi am mai fost la doi medici, le-am arătat ce tratament a urmat mama înainte și niciunul n-a vrut să spună că tratamentul ăla i-a făcut rău. Eu cred cu siguranță că tratamentul era cel care îi făcea rău, pentru că, după oprirea lui și fără operație, fără stimulator, fără nimic, mama s-a simțit brusc bine. Mama avea doar nevoie de un banal tratament pentru palpitațiile care apar pe fond de oboseală. Acum ia o pastiluță pe zi și nu mai pune nimeni problema vreunei operații. A văzut-o și un alt chirurg ulterior și el a zis clar că nu era nevoie nicio secundă de vreun stimulator cardiac, i-a zis să stea liniștită și să se odihnească mai mult.
De asta n-am avut eu pace și am decis că trebuie să vorbesc cu cineva despre chestia asta, mai ales că mai sunt și alții.”
Facem precizarea că Andreea Ursaru e medic cardiolog, specializat în stimulatoare și defibrilatoare cardiace implantabile. A lucrat la Spitalul Providența și Sfântul Spiridon, iar, după ce povestea afacerii cu viețile oamenilor a devenit publică, aceasta a spus că nu mai face față presiunii și s-a mutat la clinica Arcadia din Iași, unde profesează în continuare fără s-o deranjeze nimeni. Ba chiar dă lecții despre stimulatoarea și defibrilatoare pe platforma instituției medicale. Cu chipul la vedere. Fără nicio remușcare.
Am încercat s-o contactăm telefonic și în scris pe Andreea Maria Ursaru, care, însă, n-a răspuns în niciun fel solicitării și apelurilor noastre.
Am transmis, de asemenea, o solicitare prin care cerem poziția Clinicii Arcadia din Iași cu privire la faptul că oferă loc și credibilitate unui medic cu grave probleme deontologice și profesionale, dar n-am primit nici de acolo un răspuns până la data publicării acestui articol.
O problemă morală
În afara cazurilor în care oamenii fie nu au acceptat tratamentul echipei fantastice de la Sfântul Spiridon, fie au aflat la timp despre cele ce se petreceau în spatele cortinei și s-au oprit din administrarea lui, dar și în afara cazurilor în care oamenii au decedat, sunt și situații în care foști pacienți de-ai lui Tesloianu se vor întreba mereu dacă poartă în ei dispozitive prelevate de la oameni morți.
O situație de acest fel ne-a fost expusă de o aparținătoare a doi foști pacienți de-ai lui Tesloianu, ambii purtând acum stimulatoare cardiace despre care nu știu dacă sunt sau nu în regulă. Pentru a nu le cauza un stres suplimentar celor doi foști pacienți, care nu sunt nici la vârste foarte tinere, am decis să le protejăm identitatea în redactarea acestui material.
Povestea lor ne-a fost spusă de nepoata și, respectiv, nora celor doi foști pacienți, care și acum, la câțiva ani după implant, spun că simt că “îi supără ceva acolo”.
“Bunica s-a simțit rău, a fost trimisă din spitalul din Roman în urgență la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași, de unde a și fost preluată de cei de la intervențională, pentru că trebuia să i se implanteze un stimulator cardiac. Bunica știa în mare parte despre ce e vorba, pentru că și bunicul meu primise cu ani în urmă, tot la Iași, dar nu la Sfântul Spiridon, ci la Parhon, un asemenea dispozitiv. Așa că a primit, prin intervenție, acel stimulator.
Bunica a fost preluată ca orice pacient care vine în urgențe, nu știa de dinainte de medicul Tesloianu, noi nu-l cunoșteam. Pur și simplu, ne-am gândit că e acolo o echipă care se ocupă de ea și cam atât. Noi, până să apară această poveste legată de activitatea dumnealui, nu știam cine este Tesloianu. Era un medic ca oricare altul și atâta tot. Noi nici măcar nu suntem din Iași, așa că nici n-am discutat cu el față în față, numai prin telefon și cam atât. Intervenția fiind simplă, noi vorbeam deja cu bunica direct.
După intervenție, la bunica nu s-au terminat problemele, pentru că ea primise stimulatorul, dar la câteva zile s-a simțit foarte rău.
Ea a fost externată pe motiv că existau acele restricții din pandemie și în scrisoarea medicală scrie că a fost externată și în contextul pandemiei, ca să nu stea prea mult în spital, pentru a nu se infecta. Nu știu dacă din spital a luat virusul, iar noi am protejat-o în perioada aceea, cert este că s-a infectat.
I-a fost foarte rău, a ajuns în stare de colaps și a fost preluată cu ambulanța și dusă iar la spital. I-a fost foarte rău, a stat pe ATI, dar, per total, ea s-a lamentat mereu ulterior intervenției de o durere locală, de un disconfort. Și tot îl întreba pe bunicul, știind că el are acel stimulator pus cu ani în urmă, dacă simte ceva în neregulă și el îi spunea că nu e nicio problemă. Mă rog, bunicul îl are pe partea stângă, bunica pe partea dreaptă. Au mai fost situații și după ce s-a recuperat după COVID când simțea că ceva nu e bine, a ajuns în urgență cu tensiune mare, nu știu dacă aveau legătură stările ei cu stimulatorul cardiac. Din ce am înțeles, noi am întrebat personal dacă nu e o problemă cu stimulatorul acela, dacă nu trebuie să meargă și în altă parte, dar mi s-a spus că stimulatorul funcționează în parametri normali.
Și socrul meu are un stimulator cardiac pus tot la Tesloianu. Și el s-a simțit rău, a fost monitorizat și medicul a sesizat niște schimbări pe holter, după care l-au trimis la intervențională la Iași. A primit și el stimulator de la doctorul Tesloianu. Și socrul meu s-a plâns de o stare continuă de disconfort, de mâncărimi sub piele.
Socrul meu încă zice și acum că îl supără locul acela, că parcă îl mânâncă sub piele. Și el a mers la controalele periodice și din ce reiese din documente, totul este în regulă. În momentul în care povestea aceasta a devenit publică, primul lucru la care ne-am gândit a fost dacă nu cumva bunicii și socrului meu li s-au implantat dispozitive refolosite. Iar socrul meu, când a auzit de caz, chiar se întreba serios dacă nu cumva și în cazul lui s-a procedat ca în cazul sutelor de oameni identificați în ancheta procurorilor.„
Totuși, socrul sursei noastre e singurul caz dintre cele analizate de noi care deține un certificat european de identificare a dispozitivului, în eventualitatea unor deplasări sau filtre de securitate.
Noi pe bunica am protejat-o de informațiile astea și nu i-am spus. Dar noi am discutat între noi și am avut chiar intenția de a contacta un avocat și de a încerca să obținem niște acte medicale, care nu se obțin decât cu intervenția unui avocat, ca să fim siguri că nu s-a întâmplat o asemenea atrocitate în cazul niciunuia dintre ei. Dar, totodată, din lipsa de resurse și de timp, dar și ca să nu-i punem pe oamenii ăștia, și așa destul de bolnavi, să umble pe la parchet, am decis să nu mergem mai departe. Dar noi am rămas cu această îndoială și întotdeauna cred că vom rămâne.”
Interesant e faptul că apărarea lui Tesloianu e construită pe ideea că acești oameni care au primit stimulatoare cardiace și alte dispozitive second-hand nu ar fi putut să supraviețuiască dacă nu s-ar fi găsit această soluție de avarie. Cumva, el sugerează faptul că problema e a sistemului medical românesc și a lipsei de investiții în domeniu și că el n-a făcut altceva decât să ofere pacienților lui o șansă la viață, refolosind niște dispozitive medicale.
Să presupunem, deci, că n-a fost vorba despre banii pe care i-ar fi câștigat refolosind dispozitive de la persoane decedate, ci despre ideea de a salvare a oamenilor în orice condiții. Fie și provizoriu.
Ei bine, chiar și așa, modul de a proceda e profund problematic. Pentru că oamenii care primeau astfel de dispozitive second-hand ar fi trebuit să fie măcar informați despre cum stau lucrurile și ei ar fi trebuit să poată decide dacă doresc să poarte în trup un aparat care a stat anterior în corpul unui decedat.
E vorba, până la urmă, și de o reacție psihică pe care oamenii o pot avea după ce află că au fost forțați să accepte o situație asupra căreia nu și-au dat acordul. Ca să nu mai spunem că procedura medicală în cazul unui implant e ca medicul să arate pacientului înainte de intervenție dispozitivul și chiar să-l desigileze în fața lui. Lucru despre care foștii pacienți ai lui Tesloianu nu-și amintesc nimic.
“Pentru că nu e ușor să auzi de la televizor să auzi că s-a întâmplat o asemenea atrocitate. Noi ne-am gândit că, la un moment dat, cineva va veni la foștii pacienți ai lui Tesloianu și va ancheta fiecare caz în parte. Și ne-am gândit, că dacă autoritățile își fac treaba, vor ajunge și la noi și ne vor spune dacă oamenii ăștia poartă stimulatoare extrase de la persoane decedate.
Și aici e vorba de o alegere, indiferent cum se apără acel medic: e vorba de o alegere, de un drept. Dacă tu ajungi la spital, ca pacient, și e o chestiune de viață și de moarte, tu totuși trebuie să fii informat că vei primi un dispozitiv care a stat într-o persoană decedată. Să ți se spună că vei purta un dispozitiv second-hand. Dar măcar ți se spune. Și tu alegi. Că e dreptul tău.
Or, bunica nu-și amintește să fi văzut înaintea intervenției dispozitivul și nici să-l fi desigilat medicul în fața ei, conform procedurii. Nici socrului meu nu i-au arătat aparatul înainte de montare. Nici nu l-au desigilat în fața lui. Mai ales că e un corp străin, pe care cineva ți-l pune acolo. Dacă te gândești că e de la un om care a decedat, nu e chiar ușor să accepți. Cel puțin, din punct de vedere psihologic, chiar dacă totul decurge bine. Faptul că dumnealui încă lucrează arată că, din păcate, oricât de mult ne-ar frustra unele lucruri care ies la lumină, noi, oamenii, suntem mici. Și astfel scapă basma curată oamenii care comit asemenea atrocități. Dar măcar, dacă putem preveni asta, nu e oare corect să vorbim despre asta? Eu de asta am vrut să vorbesc acum, ca măcar să nu mai facă și altor persoane ceea ce a făcut deja.”, a mai spus aparținătoarea celor doi pacienți pentru INVESTIGATORIA.
Dar care e legea?
Legea românească interzice astăzi ferm reutilizarea unor astfel de dispozitive medicale. O spune chiar Ministerul Sănătății.
“Legislația în vigoare interzice în mod explicit reutilizarea dispozitivelor și materialelor de unică folosință, clasă din care fac parte dispozitivele implantabile menționate, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2021 privind stabilirea cadrului instituţional şi a măsurilor pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 şi a Regulamentului (CE) nr. 1.223/2009 şi de abrogare a Directivelor 90/385/CEE şi 93/42/CEE ale Consiliului”.
Și mai cităm din Ordonanța de Urgență 46 din 9 iunie 2021, în care e stipulat clar faptul că:
“ Este interzisă reprelucrarea în vederea reutilizării în instituțiile sanitare publice și private a dispozitivelor și materialelor de unică folosință. Este interzisă utilizarea în instituțiile sanitare publice și private a dispozitivelor medicale de unică folosință, reprelucrate.”
Mai mult, spitalele și clinicile trebuie să pună la dispoziția pacienților care au implantate astfel de dispozitive medicale orice mijloc care permite acces rapid la informațiile respective, precum și cardul de implant care conține datele lor de identificare. Informațiile trebuie să le fie transmise pacienților într-un mod, spune legea, “ușor de înțeles de către un nespecialist”.
Ca atare, ideea de consimțământ informat, una pe care Tesloianu și echipa lui au ignorat-o în multe dintre cazuri, este esențială în poveste. Atât moral, cât și legal.
Motivul pentru care s-a pus această interdicție de reutilizare a dispozitivelor implantabile ține de modul în care astfel de dispozitive pot sau nu să fie sterilizate.
Președintele Colegiului Medicilor din România, prof.dr. Daniel Coriu, declara pentru Pro TV că reutilizarea stimulatoarelor cardiace ridică, în primul rând, probleme de risc infecțios.
“Este risc infecţios, pentru că orice astfel de dispozitiv care stă în corpul uman un timp oarecare va avea ceea ce numim un biofilm, adică nişte microorganisme care sunt foarte aderente la dispozitiv şi niciun fel de sterilizare nu poate să le îndepărteze.”
De altfel, una dintre complicațiile care pot apărea în cazul implantării unui stimulator cardiac e endocardita infecțioasă, o afecțiune foarte gravă, care impune înlocuirea aparatului și care poate apărea chiar și în cazul în care stimulatorul e nou și perfect sterilizat. Utilizarea unui stimulator second-hand crește considerabil riscul dezvoltării endocarditei infecțioase.
Pe de altă parte, stimulatoarele cardiace se înlocuiesc la anumite intervale de timp sau dacă apar complicații de vreun fel. Reutilizarea lor presupune și acceptarea de către pacient a faptului că nu poate purta aparatul în termenul prevăzut de producător. Or, dacă acesta nu este informat cu privire la faptul că, înaintea lui, un alt pacient a purtat stimulatorul 3 ani, să zicem, va avea surpriza de a necesita înlocuirea aparatului într-un interval mai scurt decât cel înscris în specificațiile dispozitivului.
N-am reușit să găsim, pe parcursul cercetării noastre, niciun medic care să ne confirme faptul că există vreun mijloc prin care aceste dispozitive să poată fi perfect sterilizate în vederea reutilizării.
Și, dincolo de toate, procurorii au constatat că dispozitivele medicale implantabile de la Sfântul Spiridon aveau înscrisă în mod clar în instrucțiunile de utilizare și pe ambalaj indicația producătorilor că aparatele sunt de unică folosință și nu se reutilizează/resterilizează.
N-a fost, însă, mereu așa.
În 2017, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene era stipulat faptul că instituțiile sanitare ar trebui să aibă posibilitatea, fără a face obiectul tuturor cerințelor prevăzute de prezentul regulament, să producă, să modifice și să utilizeze la nivel intern dispozitive și să abordeze astfel, la scară neindustrială, nevoile specifice ale grupurilor de pacienți-țintă care nu pot fi satisfăcute la un nivel de performanță adecvat cu ajutorul unui dispozitiv echivalent, disponibil pe piață.
Deci, cumva în 2017, Tesloianu nu încălca legea. A făcut-o, însă, din 2021 încolo, când deja legislația românească interzicea refolosirea dispozitivelor medicale implantabile, așa cum am arătat mai sus.
Teoretic, cazul Tesloianu e ca și rezolvat. Practic, mai e mult până departe…
În referatul întocmit de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României se arată că Tesloianu ar fi comis faptele de care e acum acuzat în perioada 2017 – 2022. În acești ani, medicul ar fi implantat 238 de dispositive extrase din cadavre sau provenite din surse necunoscute “ignorând riscul de a provoca pacienţilor probleme medicale grave sau chiar decesul, procedând astfel la reutilizarea lor, deşi acest lucru este interzis de legislaţia primară”.
Tot procurorii susțin că Tesloianu a operaţionalizat o reţea formată din cadre medicale care i-au furnizat dispozitive cardiace implantabile, extrase inclusiv de la pacienţi decedaţi, fără respectarea prevederilor legale şi fără acordul, anterior decesului, al persoanelor în cauză sau al aparţinătorilor. În același mod, el și echipa lui ar fi executat proceduri medicale de reimplantare a acestor dispozitive, fără a le înregistra în gestiunea spitalului (deci fără documente de provenienţă) şi fără avize de conformitate din partea Ministerului Sănătăţii, certificate de garanţie şi documente care să ateste parcurgerea procedurilor de sterilizare.
Dar cel mai grav aspect rămâne acela că unii dintre pacienții lui Tesloianu nici nu aveau nevoie de acele stimulatoare, iar procedurile se realizau fie prin punerea unor diagnostice false, fie prin administrarea unor tratamente care produceau simptomatologia specifică, astfel încât pacientul să fie convins că are nevoie de intervenție.
După apariția subiectului în spațiul public, Tesloianu a fost reținut și apoi plasat în arest la domiciliu. Spitalul Sfântul Spiridon a decis atunci să întrerupă colaborarea cu el, situație în care Tesloianu a reacționat… în instanță și a cerut anularea actului administrativ, prin care e înlocuit.
Instanța nu i-a dat câștig de cauză, după cum se poate vedea pe portalul instanțelor, dar asta nu l-a oprit pe Tesloianu să muncească mai departe.
Am contactat Spitalul Sfântul Spiridon pentru a afla cum se raportează instituția spitalicească la cele întâmplate. Purtătorul de cuvânt al instituției, Diana Cimpoeșu, ne-a declarat că poziția spitalului e aceea că așteaptă ca justiția să se înfăptuiască și să clarifice situația fostului angajat.
Acum, însă, Tesloianu profesează. Fără probleme.
Și o face din cadrul Centrului Medical Cardiomed Iași, unde a fost până la sfârșitul anului 2023 asociat cu 50%.
Însă, la sfârșitul anului 2023, în societatea Cardiomed s-au produs niște schimbări. Și anume, cei doi asociați, Dan Tesloianu și Marilena-Renata Spiridon, modifică participarea la beneficii și pierderi, astfel încât Tesloianu păstrează numai 10% din beneficii, iar dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului.
Ne amintim că, în declarația de avere a Andei Tesloianu, Dan Tesloianu încasa pe an de la Cardiomed impresionanta sumă de 160.000 de euro. Toată din dividende.
Dar, după izbucnirea scandalului public, Tesloianu a ajustat participarea la câștiguri și pierderi în cadrul clinicii private.
Un lucru care ar trebui să fie îngrijorător e acela că Dan Tesloianu continuă să profeseze ca medic cardiolog la această clinică, pe care a înființat-o cu colega lui Marilena Renata Spiridon.
Cum știm asta?
Ei bine, am sunat la numărul de telefon al clinicii private și am solicitat un consult la Dan Tesloianu. Iată cum a decurs discuția cu recepționera:
Reporter: Bună ziua. Vă rog să-mi spuneți dacă domnul doctor Tesloianu Dan mai este la dumneavoastră, că aș dori să-mi fac o programare.
Recepționera: Da, mai este.
Reporter: Bun.
Recepționera: Consultă doar contra-cost. 350 de lei un consult EKG și ecografie. Vă pot ajuta luni, dacă doriți să vă întâlniți cu el.
Reporter: Asta voiam să vă propun: să ne auzim luni. Nu știam dacă mai este încă la clinica dumneavoastră și să știu cum mă organizez.
Recepționera: Atunci reveniți dumneavoastră cu un telefon, da?
Reporter: Da.
Ca atare, Dan Tesloianu lucrează în continuare cu pacienții, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și o face tot contra-cost, pentru că, atunci când e vorba de sănătate, nu-i așa, banii nu contează.
Dar un aspect interesant e acela că Tesloianu nu are interdicția de a profesa. Ca atare, informațiile furnizate public de procurori, care îl portretizează pe Tesloianu ca pe un pericol public real, se bat cap în cap cu faptul că nimeni nu i-a interzis acestuia să profeseze.
Dacă la asta adăugăm faptul că în acest dosar nu s-a făcut o expertiză financiară, că nu există o expertiză a obiectelor de artă ale medicului, pentru că, așa cum ne-a explicat expertul evaluator, procurorii nu au respectat procedurile, atunci dosarul începe să pară destul de fisurat. Și e posibil să se întâmple, ca în atâtea alte situații, ca un inculpat să nu sufere niciodată rigorile legii, pentru că anchetele nu se fac așa cum trebuie.
L-am contactat pe Dan Tesloianu telefonic pentru a discuta cu el despre cele întâmplate. Acesta ne-a spus că va reveni cu explicații pe marginea subiectului după ce va discuta cu avocații, având în vedere că momentan nu poate dezvălui aspecte din anchetă.
Sigur, nimeni nu neagă faptul că, de-a lungul activității lui medicale, Tesloianu a și salvat oameni. Din păcate, în domeniul în care el activează încă, succesul nu se calculează facând comparația între numărul celor pe care i-ai ajutat să trăiască și celor pe care i-ai pus în pericol.
Dacă într-un singur caz din 30.000 ai ignorat cu bună-știință riscurile la care supui un pacient, atunci semnul de întrebare apare în mod justificat. Căci fiecare viață cântărește la fel de greu pe talerul imaginar al reputației unui medic. Și într-o țară în care nu există o lege împotriva malpraxisului, iar medicii se acoperă între ei, fiecare caz de acest fel contează enorm. Pentru evaluarea corectă a sistemului medical și pentru încrederea în medici, la modul general.
