Paradoxal în teorie, dar perfect explicabil în practică, în contextul căminelor groazei, cei direct responsabili de chinul a zeci de bătrâni cu dizabilități sunt de pe partea Stângă a politicii. Social-democratul Marius Budăi de la Ministerul Muncii știa despre chinurile vulnerabililor din Ilfov cu cel puțin șase luni înainte de perchezițiile DIICOT, social-democrata Gabriela Firea e înconjurată de inculpați și suspecți din dosar, social-democratul Florentin Pandele avea sesizări pe tema asta de ani întregi. Și nimeni n-a făcut nimic, așteptând ca o anchetă de presă să-și producă efectele, timp în câte vulnerabilii continuau să fie torturați, exploatați, să doarmă în propriile fecale, să mănânce nasturi și să trăiască fiecare zi ca pe o secvență dintr-un film de groază care, parcă, nu se mai sfârșea…
Nu întâmplător am făcut referire la teoria politică a Stângii. Stângă votată în România cu precădere de către categoriile vulnerabile: sărmani, vârstnici, bolnavi. Pentru că, în teorie, pentru cineva care pleacă de la linia de stat cu un dezavantaj, gândul că pe parcursul competiției poate primi un baton proteic sau o sticlă de apă sună just.
Numai că centrele groazei din Ilfov sunt chintesența practică a social-democrației românești. Dincolo de discursuri și cruci puse ostentativ la gât, politicienii Stângii au făcut în Ilfov o demonstrație dureroasă despre cum se fac bani din umilirea unor vârstnici cu dizabilități. Despre cum te poți îmbogăți din exploatarea unor oameni dezavantajați și fără ajutor. Și acum vine o metaforă greu de digerat, dar, de fapt, dacă privim de departe situația din România, ne dăm seama că social-democrații fac de zeci de ani demonstrații similare, exploatându-i exact pe cei pe care ar trebui să-i sprijine.
În realitate, social-democrații din România s-au hrănit mereu din suferința celor vulnerabili. Și e o istorie întreagă care confirmă asta. Sunt mii de bătrâni asta duși cu arcanul la urne de social-democrați care le promit o cană cu apă, o sticlă de ulei, o pungă de făină expirată, ca modalitate de compensare „de stânga” a unor situații de viață nedrepte. Sunt mii de bolnavi la care se ajunge cu urna mobilă, care pun cu încredere ștampila acolo unde le arată social-democratul ce le promite cinci spitale regionale peste câțiva ani. Și ei cred… Sincer cred. Așa cum au crezut și bătrânii duși la căminele groazei într-o primă fază.
„O să avem grijă de dumneavoastră, o să vă ajutăm, așteptăm să ne spuneți ce vă lipsește și vom rezolva. Iar bunurile și banii dumneavoastră vor în siguranță la noi!” – ceva de felul ăsta li s-a spus lor sau aparținătorilor în primele zile. Apoi totul a devenit un coșmar…
E țara plină de bătrâni și de bolnavi care se chinuie în fiecare zi a vieții lor. Care n-au mai mâncat carne de ani întregi, care nu au unde să se spele, care dorm cu grija pâinii de a doua zi, care n-au cui se plânge și care, chiar dacă se plâng, nu sunt auziți. Nu trebuie să fii neapărat într-un azil ca să percepi în integralitate „demonstrația de umanitate” a social-democraților. România e un azil al groazei în multe privințe. Tocmai pentru că mulți au crezut teoria politică a Stângii, i-au ignorat practicile și au ajuns să trăiască la limita decenței.
Veți întreba de ce votează la fel și în alți ani electorali, după ce au simțit abandonul celor care au promis că le vor fi aproape. Păi, dincolo de un atașament inevitabil față de agresor, oamenii aceștia trăiesc cu sentimentul că „n-a fost destul timp”, dar promisiunile trebuie să se îndeplinească. Așa că mai dau o șansă, și încă o șansă, și încă una… În plus, alternativele din România la nivel politic sunt proaste de ani buni.
Social-democrații care promit, cu crucea la gât și cu icoanele la vedere, că vor fi aproape de cei vulnerabili demonstrează, în România, exact inversul discursurilor pe care le strigă public. Chiar și Ciolacu se referă la azilurile din Ilfov ca la „așa-zisele cămine ale groazei”. Care numai „așa-zise” nu sunt… Practic, nu e chiar așa de negru dracul…
De fapt, e cât se poate de negru. Atât de negru, încât a întunecat țara și puțini mai pot vedea lucrurile clar.
Căminele groazei din Ilfov sunt răspândite, de fapt, prin toată România. Și felul în care au fost jefuiți acei bătrâni cu dizabilități pentru ca niște șoferi de social-democrați și niște consiliere de social-democrați să aibă bani pentru petreceri este o demonstrație la scară mică despre conduita social-democrată din România de azi.
Pentru că nu doar bătrânii din cămine simt cum e abandonul și exploatarea, ci și cei care pot sta singuri în casele lor fără a fi maltratați fizic, dar au cotizat vieți întregi pentru un sfârșit demn de care nu vor avea niciodată parte. Și care vor continua să creadă că, dacă politicianul poartă crucea la gât și jură pe Biblie, trebuie să fie om cu intenții bune. Așa ajung să moară în mizerie, în timp ce bogații social-democrați pleacă în lume, cu avioane private, pe bani publici, să vadă biserici mai mari și icoane mai colorate. Ca să poată spune cu mâna pe inimă, în fața oricărui contestatar, că ei sunt, totuși, cu sufletu’-n Rai…
