INVESTIGATORIA: Unii tineri, așa cum ai spus recent, sunt atrași de mișcările politice care promit schimbare. Și asta promit extremiștii, schimbarea sistemului. Aș vrea să abordăm acest subiect: au votat acești tineri orbește, fără să cunoască consecințele?
ANDREI COȘMAN: Sigur, au fost și oameni care au votat orbește, au văzut de câteva ori spoturi electorale sau au văzut ceva pe TikTok și au zis „tipul sau partidul ăsta e ok și mă duc să votez pentru el”. Am observat că unii tineri merg pe ideologia mai de extremă dreaptă.
INVESTIGATORIA: De ce crezi că tinerii sunt atrași de extreme?
ANDREI COȘMAN: Cred că sunt mai multe explicații aici. E și o tendință a tinerilor să încerce lucruri noi, să meargă… așa cum erau și cu subculturile, dacă ne amintim. Acum câțiva ani erau mulți tineri rockeri, mergeau spre punk sau spre altceva. Se poate întâmpla și la nivel politic. Se asociază mult și cu tendința tinerilor de a-și asuma mai multe riscuri decât își asumă adulții, care au mai trecut prin viață, au mai experimentat fel de lucruri, sunt mai precauți de regulă. Tinerii se duc înainte cu capul de multe ori, „încercăm să schimbăm”. Uneori a fost și benefică pentru societate, căci tinerii au fost în spatele multor mișcări politice bune.
INVESTIGATORIA: Se simt tinerii ignorați de către clasa politică actuală?
ANDREI COȘMAN: Cu toții ne-am simțit distanțați de clasa politică actuală. Se simte ca și cum ar fi o distanță între noi și ei, parcă ei nu sunt acolo pentru noi, ei sunt undeva sus, într-un turn, ne vorbesc de acolo și cred că tinerii în special simt asta.
INVESTIGATORIA: Cum afectează aceste alegeri percepția generală a oamenilor asupra viitorului lor?
ANDREI COȘMAN: Din cât am observat, plutește o incertitudine foarte, foarte pronunțată în rândul tinerilor și numai, în rândul tuturor. Cu toții aveam predicții înainte de alegeri, apoi au fost date peste cap. Acum nu știm exact ce Guvern vom avea. Cine va fi președintele? Pentru că pare că deciziile ne setează pe drumuri diferite. Înainte, câștiga PSD-ul, câștiga PNL-ul, nu ne așteptam la mari schimbări, dar acum s-ar putea să fie.
Și de aici, și anxietatea legată de alegeri și de viitor, care se asociază des cu sentimentul de incertitudine, atunci când simțim că pierdem controlul asupra unor situații.
INVESTIGATORIA: Există anumite tipare de anxietate pe care le observați la pacienți în perioadele electorale?
ANDREI COȘMAN: Este un nivel de anxietate pentru persoanele care sunt implicate emoțional, căci sunt și oameni cărora nu le pasă absolut deloc. Cu cât o persoană e mai implicată, cu atât e posibil să simtă un nivel mai mare de anxietate. Este sentimentul de a nu avea control asupra situației, incertitudinea care plutește este orientată spre lume, spre ce se întâmplă în societate, mai puțin poate spre individ.
INVESTIGATORIA: Ce sfaturi ai putea avea pentru oamenii care se simt copleșiți de informațiile politice și de toate aceste decizii și care, așa cum ai spus, nu simt că ar fi în controlul lor? Cum pot gestiona ei această situație?
ANDREI COȘMAN: E important să apelăm la gândire critică, la gândirea noastră critică, să analizăm informațiile cât de bine putem, să căutăm din multiple surse. E important să ne dăm seama ce anume putem controla în toată această situație.
Nu e rău să simțim anxietate într-o situație în care, într-adevăr, avem incertitudine foarte mare pe plan social. Doar că poate deveni o atunci când anxietatea este foarte puternică. Și atunci e indicat să ne limităm puțin accesul la informațiile care ne bombardează și din care nu mai înțelegem nimic.
Anxietatea poate crește la un nivel mult mai mare, tocmai pentru că e vorba de toate aceste incertitudini. Stările depresive se pot accentua, mai ales dacă se rămâne cu o lipsă de speranță. Însă, fie că e vorba de tulburări de anxietate sau depresie, e important să putem avea o perspectivă cât mai realistă asupra tot ceea ce se întâmplă.
INVESTIGATORIA: Cum ar trebui să abordăm discuțiile despre politică în cercuri de prieteni, în cercuri sociale sau în familie?
ANDREI COȘMAN: Cel mai important aici este să nu dăm vina pe votanți, să nu criticăm pe cineva doar pentru că a avut o anumită opinie politică, că a votat cu cineva, chiar dacă nu suntem de acord cu acea opinie. La un nivel macro, dacă e să analizăm totul, nu cred că e bine să dăm vina pe votanți, întrucât riscă să devină chiar fanatici legat de opiniile pe care le au.
Important este să încercăm să înțelegem, să vorbim cu cei care n-au votat așa cum am votat noi, să vedem care sunt argumentele lor, să avem o discuție la rece, rațională, să nu ne inflamăm foarte mult. Trebuie să stăm la discuții, să ne înțelegem unii pe ceilalți, nu să aruncăm doar cu insulte și cu stereotipuri.
INVESTIGATORIA: Revenind la tineri. De ce crezi că s-a împărțit acest electorat? A fost mesajul acestui candidat atât de eficient, psihologic, încât să atragă două milioane de oameni la vot?
ANDREI COȘMAN: Din câte am observat, tot apareau spoturi electorale. Dădeau scroll și mai apărea câte un clip cu candidatul despre care vorbim și e posibil ca toată presiunea să aibă un impact psihologic. Mai ales dacă acei oameni stau în comunități în care tot acel candidat e preferat. Se creează o bulă.
INVESTIGATORIA: Am observat că acest candidat are un comportament de lider de cult. Cum procedează liderii de cult pentru a-și păstra oamenii?
ANDREI COȘMAN: Are elemente, asta-i clar. Și asta s-a întâmplat și la Trump prima dată… unii argumentează că a încercat să-și creeze un fel de cult în care votanții lui să fie fanatici, să asculte tot ce zice, să voteze fără să gândească prea mult.
Ce caracterizează un lider de cult? Jim Jones și alți lideri de cult au fost foarte carismatici, au reușit să adune comunități de oameni, au promis întotdeauna că vor face, că îi vor salva, că vor veni cu schimbări mari. Sectele au promovat mereu și o mentalitate de genul „noi versus ei”. „Noi suntem cei buni, ceilalți sunt răi”. Au promovat și o izolare a membrilor de restul societății, ca ei să rămână acolo, în aceleași idei.
Au exercitat un control destul de mare asupra membrilor. Dar putem vedea și în politică acest lucru, atunci când e vorba de lideri carismatici care vin cu idei radicale și nu permit altora să se strecoare acolo. În ce măsură s-a întâmplat acest lucru în cazul candidatului Georgescu? Ei bine, are o imagine puțin mesianică.
