Căci realmente până în acest moment, foarte multe lucruri nu sunt clare sau sunt expuse vag pe posturile TV și nu lămuresc pe deplin nevoile de informare ale românilor. Nici la 30 de zile după anularea alegerilor nu știm ce dosare penale se instrumentează de parchete, ce dovezi are statul român cu privire la implicarea Rusiei în procesul de destabilizare al României și nici nu am văzut pe nimeni plătind pentru cele întâmplate.
La finalul unei vacanțe scurte de sărbători, apar și niște analize ale momentului. Unele deloc optimiste. Cum este și cea a lui Vlad Voiculescu.
”În ultimele 10 zile, în bula mea cel puțin, s-a tăcut mult pe teme politice. Parcă mai mult ca niciodată. Cred că aveam cu toții nevoie de un pic de liniște și de timp cu ai noștri. Sunt astăzi 30 de zile de când alegerile au fost anulate. Tot 30 de zile de când o mare parte a bulei noastre speriate a răsuflat ușurată.
Tot 30 de zile de când USR, prin mai multe voci, și-a arătat îngrijorarea pentru decizia CCR, luată aparent doar pe baza unor compuneri de clasa a 10-a a căror relevanță a fost umflată artificial prin: 1. logo-urile SRI, SIE; 2. folosirea unor termeni pompoși ajunși acum de râsul lumii precum “actori statali și non-statali” (o clasificare tembelă care practic nu exclude pe nimeni); 3. jocul secretizare, de-secretizare; 4. repetarea sintagmei “documentele secrete prezentate în Consiliul Superior de Apărare al Țării – CSAT”
Unii dintre noi primisem astfel de informări în timpul cât am fost miniștri, știam cum funcționează sistemul și ne-am făcut datoria să vorbim și public despre asta.
Tot 30 de zile de când oameni de bună credință, influenceri și intelectuali publici, speriați de ce era cât pe-aci să se întâmple, ne-au porcăit pentru că, citez: “USR s-a aliniat cu Moscova pe tema invalidării alegerilor de către CCR”, “o voiați neapărat pe Lasconi președinte” și, bineînțeles… repetarea punctajului principal al PNL și PSD din 2020 încoace: “USR a dezamăgit”.
La rândul nostru, am greșit de multe ori arătându-ne poate prea repede și prea abrupt dezamăgirea față de unii sau alții din spațiul public românesc.
Acum, 30 de zile mai târziu, suntem cu toții mai odihniți și realizăm că pericolul nu a trecut, că problemele sunt adânci și urâte și că vin vremuri grele și foarte periculoase. Ce ar mai trebui să realizăm este că suntem puțini. Puțini pe care România nu i-a lăsat în urmă, puțini care au educația, informațiile, deschiderea, situația materială și socială ca să poată înțelege mizele și luptele care sunt de dus în lunile și anii care vin.”