Deși este un ministru foarte tânăr, Diana Buzoianu și-a exprimat mereu pozițiile clare cu privire la necesitatea unei reforme în interiorul Romsilva, care a ajuns să fie, în timp, un loc în care șefii trăiesc în condiții de lux, în timp ce oamenii de pe teren se zbat în aceleași probleme ca majoritatea locuitorilor acestei țări, chiar dacă ei sunt singurii care realmente muncesc pentru protejarea pădurilor României. Aceste dicrepanțe, dar și aceste abuzuri, sunt primele din lista de obiective pe care noul ministrul al Mediului, Diana Buzoianu, le are pentru reformarea și reorganizarea Romsilva.
Am discutat cu ea, în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA, toate aceste aspecte, dar și alte teme de interes legate de activitatea Romsilva și de situațiile uneori absurde care au apărut în cadrul acestei uriașe structuri în ultimii ani. Totuși, pare că a venit momentul în care așa nu se mai poate. Și se fac și pași importanți către schimbarea unor lucruri care, de ceva timp, ne revoltă pe toți.
Carmen Dumitrescu: Unul dintre cele mai importante subiecte ale zilei este Romsilva, mai ales în lumina unor dezvăluiri făcute înainte de sosirea dumneavoastră la Ministerul Mediului de către ministrul Fechet, dar și de unele făcute recent chiar de dumneavoastră. Și aș vrea să știu, vorbind despre reorganizarea Romsilva, unde vorbim de un sistem care funcționează abverant de mulți ani, cât de greu vă este să interveniți? Care e amploarea piedicilor, de fapt?
Diana Buzoianu: Mai deschizi o ușă și mai sunt încă cinci probleme care apar. Fiecare ușă pe care o deschizi pe fiecare subiect care ține de Romsilva mai apar încă trei lucruri care nu se întâmplă așa cum ar fi trebuit să se întâmple. Noi încercăm să închidem niște subiecte de sistem. Adică eu astăzi am ca prioritate să pun niște baze solide pentru reorganizare. Apoi începem ușor-ușor să ne uităm și la cazuri punctuale. Dar important este să ai cadrul general de reorganizare foarte solid. Asta înseamnă reorganizarea Romsilva, adică că nu mai avem nevoie de 41 de direcții care, pur și simplu, s-au bucurat de-a lungul anilor de niște beneficii uriașe, obscene, dar care au lăsat pădurile din anumite zone total descoperite în fața unor pericole. Asta pe de o parte. A doua parte de reorganizare a Romsilva este de reîntoarcere la obiectivul principal: administrarea pădurilor. Pentru că tot încercând să-mi dau seama de ce nu există suficient de mulți oameni pe teren, de ce nu există suficient de mulți oameni care se ocupe de planurile acestea, de implementarea, de administrarea efectivă a pădurilor, mi-am dat seama că de fapt Romsilva se ocupă și de gestionarea unui hotel în mijlocul Bucureștiului, de patru stele, care oricum nu e pe profit.
C.D.: Dar la ce e folosit acel hotel? Poate e important pentru public să înțeleagă căror scopuri servește acest hotel din centrul capitalei, administrat de Romsilva.
D.B. Sigur, doar că Romsilva nu are în administrare doar acel hotel. Mai are și o grămadă de cabane, de herghelii cu cai de rasă. Romsilva are în codurile CAEN inclusiv producerea de băuturi carbogazoase. Și te uiți la care ar trebui să fie activitățile de bază principale ale Romsilva și îți dai seama că nu ai suficient de multe resurse și nu au suficient de mult focus pe acele activități pentru că ei de fapt s-au spart într-o mie de bucățele. Și viziunea reorganizării spune foarte clar asta: hai să separăm fiecare activitate principală, fiecare să aibă contabilitate separată, să funcționeze separat, ca să-ți dai seama după aia care este eficientă economic și care este, de fapt, o gaură neagră pentru Romsilva. Sigur că administrarea pădurilor nu trebuie să îndeplinească condiții de eficiență economică, pentru că scopul principal acolo e unul social. Pădurile astea trebuie să reziste pentru ani de zile.
Dar orice altă activitate secundară, în afară de acest calup principal de activități de administrare de pădurilor, orice altă activitate secundară, trebuie să se desfășoare doar dacă este economic și financiar justificabilă și eficientă. Asta este o schimbare masivă de viziune pentru ceea ce se întâmplă acum la Romsilva. Pentru că astăzi ce se întâmplă este că toate activitățile astea sunt puse într-o găleată. Dacă întrebi câți bani a dat Romsilva pe exploatare, ei îți vor da niște cifre. Dar ei le iau din găleata aia. Tu nu ai nici o măsură de verificare reală dacă exploatarea, de exemplu, este sau nu este o gaură neagră pentru Romsilva. Dacă gestionarea altor activități este sau nu este o gaură neagră. Și atunci, repet: ochii pe minge! Mingea mare pentru Romsilva trebuie să fie pădurile! Asta este miza mai mare și asta ar trebui să fie principala misiune în absolut orice activitate a Romsilva.
C.D.: Ca să ne întoarcem la hotel și la toate acele, nu știu cum să le zic, beneficii ale instituției, adică cabane, locuri de vânătoare, herghelii. La ce folosesc ele și cui?
D.B.: Păi aș începe prin a vă spune și câte camere are hotelul respectiv.
C.D. Câte camere are hotelul respectiv?
D.B. 41 de camere. Câte direcții are Romsilva? Venise cineva să-mi spună că aproape că nu s-a lipit pe fiecare cameră plăcuța aferentă Direcției. Dar acum, ce să zic… Hotelul ăsta este într-o zonă centrală din București. El ar putea foarte bine să fie transformat într-un centru de excelență pentru toate autoritățile.
C.D.: Este deschis publicului?
D.B.: Da, sigur, dar e pe minus. A pierdut un milion în anul 2024, deși este un hotel de patru stele în București, în mijlocul Bucureștiului. Însă poate să fie folosit în alt scop. Poate să fie folosit într-un scop în care să devină, repet, un centru de excelență pentru toate autoritățile de mediu și nu numai. Pentru că noi avem nevoie de spații și putem să gândim spațiile acestea să fie folosite cu cap. Totuși, imaginați-vă că, la un moment dat, cineva din Romsilva a venit și a spus: “Viziunea mea pentru Romsilva, o autoritate care trebuie să se ocupe de administrarea pădurilor, este că trebuie să avem un hotel în mijlocul Bucureștiului de patru stele”. Nu doar că cineva a avut această viziune, cineva a semnat ca acest hotel să apară. Acum există acest hotel. Este un hotel care, de bine, de rău, are condiții foarte bune, care poate să fie folosit să aducă și plus valoare, care poate să fie folosit să aducă și bani la buget, beneficii economice. Asta trebuie să gândim. Dar asta nu ar trebui să fie strategia Romsilva, repet. Pentru că Romsilva nu trebuie să se ocupe de asta. Romsilva nu este un agent de turism.
C.D.: Și hergheliile, cabanele?
D.B.: Mai sunt cabane, hergelii, așa este. Inclusiv în discuțiile pe care le-am avut cu Romsilva, pentru că i-am chemat pe reprezentanții Romsilva să ne spună care este perspectiva lor privind la reforma Romsilva, și au spus că ei nu vor să se ocupe de cai. Că își dau și ei seama că nu se pot ocupa de cai și că nu este asta. Istoria e așa: Romsilva era la Ministerul Agriculturii și, când s-a separat RomSilva, s-a separat cu tot cu cai. Din punctul meu de vedere, acolo a fost o greșeală strategică din start, pentru că scopul tău, ca Romsilva, este să te ocupi de păduri. Toată atenția ta trebuie să fie la păduri. Când tu trebuie să te ocupi de asemenea să gestionezi și cai de rasă și herghelii și toate cele, nu îți mai îndeplinești scopul pentru care tu de fapt ai fost creat. Am planificat o discuție pe care noi trebuie să o avem cu reprezentanții Ministerului Agriculturii, cu reprezentanții Consiliilor Județene să vedem exact unde se pot valorifica aceste herghelii, aceste active pe care le are Romsilva.
În același timp, la capătul opus, ai păduri care astăzi se usucă din cauza schimbărilor climatice, ai județe în care drumurile forestiere nu au mai fost refăcute de ani de zile. Ai păduri din care se taie fără nicio limită. Toate aceste lucruri ar fi putut să fie rezolvate, dacă aveau oamenii aceștia mai mult focus pe activitatea lor principală: pădurile. Preocuparea Romsilva trebuie să fie pădurile!
C.D.: Dacă luăm toate acțivitățile acestea pe care Romsilva le face pe lângă activitatea ei principală, am face și niște economii, nu-i așa?
D.B.: Păi asta este și ideea. Dacă rezultă că aceste activități adiționale sunt economic, financiar bune și pot fi gestionate în continuare de Romsilva, pentru că ele aduc buget care ar putea de asemenea să se reflecte și într-o gestionare mai bună a pădurilor, acolo poți să zici că există un temei să păstrezi respective activitate. Dar problema este acolo unde sunt cu minus. Pentru că, de exemplu, pentru cabaline au fost dați zeci de milioane în ultimii ani de zile din bugetul Romsilva să acopere pierderile pentru acea activitate. De ce o autoritate care trebuie să se ocupe de păduri trebuie să-și rupă zeci de milioane din propriul buget ca să acopere creșterea de cai, de rasă, de exemplu? Exploatarea lemnului este un alt punct care trebuie foarte bine să fie analizat. În momentul de față, Romsilva este cumva în postura în care și dă cu capul, și centrează și apără la poartă. Adică ei decid singuri care ar trebui să fie zonele care se dau pentru exploatare. Evident că ei către privați vor da zonele mai puțin economic-financiare și zonele despre care ei consideră că sunt mai ok financiar le vor păstra pentru ei și vor face exploatare. Dar s-ar putea nici măcar în acele zone în care ei consideră că sunt cele mai bune zone de exploatare, ei să fie mai puțin eficienți decât o altă firmă la care se dea extern să facă această exploatare, respectându-se planul de management, respectându-se toate normele. Și așa se aduci mai mulți bani în buget. Și sincer, între exploatare și administrarea pădurii, Romsilva are un rol esențial de administrare de pădure. Nu de tăiat buștenii, că asta poate face și o firmă. Dar tu ai atribuția principală să te asiguri că pădurile alea sunt gestionate și administrate bine. Aia este principala ta activitate. Și tocmai asta am cerut ca partea de exploatare să fie monitorizatî contabil separat, ca să ne dăm seama într-un an de zile dacă este rentabil sau nu să fie făcute lucrurile așa.
C.D.: Dacă tot vorbim de contabilitate, legat de șefimea din Romsilva, despre care știm cu toții că ajungea să ia niște bonificații, niște pensii, niște bonusuri la pensii de-a dreptul fabuloase, în momentul ăsta, când țara e în situația în care e, mai există situații de genul ăsta?
D.B.: În Romsilva este o discrepanță foarte mare între oamenii care merg pe teren și oamenii care au condus sau conduc structurile centrale sau de direcții ale Romsilva De ce? Pentru că există și o diferență foarte mare de venituri. Există și aceste beneficii care au fost date în baza contractelor colective de muncă. Acel director silvic, care a luat 100.000 de euro, s-a reîntors pentru pensionare, s-a reîntors după ce s-a pensionat, fără concurs, s-a angajat într-o altă Direcție Silvică. Și, când a fost dat afară, când i-a încetat mandatul, a dat în judecată Romsilva. Care a fost rațiunea din spate? Ei bine, el crede că acolo există un drept perpetuu pe care și l-a câștigat de a primi în fiecare lună niște mulți, mulți bani fără să existe niște criterii de performanță, nici măcar un bun simț legat de asumarea unei răspunderi pentru propriile tale decizii pe care le-ai luat acolo. Adică sunt oameni care sunt total rupți de realitate. Au fost învățați de sistem că o să aibă sprijin, indiferent de ce se întâmplă. Că telefoanele vor suna indiferent de ce se întâmplă. Că oricine va vedea o nedreptate va trebui să uite în partea cealaltă. Am ajuns într-un punct în care, indiferent câte telefoane sună din stânga sau din dreapta, nu se mai poate ascunde gunoiul sub preș. Deci avem o problemă uriașă. Problema asta se cheamă că noi astăzi gestionăm pădurile într-un mod în care nu punem pe primul plan pădurea. Oamenii ăștia care și-au luat o sută de mii de euro în buzunar pentru că s-au pensionat și după aia s-au reîntors în sistem și sunt supărați că perpetuu nu li se prelungește contractul fără să dea concurs, fără nimic, sunt niște oameni care pur și simplu, puteți să-mi spuneți orice, dar nu au cum să aibă interesul principal pădurile Și dacă tu ai genul ăsta de oameni în frunte, evident că se crează o frustrare foarte mare în teritoriu, unde cei care sunt alineați perfect cu direcția de la centru sau din direcțiile selvice din județ sunt promovati și sunt ținuți în continuare în brațe, iar cei care vor să protejeze pădurile, vor să iasă pe teren și să prindă infractorii, vor să administreze pădurile, se interesează dacă pădurile sunt sau nu sunt uscate din cauza schimbărilor climatice, evident că aceia nu sunt susținuți de o astfel de conducere care vine și spune: “Pe mine mă interesează doar că am luat 800.000 de euro în buzunar”. Și se creează această frustrare foarte mare între oameni care ar fi trebuit să lucreze pentru același scop: salvarea pădurilor. Eu nu zic să nu fie salarii decente, proporționale cu rezultatele. Problema este că astăzi nu există această proporționalitate cu rezultatele. Sunt direcții silvice întregi care ies pe minus pe pierderi în fiecare an și, în același timp, și-au dat bonusuri de performanță. Păi cum funcționează asta? Care-i performanța? Care-i performanța dacă tu ieși pe minus? Dar pentru că s-au obișnuit, repet, că nimeni nu întreabă. Ei sunt șocați că astăzi e posibil să-ți pierzi niște drepturi pe care tu le-ai luat ca atare, dar fără să-ți asumi și responsabilitatea. În 2023 s-au dat 113 milioane numai în bonusuri de pensionare. În 2024, după ce a ieșit scandalul și s-a blocat bonusurile de pensionare, s-au dat 54 de milioane de lei. Dar, dacă îi întrebăm acum pe domnii de la Romsilva câți kilometri de drum forestier au făcut, o să zică că n-au avut bani. Nu e o vânătoare de vrăjitoare, că mi-am auzit și asta. Dar dacă un sistem nu ți-a funcționat și e un sistem în care tu ai ieșit pe minus, atunci este clar un sistem care trebuie să fie schimbat. Nu e o vânătoare de vrăjitoare, este pur și simplu o decizie rațională pe care orice om politic de bună credință a ajuns în acest scaun ar fi trebuit să o ia.
C.D.: Venind cu astfel de idei, sunt sigură că întâmpinați cu o opoziție puternică din partea sistemului.
D.B.: Nu cred că tot sistemul se opune. Eu cred că se opun cei care își dau seama că pur și simplu nu o să mai funcționeze să iei aceste beneficii și niște beneficii nu se pot obține fără să livrezi și niște rezultate pe măsură. Adică, dacă tu vrei beneficiile de performanță, apoi trebuie să existe performanță.
C.D.: În vât timp estimați că reforma Romsilva poate fi făcută, astfel încât să apară și rezultate?
D.B.: Noi ne-am asumat, la nivel de guvern, că până la sfârșit de iulie sau început de august, dăm hotărârea de reorganizare a Romsilva. Urmează să avem o discuție, să vedem, trebuie să primim avizele de la toate ministerele. Este cunoscută direcția în care mergem, deci nu ar trebui să ia foarte mult timp pentru niciunele dintre ministerele care avizează acest lucru, mai ales că este, repet, o prioritate pentru noi toți și jalonul din PNRR. Deci românii riscă să piardă milioane, zeci de milioane, sute de milioane doar pentru că nu se finalizează această reorganizare a Romsilva. Eu voi face absolut tot ce ține de mine să terminăm cât mai rapid posibil această reorganizare. Aș mai vrea să fac o scurtă precizare: toată lumea vorbește de Romsilva ca despre un monstru. Eu vreau să mă uit la Romsilva ca un potențial instrument de a salva pădurile României. Și cred că asta e, de fapt, viziunea mare. Acum lumea e focusată pe ideea aceasta de luptă cu Romsilva, pentru reorganizarea ei, dar în realitate doresc această reorganizare pentru a reda puterea oamenilor de bună credință din interiorul Romsilva. Oamenilor care vor să salveze pădurile din România. Că sunt foarte mulți oameni care vor asta. Asta trebuie noi să facem: trebuie să le dăm putere oamenilor de bună credință. Acum, imaginați-vă, sunt o grămadă de oameni care, repet, s-au simțit lăsați fără sprijin în ultimii ani. Eu sunt ministru, vin, plec. Adică nu m-a făcut mama ministru. Nu o să rămân ministru pe viață. Și nici nu am pretenția, după ce ies de aici să fiu prezentată la toate evenimentele drept doamna ministru. Adică asta se va termina. Dar dacă tot ai un mandat, faci ce poți în mandatul acela. Și important este ca tu să lași sistemele funcționale. Ca, indiferent de cine vine la minister, Romsilva să aibă anticorpii necesari să poată face curățenie. Asta este organizarea și reforma Romsilva: puterea să dai acei anticorpi.
