N-au trecut prea multe zile de când lumea privea cu atenție și cu puțină speranță întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin la Anchorage, Alaska. Pentru unii, a fost o ocazie de a spera că războiul din Ucraina ar putea găsi o cale spre pace. Pentru alții, întâlnirea n-a fost altceva decât o demonstrație de slăbiciune americană în fața unui lider de stat acuzat de crime de război.
Jurnalista americană Anne Applebaum, laureată a Premiului Pulitzer și una dintre cele mai respectate voci pe teme de geopolitică, a publicat în The Atlantic o analiză dură, cu titlul: Trump nu mai are niciun atu. Iar întrebarea centrală a articolului de opinie este una importantă: de ce ar mai avea Putin nevoie de o înțelegere cu el?
În textul publicat, jurnalista descrie toată întâlnirea ca fiind extrem de umilitoare pentru Statele Unite, din cel puțin trei motive pe care le punctează clar: un președinte american stând “ca un cățeluș fericit” în fața unui dictator acuzat de crime; un trimis diplomatic fără experiență, convins că întâlnirea va fi un succes și o presă rusă care a preferat să vorbească despre “cooperare economică”, nu despre pace.
Applebaum remarcă, în primul rând, toate gesturile administrației Trump care au slăbit poziția Statelor Unite, arătând că a permis Pentagonului de două ori să oprească transporturi militare planificate către Ucraina, a promis că, odată ce actualul pachet de armament se va epuiza, nu va mai exista unul nou și a sugerat în mod repetat că va reduce treptat sancțiunile impuse Rusiei.”
Aceste decizii, deși „au trecut aproape neobservate în Statele Unite”, au fost imediat exploatate la Moscova – spune autoarea cărții Axa Autocraților.
„Criticile administrației Trump la adresa lui Zelenski, a europenilor și a postului Voice of America au fost celebrate pe televiziunile rusești”, notează Applebaum în textul din The Atlantic.
În lipsa sancțiunilor și a presiunii diplomatice, Trump a rămas fără instrumente de negociere.
„Dacă SUA nu sunt dispuse să utilizeze instrumente economice, militare sau politice pentru a ajuta Ucraina… atunci dorința președintelui de a fi perceput ca un negociator de pace poate fi în totalitate ignorată.”
Nu e de mirare că „toate termenele negociate de Trump pentru Rusia au trecut fără niciun efect” și că „invitația la summit-ul din Anchorage nu a produs niciun rezultat.”, mai precizează aceasta.
Jurnalista nu menajează imaginea președintelui american: „A fost jenant să vedem un președinte american cum își pierde cumpătul, stând ca un cățeluș fericit în fața dictatorului unui stat mult mai sărac și mai puțin important, tratându-l ca pe un superior.”
În timp ce Trump vorbea despre negocieri de pace, Putin a preferat să pună accent pe „parteneriatul de afaceri și investiții ruso-americane”, un mesaj transmis cu satisfacție în presa rusă.
Pentru Applebaum, summitul din Alaska nu este nici pe departe un moment de glorie diplomatică, ci „culminarea unui proces mai lung”: acela prin care SUA „își demontează instrumentele de politică externă” și își slăbesc deliberat propriile instituții.
Iar avertismentul ei este limpede: „SUA nu mai au niciun atu pentru că le-am dăruit deja. Dacă vrem vreodată să le jucăm din nou, va trebui să le câștigăm înapoi: să înarmăm Ucraina, să extindem sancțiunile, să zdrobim economia rusă și să câștigăm războiul. Abia atunci va fi pace.”
