„Chiar și într-un stat comunist, cu două sisteme economice, unul de piață și celălalt de planificare centralizată, cum este China, o paradă militară costă enorm. Întrebarea firească este la ce servește această cheltuială?
Să fie ea doar pentru încântarea ochiului șefului cel mare și a invitaților săi? Să fie o simplă demonstrație de propagandă, despre cât de măreață este armata chineză și ce arme mari și tari are ea?
Sau o avea și vreo conotație mai serioasă cheltuiala asta cu parada militară, despre marcarea a 80 de ani de la sfârșitul războiului doi mondial, în care China a luptat pentru alungarea japonezilor de pe teritoriul ei continental (după care a urmat un lung război civil, în urma căruia s-a ales China continentală cu regimul comunist)?”, se întreabă specialistul, pe pagina sa de Facebook.
Potrivit acestuia, parada poate fi interpretată în două moduri: ca un „târg de arme”, menit să atragă clienți pe piața mondială a armamentului, sau ca un exercițiu de intimidare regională, destinat Taiwanului, Japoniei și altor state din Pacific.
„O ipoteză ar fi că China vrea să intre mai adânc pe piața mondială de armamente majore, unde azi deține un loc relativ modest, de 5,9 la sută din piață (cam cât Germania, cu 5,6 la sută), piață dominată copios de industria de armament americană (43 la sută) și de cea europeană (Franța + Germania + Italia + Marea Britanie + Spania + Turcia + Țările de Jos + Polonia = 30,5 la sută). Piață unde Rusia are și ea o felie de 7,8 la sută.
Ipoteza asta ar avea sens, dacă ne gândim la parada militară de la Beijng ca la un fel de târg/expoziție de arme grele, în mișcare, cu prezentarea celor mai noi realizări ale industriei chineze, dar nimic mai mult.
În afară că puteau merge pe roți sau zbura prin aer, toate exponatele de la paradă nu erau decât niște machete, sub care desigur nu se afla nimic notabil, ca putere militară (nimeni nu vine la paradă cu armele încărcate cu muniție și nici cu rachetele gata de lansare, cu combustibil și ogive).
Și deoarece aceste arme nu au fost testate în războaie, așa cum sunt armele americanilor sau ale rușilor, de pildă, nici nu poate cineva interesat să știe cu precizie care ar fi valoarea de putere militară reală a acelor exponate (desigur, multe au fost testate în poligoane, dar nu e același lucru, vezi ce au pățit iranienii cu sistemul lor de apărare aeriană, de sorginte rusească, anulat dintr-o dată de aviația israeliană).
Dacă China va reuși să pună mâna pe o altă felie din piața de arme majore mondială, în urma acestei parade, o felie suficient de consistentă și cel mai probabil pe seama celei în diminuare a Rusiei, atunci cheltuiala cu parada va fi acoperită și va aduce chiar un anumit profit”, explică expertul.
Despre cea de-a doua ipoteză, acesta explică:
„O altă ipoteză ar fi că China a profitat de aniversare pentru a face paradă de puterea sa militară, cu care să înfricoșeze și mai tare locuitorii insulelor Taiwanului, Japoniei, Filipinelor și ai altora de pe acolo, din zona aceea de Lume, care își zice că ar fi a păcii (Pacific). Mai tare decât deja o face, de o bună bucată de vreme încoace, mai ales în mările adiacente, care poartă numele Chinei, prin numeroase demonstrații de forță, desfășurate la limita amenințării cu forța armată.
Numai că, pentru verificarea acestei ipoteze, este nevoie să luăm în considerare doi parametri esențiali în ecuația de putere militară, parametri fără de care armele, oricât de sofisticate ar fi ele, nu înseamnă practic nimic.
Este vorba despre voința politică de a angaja China într-o eventuală confruntare armată și despre capacitatea generalilor chinezi de a planifica, conduce, controla și desfășura cu succes o operație militară de amploarea unui război de durată”, detaliază Hari Bucur-Marcu.
Deocamdată, spune el, „parada nu a oferit indicii clare despre acești parametri”. Cu toate acestea, mulți analiști și observatori, „fără dovezi concrete”, s-au grăbit să declare China drept cea mai mare putere militară regională și să considere „soarta Taiwanului deja decisă”.
„Deocamdată, la parada militară de la Beijing nu au fost prezentate indicii clare privind valoarea reală a acestori doi parametri. Iar în afara parăzii nu avem niciun element concret, pe care să ne bazăm, dacă ar fi să le dăm noi vreo valoare acestor parametri, din burtă, cum se zice în popor.
Asta nu înseamnă că nu ar fi mulți, foarte mulți, cei care deja au decis ei, tot din burtă, că din altă parte nu aveau de unde, că China este deja cea mai mare și mai tare putere militară regională, în Pacific, că soarta Taiwanului este de fapt jucată și că e doar o chestiune de timp până când China își va trimite la luptă această imensă și sofisticată mașinărie de război, desfășurată ca paradă, în fața conducătorului suprem chinez și a invitaților săi”, conchide specialistul.
