1. Comunicarea
Au trecut exact doi ani de zile de când îl acuzam pe Președintele României Klaus Iohannis că minte în legătură cu căderea unei drone la Plauru. În acele zile foarte mulți oameni din Guvern și din păcate generali în rezervă din Armata Română s-au compromis definitiv în ochii mei. Președintele României și Ministrul Apărării de atunci au negat timp de aproape trei zile faptul că o dronă rusească a căzut în localitatea Plauru, Jud. Tulcea. Era vorba de primul OZN rusesc (ca să folosesc ironia rușilor la adresa noastră – pe care ne-o merităm, după cum voi demonstra mai jos) din 5 septembrie 2023.
Îmbunătățirea din volumul comunicațional prin comparație cu 2023 este indiscutabil: avem Ministerul Apărării care dă comunicate de presă la foc automat, un ministru al apărării care comunică de mai multe ori pe zi și un Președinte care adresează problema. Inclusiv în zona calității comunicării vedem o creștere semnificativă comparativ cu Iohannis/Tîlvar.
Aici se opresc însă veștile bune. Aseară la Antena3, președintele Nicușor Dan a reușit să se contrazică cu Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu în direct, la TV, legat de drona rusească.
Ionuț Moșteanu a declarat la Digi24 că drona „foarte probabil nu avea încărcătură”, Nicușor Dan a declarat aseară că „nu putem știi ce avea înăuntru până nu punem mâna pe ea”. Aceasta nu este o bâlbă legată de a fost sau nu fault la meciul de fotbal al naționalei, ci este vorba despre alinierea comunicării a celor mai importante două persoane din România pe acest subiect.
Din păcate, niciunul dintre ei nu este la primul astfel de eșec: Ionuț Moșteanu spunând într-un interviu pentru news punct ro că românii (citez) „pot dormi liniștiți”, referindu-se că rusia nu poate și nu va ataca o țară NATO. Declarația venea la o zi după ce Președintele Poloniei (da da, suveranistul susținut de George Simion), Karol Navrocki avertiza că rusia poate ataca NATO și cu o zi înainte să fie contrazis brutal de 19 drone rusești care au atacat Polonia.
Tot aseară la Antena 3, Președintele Nicușor Dan a reușit să mă dezamăgească pentru prima dată: a refuzat în mod direct propunerea ministrului de externe al Poloniei, Radek Sikorski de a impune o zonă tampon „no-fly zone” deasupra spațiului aerian Ucrainean imediat învecinat țărilor noastre, spunând „Pentru moment – mai degrabă, nu”. No Fly Zone (NFZ) ar putea fi inclusiv o operațiune care ar putea aduce mai repede pacea. Aprofundez ce înseamnă o astfel de măsură pe raduhossu punct substack punct com unde putem să dezbatem în profunzime subiectul. Și dacă tot am ajuns la România și Polonia…
NFZ sau No-Fly Zone este o practică militară prin care se introduce interdicția de zbor a aparatelor neautorizate într-o anumită arie geografică. În practică, NFZ pe o adâncime relativ redusă în vestul Ucrainei, la granița cu Polonia și în sud-vestul Ucrainei la graniță cu România ar însemna negarea totală a obiectelor rusești care traversează în aer acel spațiu. Asta ar însemna drone de orice tip (de recunoaștere, kamikaze, bombardiere etc), rachete balistice, rachete de croazieră sau aeronave militare rusești de orice tip.
O astfel de decizie ar implica un nivel ridicat de coordonare a statelor aliate ce ar accepta un astfel de scenariu, pentru că și nivelul de echipamente care ar implementa interdicția de zbor ar fi unul foarte ridicat și ca număr, dar și calitate: discutăm aici de baterii Patriot, NASAMS, sisteme de apărare anti aeriană SHORAD și VSHORAD, radare fixe și aeronave AWACS, centre C3 (comandă, control, comunicații) și o toleranță ridicată la risc din partea statelor participante.
Instituirea unui NFZ în baza a propunerii lui Radek Sikorski nu ar fi însă nici pe departe ceva nou (Bosnia, Libia – deci avem precedent) și nici ceva care să-i depășească capacitățile. Și noi si polonezi, ca să nu mai spun de aliații noștri, avem la dispoziție tot ceea ce ne trebuie pentru a implementa un astfel de plan cu riscuri relativ mici. De ce spun riscuri relativ mici? Pentru că indiferent de ceea ce spune rusia, țările aliate nu ar trebui să distrugă infrastructură rusească de apărare. Bateriile S300 și S400 sunt mult prea departe de limita unui potențial NFZ pentru a fi eliminate de aliați. Și dacă ar fi aproape (în cazul României, în Crimea) le-ar distruge ucrainenii, iar în cazul Poloniei, ar fi în Belarus, ceea ce ar însemna că Belarus ar ataca un aliat NATO, ceea ce nu cred că ar fi nici înțelept și nici capabili să o facă.
Beneficiile unui NFZ ar fi multiple:
1. Recâștigarea credibilității. Ar însemna că NATO nu înseamnă No Action Talk Only, ci înseamnă apărare colectivă pusă în practică cu adevărat. NFZ ar nega posibilitatea rușilor de a mai trimite drone în Polonia și în România prin spațiul aerian ucrainean.
2. Ar proteja elemente strategice ale economiei ucrainene (porturile Reni, Izmail, Chilia) în zona de graniță cu România, civilii și infrastructura critică pentru economie și pentru industria de război a Ucrainei în zona de graniță cu Polonia. Cele două fâșii ar deveni practic zone libere de agresiunea rusă, unde ucrainenii ar concentra probabil foarte multe elemente industriale și economice vitale pentru supraviețuirea lor.
3. Ar proteja Republica Moldova aproape în totalitate (având în vedere punctele de lansare a dronelor și rachetelor de croazieră din Marea Neagră/Crimea), care pe 28 septembrie are alegeri pentru viitorul ei. Viitor care dacă nu este unul înspre Uniunea Europeană și este unul înspre Kremlin, România și Ucraina sunt primele direct lovite de un astfel de eșec. Ce legătură are NFZ cu Moldova și alegerile? rușii nu ar mai putea să folosească tema „dacă câștigă Maia Sandu, intrați în război” pentru a speria populația și mai mult decât atât ar arăta Moldovei ce înseamnă să faci parte din cluburi unde membri se susțin și se apără reciproc.
4. Sună ca un șoc, știu, dar: NFZ ar salva vieți și ar fi în dreptul nostru, al României, al Poloniei, al Germaniei, al Suediei, Al Cehiei, al Italiei, al Marii Britanii să intervină și să protejeze o populație civilă total nevinovată, fără să fie nevoie de o rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU – organism mort, având în vedere că rusia este membru permanent cu drept de veto, ci la cererea explicită din 2022 a Ucrainei, stat agresat.
Riscurile?
Întotdeauna există riscul ca rusia să atace într-un astfel de scenariu, direct sau în zona NFZ unul dintre state sau echipamente plasate în zona NFZ și astfel acest lucru ar putea duce la un conflict deschis între rusia și statul care a fost atacat. Însă acest risc este unul calculat și acceptabil în opinia mea, având în vedere toate beneficiile. În cazul încercării folosiri ca răspuns la NFZ, a TNW (Arme Nucleare Tactice) altundeva în Ucraina, Putin ar pierde în acel moment războiul, pentru că nici măcar China sau India nu ar mai putea să-i țină spatele. Știind că ar fi o greșeală strategică, nu ar apela la așa ceva.
În schimb ar crește retorica pentru ruși cum că „uite, v-am spus eu că noi ne batem cu NATO”, ceea ce ar duce la o grăbire a finalului războiului. De ce spun asta? Pentru că Putin știe de ceva timp că nu are cum să câștige în acest ritm războiul din Ucraina. Are nevoie de un plan de ieșire din situație victorios. Dacă însă ar putea să vândă populației proprii că el face pace pe actualul aliniament din Ucraina, pentru că vezi-doamne el „vrea să protejeze viețile soldaților ruși de măcelarii din Occident”, ar ieși și victorios (a cucerit teritorii, chiar dacă ele nu ar fi recunoscute de iure de comunitatea internațională) și ar fi și un lider înțelept (care a știut că nu merită să se piardă sângele rus într-o luptă inegală cu globaliștii nenorociți).
Astfel că un NFZ este mai repede o abordare care ar putea crește tempoul acțiunilor pentru atingerea unei păci juste, iar ignorarea unui astfel de scenariu, nu face decât să invite rusia să continue provocările, intimidările și folosirea „incidentelor” de acest tip pentru a speria populațiile țărilor implicate.
2. Romania și Polonia sunt aliniate
În Polonia, Președintele vine din partidul PiS (Lege și Dreptate), partid naționalist-conservator și euro-critic. Karol Navrocki a fost susținut de George Simion – care voia să se bage în poză, fără să înțeleagă că în Polonia, oamenii de stat nu sunt pro-ruși și nu vor face agenda rusiei, cum o face Simion și AUR. Premierul este Donald Tusk, face parte din partidul PO (Platforma Civică), partid de centru-dreapta, moderat. Cei doi și partidele lor sunt principalii rivali din sistemul politic polonez.
Donald Tusk și Karol Navrocki nu se iubesc, asta este evident, dar pare-se că găsesc modalități prin care să colaboreze eficient pentru a proiecta puterea Poloniei în lume, pentru a-i umfla nasul lui Putin și pentru a-și proteja populația. Tusk și Navrocki, în subiectul atacului cu drone din Polonia sunt aliniați. Deci Polonia este aliniată intern.
Și în România există o aliniere internă. Din păcate alinierea este de data aceasta între Nicușor Dan și George Simion. Ambii își doresc să nu susținem propunerea ministrului de externe polonez, ambii îl contrazic pe Ionuț Moșteanu și Ionuț Moșteanu pe ei cu privire la încărcătura explozivă a dronei sau lipsa ei. Și că tot vorbim de încărătură explozivă…
3. Geran sau Gerbera?
Este adevărat că nici în acest moment nu avem o comunicare clară cu privire la ce tip de dronă a fost? Dacă a fost fără încărcătură a fost Gerbera. Dacă a fost cu încărcătură a fost Geran. Pe 14 septembrie, Ministerul Apărării transmitea public un comunicat care începea așa: „O dronă Geran folosită de Federația Rusă în atacurile asupra Ucrainei a pătruns în spațiul aerian al României”. Deci Geran. Președintele Nicușor Dan a lăsat să se interpreteze comunicatul MApN la Antena3. Mai mult, chiar șeful MApN în aceeași zi cu comunicatul MApN spune că „foarte probabil a fost o dronă care a fost folosită ca în Polonia la provocare”. Păi atunci nu e Geran cum spune Ministerul, ci este Gerbera.
De ce este important să facem identificarea și atribuirea corectă și abia apoi să comunicăm? Pentru că din perpectiva războiului hibrid al rusiei împotriva României, în tehnicile detaliate de KGB cu privire la Măsurile Active, se explică foarte clar că o operațiune de destabilizare, este de succes și dacă este subestimată și dacă este supraestimată. Astfel, pentru a ne proteja de subestimări, de minimizări care ne fac rău, dar și pentru a ne proteja de isterii gratuite, este important ca noi, românii, prin factorii de decizie să avem o comunicare coerentă, corectă, la timp și consecventă. Doar acești factori fac să scadă din eficiență Măsurile Active duse împotriva României. De ce? Pentru că doar acești factori duc la creșterea încrederii în instituții și democrație, lucru care ar reprezenta un eșec al operațiunii. Care pot fi alte obiective pentru ceea ce au făcut rușii explică foarte bine expertul în spațiul ex-sovietic Armand Goșu pentru contributors, interviu pe care vă invit să-l citiți cu atenție (și îngrijorare).
Dar care-i diferența între Gerbera și Geran?
Este exact diferența ca diferența dintre o minge de fotbal plină cu aer și o minge de fotbal plină cu pietre (cei de vârsta mea își aduc aminte de glumele proaste pe care le făceam în spatele blocului, vinovate pentru multe luxații, glezne rupte și altele de felul). Gerbera este o dronă momeală eminamente inofensivă (rareori au fost observate încărcături foarte mici), cealaltă este letală. Geran însă este varianta ruseasă, îmbunătățită a dronei de atac iraniene Shahed-136. Este de origine Iraniană, de asamblare rusească, cu piese aproape în totalitate produse de China. Geran este o dronă de atac, zboară cu aproximativ 185 km/h, poate purta o încărcătură explozivă de până la 90 de kg, iar la impact poate produce devastare. Așadar, este important să știm ce ne-a violat spațiul aerian, nu să ne contrazicem cu privire la asta.
4. Cum se doboară o donă rusească
Am auzit diferite discuții în societate despre cum și ce ar trebui să facă Armata Română cu privire la a da jos dronele astea. Fără a fi un expert, având totuși o experiență greu de contestat: cel mai apropiat impact de mine al unei drone Shahed a fost la 150 metri. Cel mai apropiat sistem Ghepard pe care l-am văzut în acțiune era la 25 de metri. Cei mai mulți dintre militarii ucraineni cu care am stat pe front erau piloți de dronă, înțelegeau întregul ecosistem de atac și apărare. Deci?
Exemplu de apărare aeriană multistratificată interconectată – sursă Terma
Păi printr-o apărare anti aeriană multistratificată. Întrebarea pe buzele tuturor este, sunt sigur:
„da’ poate România să dea jos dronele astea într-un mod eficient (adică și cu costuri reduse), nu doar eficace (adică să-ți atingi scopul)?”. Răspunsul este Da!
Cum? Păi în acest moment avem la dispoziția Armatei Române elementele necesare pentru a nu mai trece nicio dronă de granița României în zona Tulcea. Literalmente nicio dronă rusească și dacă atacă în valuri de câte 30-50 de drone. Este nevoie doar să ne uităm in inventarul Armatei Române și vă voi convinge că practic nicio dronă, niciodată (poate niciodată de acum înainte) nu trebuie să violeze spațiul nostru aerian.
Echipamente necesare pentru apărarea aeriană multistratificată:
Radare – avem;
ERAD – avem;
LRAD – avem;
MRAD – avem;
SHORAD – avem;
VSHORAD – avem;
NAMD – n-avem;
Proceduri și interoperabilitate:
Centru de comandă – avem;
Integrare NATO – avem;
Legendă: Cercul Galben – raza de “vedere” a radarului strategic AN/FPS-117. Cercul Verde – raza de “vedere” a radarului tactic mobil AN/TPS-79. Liniile roșii – sectoarele ce trebuie protejate
Definiții și capabilități disponibile
(din câte am reușit să aflu din multe ore de căutare pe internet, pentru a compila cele mai bune surse și resurse și a avea o imagine pe cât pot eu de clară cu privire la apărarea noastră anti aeriană multistratificată. Deci nu luați ce spun eu ca fiind literă de lege, dar am depus îndeajuns de multe ore pentru a fi convins de veridicitatea informațiilor pe care vi le pun aici la dispoziție):
Radar – nu definiția e importantă, ce e important este că avem. Unul dintre radarele strategice fixe AN/FPS-117 este chiar la Capul Midia. „Vede” până la 470 km distanță. Pe hartă l-am dat o rază de aproximativ 400 km, ca să vă dați seama până unde vede amenințările. Avem câteva în toată țara, sunt de la Lockheed Martin. Avem radare tactice mobile pe altă bandă – AN/TPS-79, care „văd” la aproximativ 150 km distanță. Avem radare multirol, ca să le zic așa, tot de la Lockheed Martin TPS-77 care „văd” până la 470 km.
Da, nu avem o rețea de senzori acustici, EO/IR (Electro-Optical / InfraRoșu) nu doar pentru detectare, ci mai ales pentru determinarea cu o mai mare precizie a tipului de țintă (adică e Geran/Gerbera sau e Zala, Orlan-10. Adică are potențial ofensiv sau este doar de supraveghere – căci aceste informații îmi dau posibilitatea să decid cu ce fel de armă voi intercepta drona). Ar fi bine să începem să achiziționăm astfel de echipamente pentru a dezvolta o rețea densă de ochi, urechi și nas pentru detecție și atribuire.
ERAD – Extended Range Air Defence. Apărarea aeriană cu rază extinsă. Avem, este Scutul de la Deveselu, parte a sistemului Aegis Ashore de apărare împotriva rachetelor balistice intercontinentale. Nu se aplică, n-ai nevoie de el în scenariul actual;
LRAD – Long Range Air Defence. Apărare aeriană cu rază lungă. Avem cele 4 baterii Patriot funcționale, plus altele 3 care urmează să fie operaționalizate. Astea sunt bune împotriva rachetelor balistice, hipersonice (cum ar fi Kinjal) și de croazieră. Dacă am folosi un interceptor PAC-3 MSE împotriva unei drone, ar însemna să tragem cu tunul după o muscă. Deci nu este necesar, decât în ultimă, ultimă, ultimă instanță. Însă sistemul Patriot este bun și pentru că are radarul necesar pentru a detecta și monitoriza țintele. Deci un Patriot în Județul Tulcea are toată logica din lume;
MRAD – Medium Range Air Defence. Apărare aeriană cu rază medie. Aici avem sisteme HAWK, cu rază lungă, autonome, mobile, scumpe și vechi, însă de neprețuit pentru că din câte știu eu, alte sisteme cu rază medie de acțiune nu avem. Fun-ish fact. HAWK nu vine de la Vultur, ci de la „Homing All the Way Killer”. Cel mai des îl găsim prin preajma sistemelor Patriot, pentru a le proteja de atacuri la joasă altitudine, exact cum sunt cele cu drone rusești. Este un sistem indispensabil pentru armata noastră, însă nu am vrea să-l folosim împotriva unor drone momeală, la cât costă o rachetă interceptoare HAWK;
SHORAD – Short Range Air Defence. Apărare aeriană cu rază scurtă. Aici avem Ghepardurile și CA-95 și MLI-84M. Ghepardul este nemțesc, are două tunuri Oerlikon de 30 mm, autonom (are radarul lui 360), autotractat, practic o minunăție împotriva atacurilor cu Shahed sau derivate. Raza este cam mică, undeva la 4 km pentru eficiență ridicată. Este recomandat – din ce știu de la militarii din Ucraina să lucreze cel puțin două pe același sector de front. Noi avem vreo 30 disponibile, îndeajuns încât să acopere nu doar sectoarele cunoscute de intrare și ieșire a dronelor rusești din România, dar și toată zona litoralului.
Evident că un sistem nu așa se utilizează, cu o densitate mare într-un singur loc, însă acum trecem printr-o perioadă extrem de dificilă militar, politic, diplomatic, economic încât nu ne permitem să apărăm aerian cu Ghepard granița cu Bulgaria sau Ungaria. Cred că o densitate mare în Tulcea ar rezolva problema definitiv.
CA-95 este un TAB românesc echipat cu Stela. Ghidajul rachetei interceptoare este în spectru vizibil sau IR. Avem vreo 40 de astfel de bucăți care au o rază operațională de 4 km.
MLI-84M „Jderul” este un BMP-1 sovietic modificat cu autotun Oerlikon de 25 mm. Nu este el cel mai eficient pentru apărare antiaeriană, însă poate îndeplini, într-o mult mai mică măsură și misiunea asta. Am zis să-l adaug aici, pentru că există, pentru că sunt multe și pentru că ar putea ajuta.
VSHORAD – Very Short Range Air Defence. Apărare aeriană cu rază foarte scurtă. Aici intră tunurile anti-dronă, de care noi nu dispunem încă – orice v-ar spune altcineva, credeți-mă pe mine, dar și MANPAD-urile, adică echipamente mobile de umăr pe care infanteriștii le pot folosi (cum ar fi ultra-mega-cunoscutul Singer). La fel, aici putem pune mitralierele Zu-23-2, de care dispunem în cantități însemnate. Și dacă tot mă citesc cei pasionați sau care sunt în armată, o variantă extrem de ieftină de apărare aeriană cu rază foarte scurtă: un camion DAC militar decomisionat la vânzare cu 4000 euro + sistemul Zu-23-2 + un radar mobil + un proiector de lumină. Foarte ieftin, extrem de eficient. Putem să împânzim toată Dobrogea și tot nordul Moldovei cu astfel de sisteme extrem de ieftine și eficiente.
NAMD – Naval Air and Missile Defense. Apărare navală antiaeriană și antirachetă. N-avem. Pentru că noi cumpărăm o covertă turcească în valoare de 250 de milioane de euro în vremea în care rușii ne pot scufunda orice navă mare cu o dronă copiată după Magura ucraineană și care costă 250.000 euro. Da’ așa suntem noi, ne place să aruncăm banii pe prostii.
Păi dacă le avem, cum le dispunem?
Pentru că ochi mari care detectează din timp potențialele ținte, calculează potențiale traiectorii, pentru că avem un istoric și știm pe unde intră și ies dronele rusești din și în spațiul aerian românesc, eu aș dispune așa în Județul Tulcea pentru apărarea aliniamentului desenat cu roșu pe hartă:
1 x Patriot – pentru radarul lui;
3 x Hawk – 1 pentru apărare Mun Tulcea, 1 pentru apărare Patriot, 1 pentru intrarea la nord de brațul Sfântu Gheorghe – cu fața spre Marea Neagră;
14 x Ghepard – adică 7 echipe de câte 2 Gheparduri chiar pe linia de delimitare a frontierei cu Ucraina;
30-50 x CA-95 și MLI-84M – în dispunere conică, cu vârful înspre centrul Județului și deschiderea spre sectoarele de intrare/ieșire;
50-100 x ZU-23-2 – 2-3 pentru acompanierea Ghepardurilor, în zona perimetrală a razei lor și restul dispuse tactic în apropierea sectoarelor de intrare-ieșire.
5. Ce se poate face?
Așadar, echipamente avem. Avem de unii singuri, fără aliați, fără ajutor. Avem noi, prin puterea noastră suverană (pun intended). Ce nu avem este voința să ne modernizăm prin implementarea lecțiilor învățate de la ucraineni. Din ce știu eu (să mă contrazică cei care știu mai bine) noi avem un C2 (Comandă și Control) în Centru de Operații Aeriene. Ceea ce este fain, doar că un Shahed se deplasează cu 3 km/minut. Iar asta înseamnă că COA, care este național, este un pic cam departe și pierdem timp prețios cu el.
Eu aș face un centru tactic de comandă și control, căruia să-i ofer aceste prerogative, direct acolo, în județul Tulcea și care să coordoneze tot sistemul de apărare multistratificat descris mai sus.
Logistica ar fi susținută de bazele noastre din Județul Tulcea și în caz de nevoie, de Constanța. Pe lângă asta mai e nevoie doar de voință politică și vă promit că nu mai trece nicio dronă de granița României. Atunci am proiecta hotărâre, fermitate, voință, curaj și am fi luați în seamă. Nu doar în domeniul militar, ci în multe alte domenii. Inclusiv brandul de țară ar fi îmbunătățit.
Și nu, nu accept să mi se spună „dar stai să vezi, că NATO” că câr, că mâr. Polonia nu a stat să aștepte pe nimeni, nu a întrebat mai sus sau mai jos. A încercat să facă față atacului – nu prea a făcut, dar măcar a încercat și au avut hotărâre.
Pentru cei cu șocul că eu critic, după ce am susținut: Critic pentru că nu sunt habotnic, pentru că e democrație și pentru că am încredere că acești oameni, pe care-i cunosc personal, apreciază democrația. Am susținut pentru că orice s-ar întâmpla, tot Nicușor Dan ar fi fost mai votabil decât George Simion. Așadar, celor care se gândesc să mă jignească, înjure sau orice altceva pentru că mă cunosc cu cei doi protagoniști ai criticilor acestei postări le spun așa:
Critic pentru că îmi place să cred că am gândirea critică dezvoltată. Și sper ca și alții să-i critice pe toți cei care îl conduc, când au argumente. Îi îndemn pe toți să o facă. Criticile să fie constructive, să vină cu soluții sau măcar să-și elibereze frustrarea într-un mod civilizat. Am spus-o de peste 10 ani: nu vă faceți idoli din politicieni. Sunt doar oameni. Președintele Zelenskyy, care este considerat un erou la nivel mondial, nu este un idol, nu este o icoană. Este un lider providențial cu îndeajuns de multe neajunsuri încât putem fi convinși că este un om. Excepțional, e adevărat, dar tot un om.
Hai cu o comunicare coerentă, cu planuri traduse în acțiuni și cu măsuri care să determine rusia să nu mai facă „accidente” și aroganțe pe la noi.
