Kimmel a fost criticat de conservatori după emisiunea sa de luni seara, în timpul căreia a spus că „mulţimea MAGA” încerca „să-l caracterizeze pe acest copil care l-a ucis pe Charlie Kirk ca fiind altceva decât unul dintre ei”. Comentariul său a provocat reacţii aprinse, inclusiv din partea preşedintelui FCC, Brendan Carr, care a declarat că „aceste companii pot găsi modalităţi de a schimba comportamentul şi de a lua măsuri, sincer, împotriva lui Kimmel, altfel FCC va avea de lucru în plus”.
Kimmel este doar ultima victimă a unei campanii orchestrate de echipa Trump împotriva libertății presei. Comentariul său critic la adresa „mulțimii MAGA” a fost suficient pentru ca unul dintre cele mai mari conglomerate media să îl scoată din grilă. Amenințările deschise ale președintelui FCC completează tabloul: presa trebuie să se conformeze sau riscă sancțiuni. Dincolo de persoana lui Kimmel, problema este mult mai gravă, întrucât se instituie un precedent, ca statul și corporațiile, împreună, să decidă cine are dreptul să vorbească și cine nu. Mai spune-mi de tendințele dictatoriale ale lui Trump… am scris despre asta aici.
Ungaria lui Orbán, Turcia lui Erdogan și Rusia lui Putin oferă lecții clare: În fiecare dintre aceste țări, nu s-au limitat doar la arestarea protestatarilor și a jurnaliștilor, ci au folosit puterea guvernamentală pentru a transforma întreaga presă, practic, într-un braț de propagandă. Atunci când guvernul controlează media, pluralismul dispare; ziarele sunt cumpărate de oligarhi fideli puterii, televiziunile devin purtătoare de mesaj oficial, iar vocile independente sunt reduse la tăcere. Este exact traseul pe care îl vedem acum conturat în SUA, prin presiuni politice, prin „panică morală” și printr-o manipulare a emoțiilor colective. Cazul Kimmel devine simptomul unui fenomen mult mai amplu: încercarea de a rescrie regulile jocului democratic.
În ultimii ani, americanii au condamnat vehement restricțiile impuse de Rusia asupra libertății de exprimare, în special după izbucnirea războiului din Ucraina. Dar atunci când mecanisme similare apar în Statele Unite, justificarea este că ele protejează „valorile conservatoare” sau „unitatea națională”. Acest dublu standard este periculos.
Și mai grav este că Trump nu este un lider solitar, iar pentru a-și impune voința are nevoie de complici: instituții media, corporații, universități care să cedeze sub presiune. Trump încearcă activ încă de la preluarea mandatului să obțină controlul asupra presei, artei și sectorului cultural, dar ceea ce mișcarea MAGA va învăța, odată cu trecerea timpului, este că nu poate controla pe deplin mentalități. Nu poate forța milioane de oameni să pretindă că Kirk este un martir, așa cum nu poate convinge studenții să salute steagul israelian și să aplaude genocidul din Gaza sau să rescrie episoade negre din istoria SUA.
Societatea civilă americană are un rol esențial: să refuze compromisul facil al tăcerii și să apere libertatea de exprimare ca pe un bun comun, nu ca pe un privilegiu condiționat de simpatii politice.
Dacă Statele Unite acceptă că libertatea de exprimare să fie erodată pe bucăți, atunci vor ajunge să semene exact cu acele regimuri pe care le critică. Primul Amendament nu poate fi o garanție „cu jumătate de normă”: ori îl respecți integral, ori îl transformi într-o vitrină ipocrită.
