În tot acest timp, clopotele bat. Un preot crede că pe treptele secției de poliție ar putea fi chiar un sfânt. Așa că marchează momentul printr-un joc de sunete sacre. E o deplinătate a sensului și un sens deplin în toate cele care s-au format și s-au deformat, arătând oamenilor că lanțurile sunt în minte. Și eliberând porumbei albi, poporul a putut vedea libertatea în totalitatea aripilor ei.
Ok, vedeți că nu e chiar atât de greu să scrii în felul în care vorbește Georgescu. Merge nu doar în cazul discursurilor, ci și în situația unor texte de presă, spunând exact atât e necesar pentru ca nimeni să nu înțeleagă nimic, dar majoritatea să rămână cu convingerea că totuși s-au spus numai lucruri foarte clare. E o strategie de manipulare, de fapt, care se vede destul de bine, dacă se întâmplă să înțelegi pe deplin ideea de stil. Sau măcar ideea de om. Pentru că stilul e omul însuși, după cum doct zicea Buffon. Deci, dacă poți imita stilul de vorbi al unui om, poți fi sigur că ai exact aceeași influență asupra lumii din jur pe care o are și el. Vă spun asta, pentru a evita să mai construiți scenarii de groază despre viitorul unei secte. Dacă reproduceți discursul lui Georgescu, veți putea să comunicați cu electoratul lui într-un mod în care el nu va înțelege nimic, dar se va opri din a vă mai înjura. Și poate, doar poate, veți putea și voi construi mici secte în jurul vostru.
Ce e, însă, foarte clar, e că Georgescu pare să-și fi îmbunătățit gradul de încredere în viitorul lui liber și luminos. Nu de alta, dar, cu fiecare baie de mulțime pe care o face săptămânal, declarațiile lui sunt tot mai pline de vigoare. Și parcă pe chipul lui nu se mai vede teamă, crispare sau nervozitate, așa cum remarcam acum câteva săptămâni, când devenise inculpat într-un dosar care îl acuza de complicitate la răstunarea ordinii constituționale. Discursul recent al lui Georgescu a semănat foarte bine cu un strigăt către poporul lui. Cu o chemare la luptă. Spunând că așa nu se mai poate, Georgescu a remarcat că tot mai mult popor îl susține la poliție, așa că a insinuat că acest popor unit poate răstuna ordinea actuală, una care nu se mai potrivește cu nevoile neamului.
Și specifică în clar: ”țara stă să cadă, dictatura s-a instalat și este nevoie de o nouă republică”. Ca atare, ordinea constituțională nu mai e bună. Statul nu mai e eficient. Și e nevoie ca poporul să se ridice. Sunt exact motivele pentru care Georgescu e inculpat într-unul dintre dosarele penale lucrate de procurori în ultimul an. De altfel, cel mai greu dintre ele.
Marea problemă nu e doar aceea că statul român nu intervine în niciun fel în acest dialog problematic al lui Georgescu cu poporul lui, ba chiar nu are nicio problemă cu prezența unui candidat al Moscovei la un podcast în care duce delirul la cote din ce în ce mai înalte, ci că dosarele lui Georgescu par să stea pe loc. Nu se simte din direcția justiției nicio umbră de interes ca circul acesta să se încheie. Cumva, senzația generală e că suntem lăsați să asistăm la un experiment public, la care putem participa activ sau nu, prin care un individ cu discurs sulfuros poate submina un stat în văzul autorităților și pe treptele instituțiilor publice, fără nicio emoție. Ba chiar o face în bătaia clopotelor, puse să danseze sacru în cinstea lui. Că dacă e un sfânt?
Unii dintre noi râd de o vreme în fața acestor apariții exotice ale personajului și cred că suntem la capătul unui joc care a durat cam mult, dar e pe punctul să se încheie. Din atitudinea lui Georgescu de acum, mie nu mi se pare că personajul ar mai avea vreo teamă de justiția românească. Poate se teme să bea ceai sau să stea pe lângă geamuri. Dar sigur de tribunalele țării nu se sperie. Tocmai de asta, acuzat fiind de complicitate la tentativă de răsturnare a ordinii constituționale, Georgescu spune fără nicio rezervă că ”țara stă să cadă și e nevoie de o nouă republică”.
O spune liniștit, în bătaia camerelor de luat vederi, pe treptele poliției. Dacă nici asta nu ne spune ceva, atunci nu știu de ce mai avem nevoie ca să înțelegem că trauma candidatului de la Moscova a fost una care ne-a afectat numai pe noi. Statul pare nu doar netraumatizat, ci și absolut relaxat la ideea că poate cineva încă vrea să-l răstoarne și montează poporul în sensul acesta. Nu e problemă! O să se declare luat prin surprindere, în caz de ceva.
