Răzvan Șuteu e medic veterinar în Cluj. Nu e campanie de sterilizare în zona Ardealului la care să nu îl vezi cu clinica lui veterinară mobilă, o dubiță echipată cu tot ce e nevoie pentru intervențiile chirurgicale veterinare. Merge și în sate, acolo unde asistența medicală veterinară e tare greu să ajungă și oamenilor nu le e ușor să-și ducă animalele la un medic, așa că vine clinica la ei.
Eu l-am văzut în cadrul mai multor campanii de sterilizare sociale. Și e mereu acolo înăuntru, inaccesibil pentru discuții, pentru că operează continuu.
L-am putut observa, însă, în pauze, când mângâie câte un cățeluș, când vorbește cu vreun om îngrijorat, când mai face câte o glumă de ți se înmoaie sufletul și râzi ca să descarci dragul ăla mult de animale pe care îl simți la el.
Are un simț al umorului și o căldură care răzbat dincolo de chipul concentrat și preocupat mereu de operația în care se află.
Acum, Răzvan e în Ucraina împreună cu o echipă de curajoși într-o campanie #paws2rescue: Emma Stratulat, Lara Bucur, Bencze Abigel, Tajda Matko, Andrei Tudorache și Maria Ioana Taichiș.
Despre fiecare dintre ei se poate scrie mult, sunt tineri, sunt genial de empatici, frumoși și sunt speranță că în adâncurile societății ăsteia se coace și bine.
Ei, tinerii aceștia s-au dus să sterilizeze câini și pisici în mijlocul războiului, ca să micșoreze numărul sufletelor care suferă din cauza lui și să ofere tratamente medicale și îngrijiri animalelor rănite sau bolnave.
Foto: Lara Bucur
Nu s-au dus cu mașina goală, au dus hrană multă pentru animalele cele mai vulnerabile. Și uite că au dus și o șansă de căldură pentru oamenii de pe front.
S-au dus cu duba clinică veterinară mobilă a lui Răzvan, după o aventură de reparații și greutăți pe care uitați-le aici, așa pe scurt, că nu poți să spui altfel decât una după alta, cu liniuță, lucrurile care se întâmplă așa, în greul greului…
Foto: Răzvan Șuteu
Pe scurt prima săptămână în Ucraina:
Am ajuns cu greu, cu trei zile întârziere.
Am stat prin vămi ore întregi (ce bine e în Schengen!)
În Ungaria mașina s-a stricat iar. Am reparat-o.
A trebuit să ne întoarcem din Ungaria înapoi în România pentru ca am avut probleme birocratice cu cealaltă mașină din convoiul nostru. Am închiriat o alta din Satu-Mare. O sumă foarte mare de bani a fost cheltuită.
Am fost purecați de vameșii ucrainieni vreo șase ore in vama Halmeu. Într-un final am ajuns în Brody, ținta noastră.
Chiar dacă am ajuns mai târziu am reușit să operăm 141 de animale in patru zile, renunțând la două zile de repaus.
Pentru asta vă cerem ajutorul. Avem nevoie de 1200 de euro pentru a acoperi cheltuielile în totalitate. Puteți folosi conturile de mai jos.
Lei
RO37BTRL00501201A24274XX
Euro
RO36BTRLEURCRT00A2427401
PayPal
https://www.paypal.me/spayforhopemobile
Acum, ce mai poți să spui? Poți doar să pui poze cu oamenii ăștia acolo și cu ”acolo”, poți să spui că fiecare dintre ei are câte o listă mare de aventuri despre salvat animale în vreme de pace în România, acum și în vreme de război în Ucraina, poți să te închini la ce forță au în ei să facă bine animalelor singure și amărâte, pe care le caută în cele mai grele situații, pentru că acolo e nevoie de ajutor.
Foto: Оксана Кринська-Чорній
Și mai poți să te întrebi:
Cum o fi să ai nevoie de 1200 de euro ca să faci bine animalelor aflate într-o zonă de război, când în țara ta se învârt afaceri de milioane de euro pe nimicuri abstracte, corupte și mârșave?
Hei, România, ai putere să îndrepți acest ”deficit”?
Dragă univers, faci cumva, te rog, să ajungă la oameni care pot ajuta cu bani acest apel de ajutor pentru ca o campanie de sterilizarea a animalelor în Ucraina cea măcinată de un război crunt de nedrept să poată fi dusă la bun sfârșit cu bine, te rog?
Cu picătura se face binele în țara și lumea asta în care răul se face cu bomba…, cu dezinformarea, cu minciuna.
E bine și cu picătura.
Când se întorc oamenii ăștia din Ucraina va fi frumos să scriu poveștile lor de acolo. Acum nu au timp de vorbe, sunt la fapte. Dar cred că acum e nevoie să știți de ei, să vă gândiți la ei, să știți că au nevoie de ajutorul nostru. Financiar.
Și să-l cer pentru animalele care văd groaza războiului, de fapt.
Haideți, putem 1200 euro?
Vă las mai departe cu fotografiile rupătoare de inimi ale Larei Bucur, ca să vedeți cum și unde se va duce picătura de bine pe care o veți dona. Și printre imagini, cuvintele ei de jurnal rupător de minți și suflete care nu știu decât pacea…
Aici e…fix cum ți-ai putea imagina.
Chiar și în zonele în care războiul nu a ajuns, se simte neputința. Economia e praf, resursele puține, oamenii devin mai săraci cu fiecare om care pleacă dintre ei.
În ciuda faptului că poporul e îngenunchiat, odată ajunși la destinație, am fost întâmpinați cu căldură și zâmbetul pe buze. Proprietarii animalelor ne aduc din puținul lor – mere, zacuscă, compot, murături, în semn de mulțumire.
Am fost treziți de sirenele antiaeriene. Panicați, am început să căutăm adăpost.
Un domn și-a pierdut brațul într-unul din atacurile recente. Cu brațul în „pioneze”, a venit negreșit cu câinele la campanie.
Ei nu vorbesc engleză, noi nu înțelegem prea multe. Ce știm sigur, însă, e că ne vom întoarce mai bogați ca niciodată.
În fiecare dimineață la 9 se ține un moment de reculegere pentru soldații căzuți la datorie. Oamenii se roagă, mașinile trag pe dreapta, timpul se oprește pentru câteva secunde.
Timpul se oprește pentru câteva secunde………………
Ce să mai zici în rest în afară de Slava Ukraini?
Opriți timpul cu o picătură de donație. Cu o rugăciune, cu un gând de pace…
